Leizer F. a trăit toată viața la Iași. S-a născut în anul 1923 într-o familie obișnuită de meseriași evrei, cu 9 copii: 6 băieți și 3 fete. Căsuța în care locuiau era situată în mijlocul cartierului evreiesc, care poartă și acum numele „Târgul Cucu”. Din lipsă de mijloace materiale numai unul dintre ei a putut urma mai mult de școala primară, ceilalţi au îmbrățișat diverse meserii. Leizer își amintește că chiar dacă ar vrut să învețe, familia nu ar fi avut cum să-l întreţină, pentru că absolvise școala primară în plină criză economică mondială ale cărei urmări au fost resimțite mai ales de păturile mai sărace al țării. Read more…
De curând au apărut în presă rezultatele unui studiu conform căruia evreii ar fi cei mai educaţi printre popoarele lumii. Proaspătul studiu al institutului Pew conchide că, chiar dacă în ultimele decenii s-au înregistrat progrese evidente în domeniul educaţiei, mai ales printre femeile planetei, discrepanţele dintre adepţii diferitelor credinţe rămân uriaşe din acest punct de vedereRead more…
După cum a afirmat un important analist politic în ”Jerusalem Post”, prin aplicarea principiilor susținute de Trump, viitorul Israelului ar fi asigurat și, adaug eu, visele cele mai îndrăznețe ale unor oameni politici israelieni s-ar împlini. Aici se include mutarea Ambasadei SUA în Ierusalim, ceea ce ar însemna recunoașterea de facto și poate și de jure a Ierusalimului unificat drept capitală a Israelului, acceptarea construcțiilor israeliene în teritoriile palestiniene, recunoașterea anexării Golanului, reluarea negocierilor de pace directe între israelieni și palestinieni fără condiții prealabile și, pe undeva, se sugerează chiar reununțarea la ideea celor două stateRead more…
De pe la mijlocul lui martie 1945 se auzea tot mai clar bubuitul tunurilor din depărtare şi după cum sporea intensitatea lui, aşa creştea şi speranţa noastră în apropierea frontului şi a eliberării. Speranţa însă s-a dovedit deşartă. În noaptea de 1 aprilie am fost treziţi de răcnetele care ne împresurau: Los, los, aufsthen! Prezentaţi-vă deîndată pe Appelplatz!.Şi am pornit într-un aşa numit marş al morţii. După un popas foarte scurt, când ni s-a ordonat să ne încolonăm din nou în formaţie de marş, un coleg de suferinţă, mult mai vârstnic decât mine, care mărşăluise alături de mine, a rămas şezând, cu capul în pământ. – Nu ai auzit că pornim la drum? – m-am răstit la el, ca să-l îmboldesc. – Nu mă duc mai departe, nu mai am putere să mă ridic…Mi-a fost de ajuns, nu au decât să mă împuşte Read more…
Fără să fiu patetică, îmi dau seama că trăim prea intens, ni se întâmplă prea multe, descifrăm zilnic un număr infinit de mesaje. Atât de multe, încât mintea nu le mai face față. Are nevoie de suporturi: jurnale de lectură sau călătorie, albume de fotografii sau însemnări pasagere în carnețelul cu buline pe care-l porți în geantă. La care te întorci uimit și nu-ți vine să crezi că toate ție ți s-au întâmplat. Da, știam că am mai auzit asta undeva. Sau că am mai citit-o pe fugă undeva.Read more…
În ziua în care am sărbătorit aniversarea noastră de 50 de ani de căsnicie, ne-am aflat (nu întâmplător:) la Nisa, frumoasa ”capitală” a Coastei de Azur. Nici că se putea un loc mai potrivit pentru un asemenea eveniment, de regulă unic în viața unui om. Păi da, poți să ai mai multe căsnicii în viață (sau niciuna cum este mai nou la modă:) dar să ai mai mult de un jubileu, e cam greu. Așa că dacă nu am avut parte de o nuntă ”adevărată” – așa au fost pentru noi vremurile atunci – am hotărât să ”o facem și mai și mai lată” după 50 de ani. Read more…
La an nou, promisiuni noi, garderobă nouă, perspectiva nouă… Bine v-am regăsit, cu un post în care vreau să vă conving că, deşi v-aţi cheltuit întregul buget de cumpărături pe cadouri şi nu mai încăpeţi în pantalonii purtaţi în decembrie, situaţia voastră stilistică nu e disperată.Read more…
La 28 decembrie 2016, la Templul Coral din București s-a desfășurat simpozionul ”Sinagoga – loc de adunare, rugăciune și învățătură, patrimoniu istoric și arhitectural”. Manifestarea a fost prilejuită de apariția volumului ”Cartea Sinagogilor din România” de Teșu Solomovici, un album care prezintă cele mai importante sinagogi din țara noastră, imaginile fiind însoțite de scurte istorii ale fiecăreia.Read more…
După patru ani, în luna martie a anului 1977, am ajuns din nou în Polonia, însoţind nişte tipi plasaţi undeva mai sus în piramida tehnocratică a comerţului exterior. Problemele tehnice care au impus această călătorie erau dificile sau mai curând ingrate şi nu fac obiectul acestor rânduri.Read more…
Eu nu spun că extratereştriI există sau că au avut un rol hotărâtor în apariţia oamenilor şi a vieţii inteligente pe Pămant. Dar nici nu spun “nu cred”. Nu am nicio dovadă clară că au existat fiinţe dintr-o civilizaţie stelară care au venit aici şi au lăsat populaţiilor primitive o serie de cunoştinţe tehnice, atâta cât credeau ei că pământenii, aflaţi la acea epocă, într-un stadiu primitiv al a civilizaţiei puteau asimila şi folosi. Nu puteai să îi oferi omului de Neanderthal electronica microprocesorului sau energia atomică. Dar puteai să îl înveţi să construiască piramide. Ne deosebim de cimpanzei cu doar 1% din ADN-ul nostru. Poate cineva (dar cine?) a modificat un pic ADN-ul maimuţei antropoideRead more…
Ciolentul, respectiv mâncarea de fasole cu ingrediente specifice, a fost o consecință a…comandamentului din Tora care interzice aprinderea focului și gătitul de Șabat. Dar pentru că la masa de sâmbătă unde se aduna întreaga familie după ce se întorcea de la sinagogă, se dorea o mâncare caldă, s-a ajuns la ciolent. Potrivit unor surse evreiești, originea acestui fel delicios de mâncare este Orientul Mijlociu de unde s-ar fi răspândit în nordul Africii și prin secolul al IX-lea exista de-acum și în Spania. După aceea a ajuns și în Europa de est.Read more…
Site-ul baabel.ro foloseste cookies pentru a oferi un maxim de performanta experientei tale aici. Cookie-urile sunt pentru autentificare, statistici trafic Pentru a continua te rugam sa dai click pe ACCEPT, in caz negativ pe REFUZ
