Mike Klein: Cazul TRAYVON MARTIN – GEORGE ZIMMERMAN un PROCES SENZAŢIONAL cu RĂDĂCINI RASISTE

Procesul  Zimmerman a polarizat populaţia americană, ambele părţi având milioane de suporteri. Din păcate prejudecăţile rasiale  şi-au arătat din nou faţa hidoasă. Procesul a fost ca şi o oglindă în care americanii si-au vazut prejudecăţile, fie de o parte fie de cealaltă. În Statele Unite s-au făcut progrese mari în ultimii 40-50 de ani pentru integrarea minorităţilor. Am ajuns şă avem şi un preşedinte de culoare dar acest preşedinte se poartă, se îmbracă şi vorbeşte la fel cu majoritatea populaţiei pe care nu-i interesează culoarea pielii ci conţinutul moral, intelectual şi ideologic al caracterului personal. 

 

 

Zilele trecute s-a încheiat procesul lui George Zimmerman, un individ alb care l-a împuşcat fatal pe Trayvon Martin un adolescent afro-american de 17 ani. Crima ca atare nu ar fi atras prea multă atenţie dacă nu şi-ar fi băgat nasul în acest incident mass-media şi pe urmă organizaţiile politice de stânga şi de dreapta.  În Statele Unite, conform statisticilor guvernamentale oficiale din 2011, anual sunt peste 470,000 de asalturi cu arme de foc , din care rezultă peste 11,000 de decese .  Marea majoritate nu sunt băgate în seamă de mass-media sau organizaţiile politice dar unele atrag atenţia şi atunci se face un circ extraordinar.  Fascinaţia americanilor faţă de procesele senzaţionale este fără margini,  mai ales de când mass-media a descoperit că un proces senzaţional este o sursă neîntreruptă de “ştiri”, iar oamenii stau cu gura căscată la televizor ca să participe la procese, unele chiar în transmisie directă.  Cazul OJ Simpson a arătat în mod clar că profitabilitatea staţiilor de TV a crescut enorm în timpul procesului aşa ca de atunci suntem bombardaţi  la TV cu procese selectate in mod judicios şi atent de managementul companiilor de mass-media, bineînţeles cu scopul de a ridica cât mai sus rating-ul staţiei.

Faptele în cazul Zimmerman sunt destul de clare şi bine documentate.  George Zimmerman, locuitor al oraşului Sanford din Florida, făcea parte din grupul de voluntari care patrulau  în cartierul unde îşi aveau domiciliul şi raportau acţiuni suspecte.  Această formă de “patrulă de cartier” este destul de răspândită în Statele Unite şi se pare că ţine pungaşii şi tâlharii la distanţă, mai ales datorită faptului că unele patrule sunt înarmate.  În ziua de 26 februarie 2012, o zi ploioasă, Zimmerman, din automobil l-a observat pe Trayvon Martin şi a devenit bănuitor că acest tânăr afro-american, cu capul acoperit de o glugă se mişca prin cartier, ca şi cum ar fi luat la ochi casele în care să dea o lovitură. Zimmerman a dat telefon la poliţie, i-a informat de situaţie, a ieşit din maşină cu un pistol în buzunar şi a pornit în urmărirea “suspectului”.  L-a interceptat pe Trayvon Martin care fiind confruntat, a atacat fizic, l-a trântit la pământ pe Zimmerman, i-a rupt nasul şi îl dădea cu capul de caldarâm. A fost şi un martor la această scenă.  Zimmerman, convins că viaţa lui este în pericol, invocând legitimă apărare şi-a scos pistolul şi l-a împuşcat mortal pe tânărul Martin.  Poliţia a ajuns la locul crimei la două minute după împuşcătură (erau deja pe drum, în urma apelului telefonic de la Zimmerman). 

Pe baza tuturor dovezilor de la faţa locului,  examinanare medicală, declaraţiile lui Zimmerman şi ale martorilor, poliţia a decis că a fost un caz de legitimă apărare conform  legilor existente in Florida, aşa că după o anchetă de cinci ore l-au lăsat liber pe Zimmerman. Procuratura judeţului,  folosind raportul poliţiei nu a intentat acţiune penală împotriva lui Zimmerman negăsind motive de culpă.

