Andrea Ghiţă: A PLOUAT pe… DIPLOMĂ

„Din cauza unui geam rabatat a plouat pe diplomă şi trebuie rescrisă”. E aproape imposibil să nu pufneşti în râs citind acest mesaj – trimis unui proaspăt doctor în muzicologie (căruia comisia îi acordase calificativul „summa cum laude”) – socotindu-l o farsă, pentru că în caz contrar, nu poţi să nu te întrebi ce potop de ploaie năvălise prin geamul acela …rabatat al universităţii, ca să ude o diplomă de doctorat?

Şi unde o fi fost aşezată diploma cu pricina, că doar n-o fi stat în pervaz ca o glastră?! Protagonistul nostru însă nu a râs deloc ci, după un răstimp decent pentru „rescrierea” diplomei, s-a interesat dacă se poate prezenta s-o ridice. Nici poveste! Dacă înainte de …potopul invocat, scrierea (completarea) diplomei fusese amânată cu câteva luni după confirmarea comisiei de acreditare, pe motiv că persoana care „scrie” diplomele era în concediu de maternitate şi această îndeletnicire nu putea fi dusă la îndeplinire de altcineva, iată că pârdalnica de ploaie şi împieliţatul de geam rabatat au încurcat iarăşi socotelile tânărului doctor dornic să obţină documentul cu care putea să-şi echivaleze cât mai curând gradul didactic I şi să-şi mărească leafa de profesor de muzică de liceu. Apelurile săptămânale timide, politicoase, dar insistente ale petentului s-au lovit mai întâi de repetate refuzuri amabile, ca în final să fie ignorate, probabil datorită centralei digitale care indică numărul apelantului. Lăsând la o parte timiditatea, dar nu şi politeţea, subiectul nefericitei întâmplări a expediat un mail pe adresa doamnei rector, cerându-i sprijinul pentru obţinerea documentului pentru care muncise cu râvnă timp de câţiva ani, însă nu fu învrednicit nici măcar cu un răspuns negativ.

Aşa se tărăgănară lucrurile până la vacanţa binemeritată, în răstimpul căreia – după cum se specifica pe site-ul instituţiei de învăţământ superior – nu se eliberau diplome. Tânărul profesor doctor pierduse orice şansă de a-şi întocmi dosarul pentru obţinerea gradului didactic I pe parcursul anului şcolar, întrucât inspectoratul nu accepta drept document oficial lista titlurilor de doctor confirmate de minister, ci numai şi numai diploma – mai ales că între timp se declanşase şi scandalul plagiatului tezei de doctorat a unui lider politic. Iar invocarea ploii, care pătrunsese prin geamul rabatat al secretariatului insarcinat cu doctoratele, părea cusută cu aţă albă! Cum să-ţi imaginezi aşa ceva! Probabil profesorul doctor în muzicologie nu era meloman ci…mitoman!

Trecu şi vacanţa mare şi apelurile pentru obţinerea diplomei rescrise fură reluate fără sorţi de izbândă, întrucât (pe fondul scandalului cu plagiatul, factorii responsabili suflau şi în iaurt) nu se găsise „procedura” prin care diploma pătată de… s-o numim ploaie, putea fi înlocuită cu o alta. Dacă până atunci era firesc ca un document greşit (cu toţii suntem supuşi greşelii, nu-i aşa?) să fie anulat şi înlocuit cu unul corect, iată că diploma de doctorat plouată era de neînlocuit şi imposibil de eliberat! Motivul fiind embargoul pus pe formularele de diplomă. Se lucra sub deviza „câţi doctori, atâtea diplome!”

Într-un târziu (foarte târziu) protagonistul nostru ghinionist apelă la o relaţie din minister, mai exact căută „o pilă” pentru a obţine ceea ce i se cuvenea. Abia la intervenţia forului tutelar, universitatea se urni de-adevăratelea şi găsi „procedura”, recurgând la completarea unui formular din anul precedent, care era „identic, dar un pic mai gălbui”. La aproape un an de la susţinerea doctoratului (căruia comisia îi acordase calificativul „summa cum laude”) eroul nostru primi un mail în care i se cerea să-şi trimită rapid adresa poştală exactă pentru a i se expedia diploma de doctor cu…poşta rapidă. Siderat de această propunere întrebă, la rându-i, dacă nu ar fi cazul să se prezinte personal şi să semneze pentru preluarea diplomei? Fiind un timid incurabil, nu îndrăzni să se intereseze cine ar fi semnat pentru ridicarea diplomei sale de doctor, de vreme ce nu i se ceruse vreo împuternicire legalizată?

În cel mai scurt timp se sui în trenul către Dulcele Târg şi se prezentă la universitatea cu pricina unde, după ce primi preţiosul document, întrebă sfios dacă ar putea să vadă şi diploma …plouată? I se răspunse că e imposibil, fiind închisă în seif. Să precizăm, de dragul rigorii, că diploma obţinută cu atâta tevatură era completată cu computerul; deci nu fusese nevoie de cine ştie ce talent pentru a o „scrie”, ceea ce face greu de înţeles motivul amânărilor dinainte de…potop.

Şi uite-aşa profesorul nostru de liceu avea să înceapă demersurile pentru obţinerea gradului didactic I (urmată de mărirea salariului) cu un an întârziere, timp pentru care i s-ar fi cuvenit despăgubiri de la cei care, din neatenţie şi indolenţă, îl împiedicaseră să se bucure de drepturile cuvenite de pe urma muncii sale.

 

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *