Am fost pe rând la cinci laboratoare şi niciunul n-a dorit să se ocupe de sângele meu pe loc, ci altă dată şi toate i-au vrut banii, nemulţumindu-se cu ai asigurărilor (probabil ce-i în mână, nu-i minciună), dar pe deasupra într-unul era dezordine, într-altul alunecai pe un lichid dubios, în al treilea se contrazicea la fiecare cuvânt, în al patrulea erau pisici în interior şi tot aşa până la ora prânzului, m-am plictisit şi am lăsat-o pe mâine.

De ceva vreme nu mă simt bine de loc. Nu pot dormi, mă sufoc, îmi aud pulsul bătând în ureche, în timp ce mă zvârcolesc în pat, nimic nu-mi mai place şi nimeni nu se mai înţelege cu mine. Lumea are obiceiul să nu te lase să trăieşti nici când eşti sănătos tun, dacă eşti mai fragil însă, te cam supără. Vorba ceea: ,,Lumea este foarte rea şi noi suntem tot ca ea ” ! Când un copil mă întreabă: ,,Tanti e adevărat că eşti pe moarte ?! ” – e candoare copilărească. Când mama copilului vrea să ştie acelaşi lucru e altceva, să zicem răutate geamănă cu prostia.

Ce-i drept boala e pacoste mare. Rămâne de văzut dacă te faci că nu există şi, de ai noroc, totul revine la normal, sau te duci la doctor şi din momentul acela eşti pierdut şi lucrurile merg din rău în mai rău. Unii cred şi în a treia cale: ceaiurile ! Mare artă însă este să cunoşti ceaiul potrivit. Eu m-am dus la doctor şi am primit tot felul de sfaturi şi trimiteri de care am încercat să ţin seama. Nu pot suferi analizele pentru că de obicei îţi ia mai mult sânge decât e nevoie şi te păcăleşte apoi cu rezultatul că eşti sănătos sau că eşti şi mai bolnav decât crezi. Am fost pe rând la cinci laboratoare şi niciunul n-a dorit să se ocupe de sângele meu pe loc, ci altă dată şi toate i-au vrut banii, nemulţumindu-se cu ai asigurărilor (probabil ce-i în mână, nu-i minciună), dar pe deasupra într-unul era dezordine, într-altul alunecai pe un lichid dubios, în al treilea se contrazicea la fiecare cuvânt, în al patrulea erau pisici în interior şi tot aşa până la ora prânzului, m-am plictisit şi am lăsat-o pe mâine. Ce bine că nu ştie soţul meu de boală şi examinări, că m-ar face cu ou şi cu oţet, ca şi cum aşi putea să-mi fac analizele singură şi să mă vindec cu puterea gândului.

A doua zi am pornit din nou cu noaptea-n cap, şi până la urmă, s-au îndurat la primul laborator şi mi-au luat sânge. La cardiologie însă nu m-a programat decât după o lună întreagă, pasămite aşa se cerne cine e bolnav şi cine e sănătos. După două zile de alergătură însă, mă simt mult mai bine, probabil este efectul luptei pentru sănătate. Acum înarmată cu rezultatele analizelor mele, cu măriri în limite normale, mă îndrept spre cardiologie. Mă întreb dacă, sunt corecte, eu sunt sănătoasă sau există alte teste oculte care să-mi găsească vre-o boală misterioasă ? Văd o mare de oameni care se îndreaptă în acelaşi loc. Oare câţi sunt bolnavi rău, câţi ca mine şi la câţi le prisoseşte timpul ? O persoană în halat apretat care a dezvoltat o abilitate în a-ţi demonstra că eşti fără valoare şi ocupată cu altceva, îmi dă din vârful buzelor două numere de camere pentru ekg. şi consultaţie… Halate moderne, cu nasul pe sus, se plimbă ca pe catwalk şi au atârnate mai multe bijuterii ca în pomul de Crăciun. Coate în halat mă înghiontesc la tot pasul, dar nici unul nu dă lămuriri, deşi numerele camerelor nu sunt puse în ordine. Dacă mă mai învârt mult pe aici mă îmbolnăvesc de tot ! Cinci femei enorme, cu aspect de obişnuite ale cozilor de altă dată, dau buzna pe coridor, mă înghiontesc, mi-o iau înainte şi, de-ale casei fiind, se așează în faţa mea şi a camerei de ekg. Din cauza femeilor de tipul ăsta o fi dezvoltat personalul de aici aerele de nepătruns. Lasă, bine că sunt ele înaintea mea, aşa nimeni nu-mi va face observaţie că mănânc neraţional. În sfârşit îmi vine rândul, văd un hăţiş de fire cam scămoşate păzite de o femeie care seamănă în prestanţă cu un gangster. Până sa-mi vin în fire, îmi e vârât între coaste un accesoriu de consistenţa unui Glock. Nu mă laud că am văzut prea des străzile din New-York, dar senzaţia a fost la fel şi chiar repetitivă dar neîntâmpinând proteste, într-un târziu mi-a dat drumul. şi m-a trimis la consultaţie. Aici surpriză ! Doamna doctor foarte amabilă, mi-a luat biletul, rezultatele şi ekg.-eul, m-a lăudat pentru ele mi-a luat tensiunea, mi-a mai luat-o odată, pentru siguranţă, m-a lăudat pentru tensiune şi s-a uitat mirată la mine, poate se întreba ce caut acolo, dar era prea educată ca să spună. La sfârşit se hotărăşte să-mi scrie totuşi un medicament din obişnuinţă. Ne despărţim cele mai bune prietene. Ura ! mă simt nemai pomenit de bine ! Nici nu speram să scap aşa uşor ! Doctorii au multă carte m-a vindecat cu trei cuvinte. Mâine poate îmi iau şi reţeta, dar numai ca să nu se supere.