Timp de două săptămâni numai presa locală a publicat articole despre acest caz şi, probabil  ar fi fost uitat.  Dar familia lui Trayvon Martin, revoltată că fiul lor, un tânăr de 17 ani, neînarmat,  care era în vizită în cartier împreună cu tatăl său,  la logodnica acestuia ( parinţii lui Trayvon erau divorţati), a fost asasinat în mijlocul străzii şi vinovatul este lăsat liber. Se pare că Trayvon a ieşit din locuinţa logodnicei tatălui său,  şi s-a dus să-şi cumpere nişte bomboane de la prăvălie. El se plimba liniştit înspre casă cu bombonelele în buzunar când a fost acostat de Zimmerman.   Familia nu înţelegea ce a fost  “suspect” în comportamentul lui Trayvon ca să atragă atenţia lui Zimmerman.  Ei l-au acuzat pe Zimmerman de rasism pentru că l-a descris politiei  pe Trayvon ca pe un individ “afro-american suspect” . După părerea lor, din punct de vedere social şi moral, actul comis de Zimmerman a fost un atac dezgustător comis de un rasist înrăit, pornit să-i dea o lecţie acestui tânar care nu stătea în banca lui, era îmbrăcat ca  “un golan” şi nu era din cartier.  Grupările politice de stânga au preluat această cauză şi au început să lupte “pentru dreptate în cazul Trayvon Martin”. Au organizat demonstraţii  în marile oraşe americane, incidentul fiind prezentat ca o nedreptate enormă, bazată pe o prejudecată rasistă în Statele Unite, unde un om alb poate asasina un tânar negru fară să fie tras la răspundere.  Bineînţeles mass-media de stânga, mai ales compania NBC şi filialele sale, au început o campanie de redresare a ceea ce ei considerau un abuz juridic.  Au transmis diferite informaţii care arătau cum că Zimmerman ar fi rasist. Aceasta a pus paie pe foc, fiind urmată de presiuni publice pentru judecarea lui Zimmerman.  După o vreme s-a dovedit ca NBC a editat materialul în favoarea familiei lui Trayvon Martin numai ca să-l prezinte pe Zimmerman ca şi rasist. Câţiva editiori şi jurnalişti au fost concediaţi, dar se băgase deja fitilul în capul populaţiei că era vorba de o crimă rasistă, care trebuie pedepsită. 

Demonstraţiile au continuat, politicienii şi diferiţi comentatori  la TV şi radio cerând “dreptate şi justiţie” în acest caz.  Procuratura locală s-a văzut silită de presiunile politice să-l destituie pe procurorul care l-a lăsat liber pe Zimmerman şi au format o comisie specială de re-anchetare a cazului. De data aceasta noul procuror a văzut de cuviinţă să-l acuze pe Zimmerman de “omor calificat” care presupune intenţia nepremeditată de a ucide.  Majoritatea avocaţilor au fost de acord că acuzarea ar fi trebuit să fie pentru “omor prin imprudenţă” care are o pedeapsă mai mică, dar cu şanse mai mari de condamnare.  Sistemul juridic american este bazat pe principiul “ mai bine să lăsăm liberi 10 oameni vinovaţi decât să intre la puşcărie un nevinovat”. Pe baza acestui principiu, mai ales în procese penale, acuzatul este considerat nevinovat şi procuratura trebuie să dovedească  “ dincolo de orice îndoială rezonabilă” că inculpatul  este vinovat de cele acuzate. 

În cazul de faţă, îndoielile juriului de şase femei albe erau foarte mari, mai ales că majoritatea dovezilor prezentate la proces , chiar şi de poliţie, îl favorizau pe Zimmerman. Aşa că a fost declarat nevinovat şi a plecat de la tribunal un om liber. Dar fiind vorba de Statele Unite, unde mulţi poartă arme în buzunare, Zimmerman este şi el  în pericol de a fi asasinat. Sunt foarte mulţi care consideră acest verdict revoltător şi ar vrea să se răzbune. Astfel că  Zimmerman a trebuit să “ dispară”, travestit şi cu machiaj ca să nu fie recunoscut.  A plecat la o adresă nouă, necunoscută.  Pânâ la urmă tot şi-a pierdut libertatea, măcar parţial.  Bineînţeles lucrurile nu se vor opri aici. Procuratura a intentat doar un proces penal. Chiar dacă Zimmerman este nevinovat din punct de vedere penal, el poate fi adus în instanţă din nou de către familia lui Trayvor Martin pentru daune civile. Asta s-a întamplat şi cu OJ Simpson care cu toate că şi-a asasinat soţia şi amantul ei, a fost găsit nevinovat din punct de vedere penal, dar din punct de vedere civil a fost găsit vinovat şi a avut de plătit recompensă familiei.

Ceea ce mi se pare surprinzător este că posturile TV, pe care le consideram “serioase” şi nu se lasă atrase în nămolul ziarelor de scandal, dedicau ore în şir discuţiilor legate de acest proces. Înţeleg un reportaj de câteva minute care să ne ţină la curent, dar nu de dimineaţa până seara să se discute “ad nauseam” despre acest caz. Pe toate canalele de ştiri, CNN, NBC, CNBS, FOX,  ABC, specialiştii despicau firul în patru, îşi dădeau cu presupusul, analizau celor întâmplate la proces, făceau prognoze la fel ca şi crainicii de la emisiunile de sport, la meciurile din finala cupei mondiale.

Din păcate ceea ce nu s-a spus la televiziune, care sunt foarte “politically correct”, sunt adevărurile existente în societatea americană, dar se spun doar în şoaptă.  Faptul că în general populaţia albă este foarte bănuitoare faţă de tinerii afro-americani, mai ales dacă se îmbracă într-un anumit fel, vorbesc un dialect de mahala, incorect gramatical,  par să fie într-o bandă organizată şi sunt intr-o zonă  rezidenţială de care nu aparţin.  Trayvon Martin se pare că avea anumite caracteristici care se conformau acestui  model  şi a trezit suspiciunile lui Zimmerman. Aceste suspiciuni au rădăcini adânci şi sunt bazate într-o oarecare măsură pe fapte şi statistici reale.  Statistic, bărbaţii afro-americani sub 30 de ani sunt cei mai violenţi. Statisticile guvernului arată că  decalajul proporţional este uriaş între afro-americanii şi restul populaţiei. Se pare că ei comit de 7 ori mai multe omoruri decât restul populaţiei, cu toate că reprezintă o minoritate relativ mică, de 13%. Trist este şi faptul că majoritatea acestor crime se petrec între ei, crimele împotriva afro-americanilor sunt comise în preponderenţă de afro-americani.  Tragedia lui Trayvon Martin a fost, după parerea mea, accidentală. Se pare că tânarul de 17 ani, uşor ameţit de marijuana, a crezut ca Zimmerman era homosexual şi îl urmărea cu scopul de a-l viola. Cel puţin asta i-a spus la telefon, cu câteva minute înainte de a fi împuşcat, prietenei  lui numită Jantel, care a depus marturie şi a vorbit la posturile de televiziune.  Deci şi el s-a simţit în pericol şi astfel se poate explica atacul împortiva lui Zimmerman. Fără îndoială altercaţia a fost începută de Zimmerman, dar bazat pe legile în vigoare în statul Florida, el avea dreptul să se apere când şi-a simţit viaţa în pericol, chiar dacă el a era instigatorul.

Procesul  Zimmerman a polarizat populaţia americană, ambele părţi având milioane de suporteri. Din păcate prejudecăţile rasiale  şi-au arătat din nou faţa urâtă. Procesul a fost ca o oglindă în care americanii si-au văzut prejudecăţile, fie de o parte, fie de cealaltă. În Statele Unite s-au făcut progrese mari în ultimii 40-50 de ani pentru integrarea minorităţilor. Am ajuns şă avem şi un preşedinte de culoare, dar acest preşedinte se poartă, se îmbracă şi vorbeşte la fel cu majoritatea populaţiei pe care nu-i interesează culoarea pielii ci conţinutul moral, intelectual şi ideologic al caracterului personal.  Am ajuns să avem locuri de muncă şi şcoli total integrate, dar cartierele rezidenţiale în părţile foarte sărace ale oraşelor  sunt ca o zonă de război unde o parte a populaţiei are alte norme de convieţuire. Prejudecata intervine atunci când alţii nu se conformează normelor,  poartă haine diferite, vorbesc diferit, au mentalităţi diferite şi din păcate în unele grupuri au şi o criminalitate mult mai mare.  Asta duce la suspiciune, iar istoria ne învaţă că asemenea prejudecăţi  şi suspiciuni creează o atmosferă unde neîncrederea între grupuri, de multe ori se termină în tragedii. În cazul lui Trayvon Martin, un adolescent şi-a pierdut viaţa in circumstanţe tragice  care ar fi fost  evitate dacă nu existau aceste prejudecăţi adânci în societatea americană.

 

Intrebările despre  directia în care merge societatea noastră sunt multe.   Ce se poate face pentru a înlătura prejudecăţile de care nu ne putem lepăda prea uşor ? De ce tolerăm această criminalitate care, cu toate că a scăzut mult în ultimii anii, este încă enormă,  mai ales comparată cu Europa? De ce lăsăm cartiere şi oraşe  întregi  să intre în decădere şi să fie la cheremul  bandelor de criminali?  Cum să înlăturăm suspiciunile populaţiei împotriva anumitor grupuri când faptele si statisticile sunt aşa de grăitoare? Răspunsurile nu sunt uşoare dar am încredere că încet, încet se vor rezolva şi ele.

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *