Bunicul meu, Sándor, ştia să se bucure de o partidă de cărţi, să savureze aroma tutunului, însă în primul rând era un cafegiu împătimit. Invocând hipotensiunea sau tocmai, folosind-o ca pretext, se delecta zilnic cu cinci ceşti de cafea espresso. În Clujul de la cumpăna anilor 1960-1970 puteai opta între cafenelele la botul calului şi cofetăriile cu fotolii comode, unde licoarea aromată şi proaspăt preparată costa – la propriu – un singur leu; pentru doi lei ţi se oferea o porţie dublă.Read more…
Sub frunze de măslini este titlul unui proiect cultural ce se va desfăşura timp de o lună de zile la Casa de Cultură a Sindicatelor din Galaţi, începând cu 17 noiembrie. Fiecare dintre cei implicaţi în acest proiect auRead more…
Cursa de alegeri prezidenţiale în Statele Unite a ajuns la penultima sută de metri. A început acum 4 ani, în ziua în care Barack Obama câştiga alegerile din 2008. Era prilej de bucurie pentru toţi. Jesse Jackson plângea, Oprah WinfreyRead more…
Marcarea Zilei Holocaustului este cel mai bun prilej de a ne aduce aminte de cei, din păcate nu prea mulţi la număr, care, neevrei fiind, au încercat prin toate mijloacele, prin toate eforturile, chiar riscându-şi viaţa, să-I salveze pe evreiiRead more…
Şi azi am intrat în casă val vârtej, am lăsat în bucătărie sacoşele doldora de pachete, mi-am trântit poşeta pe fotoliu şi în timp ce-mi scoteam haina de piele am dat drumul aproape simultan la radio şi la televizor. Încercând să disjung cu urechile ştirile de ultimă oră din canonul audio-video, am apăsat pe butonul computerului socotind că în intervalul de amorsare al acestuiaaveam răgaz să mă descalţ şi să pun în cămară cumpărăturile. Dacă eram eficientă aş fi revenit în faţa monitorului tocmai în momentul în care desktopul avea să-mi semnaleze că pot să-mi accesez mailul şi Facebook-ul.
De cate ori intalnesc femei ce poarta helanci de culoarea terciului de ovaz sau fuste bej, sifonate, care le acopera genunchii si jumatate din gamba, stau si ma intreb oare ce o fi fost in mintea lor cand si-au ales acele haine in magazin. Oare si-or fi spus, la cabina de proba: “Vaaaai, arata minunat.. I’ll take it”? Sau mai curand: “Mda, merge, oricum nu am gasit altceva si nu vreau sa plec cu mana goala…”?Read more…
Pentru a doua oară în acest an, premierul Netanyahu a anunţat organizarea de alegeri generale anticipate, probabil pentru primul trimestru al anului 2013, cu aproximativ şase-opt luni înainte de termen. În primăvară, Netanyahu a ajuns la o înţelegere cu liderulRead more…
Bunica mea pe linie maternă, bunicii pe linie paternă şi alte peste o sută de rude de gradul II, de pe ambele linii, au pierit la Auschwitz. Tatăl şi unchiul meu, deportaţi la Auschwitz , au trecut prin calvarul mai multor lagăre naziste şi au supravieţuit la Buchenwald. În timpul deportărilor Mama mea încă nu împlinise 14 ani şi aproape sigur ar fi sfârşit în camerele de gazare dacă nu s-ar fi aflat la Budapesta şi, cum spunea ea, nu ar fi fost „salvată de Wallenberg”.În copilărie mi-l închipuiam pe Wallenberg ca pe un erou neînfricat care luptase pentru salvarea evreilor prigoniţi şi i-a scăpat de la moarte pe copiii evrei orfani. Eram sigură că Mama îl întâlnise pe Wallenberg. Cum altfel ar fi putut-o salva? Am întrebat-o cum arăta salvatorul ei, însă ea nu mi l-a putut descrie şi nici nu-şi amintea dacă se întâlnise realmente cu el sau nu…Read more…
Ultimul număr din E-Leonardo (18/2012) cuprinde o amplă şi diversificată paletă de contribuţii. Laszlo Alexandru semnează editorialul La capăt de drum (în română, engleză şi italiană), precum şi o serie de reflecţii polemice despre literatura română: Play back, La dreapta-mprejur!Read more…
Prima – povestea pictorului Victor Brauner. Obsedat de tema omului fără un ochi. În 1931 pictează chiar un autoportret cu ochiul scos. Şi alte numeroase schiţe în jurul aceluiaşi subiect. Fiind rugat de Brâncuşi, fotografiază în 1927 la întîmplare cîtevaRead more…
Şi azi am intrat în casă val vârtej, am lăsat în bucătărie sacoşele doldora de pachete, mi-am trântit poşeta pe fotoliu şi în timp ce-mi scoteam haina de piele am dat drumul aproape simultan la radio şi la televizor. Încercând să disjung cu urechile ştirile de ultimă oră din canonul audio-video, am apăsat pe butonul computerului socotind că în intervalul de amorsare al acestuia
