Număr vizualizări 425 ori

Am citit zilele trecute în cotidianul israelian de limba ebraică Haaretz vestea despre Hotărârea 1361 a Guvernului Federației Ruse, semnată de Primul ministru Dimitri Medvedev, referitoare la deschiderea unei campanii guvernamentale pentru readucerea în Rusia a emigranților evrei – sovietici şi repopularea Birobidjanului nu mi-a venit să-mi cred ochilor. În ce scop? Apoi am încercat sa-mi readuc aminte istoria neverosimilă a acestei construcții statale sovietice, bazată pe teoriile naționale la curent în fostul imperiu bolșevic. Mai ales că nu prea îmi vine să cred că eventualii cititori ceva mai tineri vor putea să-și închipuie despre ce este vorba, ce a fost și, mai ales, ce ar fi trebuit să fie.

Cum a apărut Birobidjanul

Lucrurile au pornit în URSS-ul stalinist al anilor treizeci ai secolului trecut. Chiar şi Lenin observase despre atitudinea velikorusă naționalistă, xenofobă, față de diversele naționalități din urmașa „Marii închisori a popoarelor”. Ea se manifesta diferit față de popoarele vorbitoare de limbi neslave, decât față de popoarele slavofone, dar neruse. Popoarele mai mici au avut de îndurat o soartă și mai nefastă. Evreii, scrisese Stalin, cu mult înainte, nici măcar nu erau o națiune, pentru că le lipseau câteva dintre elementele definitorii ale unei națiuni: nu aveau un teritoriu comun, un sistem economic comun și, cică, nu ar fi avut nici o limbă comună. Apoi au venit și alte pseudoteorii privitoare la limba și cultura poporului evreu. S-a inventat teoria conform căreia evreii proletari ar fi utilizat pentru comunicarea de zi cu zi, idișul, în timp ce ebraica ar fi fost limba folosită de clasele evreiești exploatatoare.

Aparent, pentru reducerea antisemitismului din țară, fără a se spune acest lucru pe față, s-a decis întemeierea unei entități statale unde să fie concentrată marea majoritate a evreilor. Locul găsit a fost în nordul Siberiei, la o distanță foarte mare de toate centrele de aglomerare a evreilor sovietici, o regiune cu mari bogății naturale – aur, cherestea etc., dar pentru practicarea profesiuni din aceste domenii existau foarte puțini evrei.

Pentru a spori atractivitatea zonei, s-a înființat un teatru evreiesc cu repertoriu, politizat, în limba idiș, o revistă și un cotidian în această limbă. Lucrurile ar fi putut părea atractive, dacă nu le urmăreai în întreaga lor complexitate. Voi menționa una singură dintre ele: idișul acesta era scris cu litere chirilice care dădeau limbii astfel rostite o fonetică extrem de nenaturală. Dacă până atunci existaseră tipărituri idiș cu litere ebraice sau chiar cu litere latine, fără a produce nemulțumirea vorbitorilor, s-a creat o situație falsificatoare despre care mi-au vorbit cu multă timiditate oamenii care alcătuiau o revistă purtând un titlu care se traduce aproximativ prin „Patria sovietică”. Niciunul din eforturile propagandistice și / sau coercitive nu a reușit să creeze pe acel tărâm o majoritate evreiască vorbitoare de idiș.

Să nu uităm, la momentul lansării acestui proiect stalinist, o mare parte a evreilor tineri care ar fi putut fi atrași acolo erau în mare măsură asimilați, trăiau în căsnicii mixte, nu aveau niciun mijloc rațional de a-și convinge partenerii de viață că o astfel de strămutare le-ar fi putut aduce avantaje materiale și / sau culturale destul de importante. Așa că Regiunea / Republica Autonomă Evreiască a fost un enorm fiasco – majoritatea populației a fost mai departe constituită din ruși, ucraineni, diferitele grupuri de musulmani etc. Dar, evident, autoritățile sovietice care propovăduiau autocritica, nu au recunoscut falimentul proiectului lor utopic și să-i lase ținutului o libertate deplină în ce privește problemele demografiei.

Ca urmare, în zilele noastre regiunea este populată majoritar de ruși, ucraineni și cetățeni ai fostelor republici sovietice din Asia Centrală, la care, mai ales după căderea Imperiului sovietic și dezmembrarea țării, se adaugă tot mai mulți chinezi care aduc cu ei spiritul lor antreprenorial.

Hotărârea de Guvern 1361

Din motive neexplicitate și destul de greu de urmărit actuala situație îi repugnă profund lui Vladimir Putin și colaboratorului său fidel, Dimitri Medvedev.

Uită ei oare că după câteva decenii, evreii emigrați din URSS și-au schimbat mentalitatea și deprinderile și că urmașii lor, născuți încă în Mama Rusie sau deja în noile lor patrii, abia mai  vorbesc rusește?

Dar să revenim la hotărârea guvernamentală cu numărul 1361, de la sfârșitul lunii iulie anul curent. Ce le oferă ea celor care și-ar părăsit ţara adoptivă, nu deosebit de prietenoasă și recunoscătoare, pentru a reveni în Rusia, dar nu la Moscova, Sankt Petersburg sau orice altă așezare majoră care le poate oferi oamenilor un confort un pic peste cel minimal?

Aparent, promisiunile actuale ar merita să fie luate în considerație, mai ales de familiile mixte, în care partenerul neevreu, nedispus la convertirea la religia mozaică, are unele resentimente față de noua lui țară. Israelul, se știe, provoacă unele dificultăți acestui tip de căsnicii, dar de ce s-ar repatria familiile mixte din Germania sau din Statele Unite ale Americii, unde probleme de acest fel nu există?

Stimulentul material oferit de guvernul rus nu este deosebit de generos – echivalentul în ruble a opt mii de dolari USA, pe cap de repatriant. Ce se poate face cu aceşti bani într-o regiune deosebit de depărtată, fie și numai geografic, de Rusia europeană, acolo unde părinții acestor evrei s-au născut și au trăit, acolo unde, eventual, ei mai pot avea rude și prieteni sau partenerii neevrei ar avea rude apropiate?

Poate fi atractivă o astfel sumă pentru cei care și-au putut împlini aproape integral planurile și dorințele lor firești în noile lor patrii adoptive? Puțin probabil!

Oare Putin și Medvedev, care nu sunt niște politicieni neexperimentați, nu înțeleg că proiectul lor ar putea împărtăşi soarta celui precedent?

Greu, foarte greu de spus…

Poate că acest anunț urmărește doar să trimită un semnal guvernanților israelieni care în ultimii ani au încercat din răsputeri să atragă simpatia autorităților moscovite. Vechile tradiții geopolitice ale Rusiei imperiale, apoi cele ale Uniunii Sovietice și acum ale Rusiei putiniene nu au prea justificat demersurile guvernanților israelieni, printre care se numără nu puțini foști cetățeni ai răposatei Uniuni Sovietice…

Atunci ce scop are noua decizie guvernamentală rusească? Cine știe? Poate o vor afla nepoţii noştri peste un secol, când se vor deschide arhivele diplomatice ale Rusiei putiniene… Până atunci nu avem decât să consemnăm existenţa bizarei Hotărâri 1361 / 2013 a Guvernului Rus privind resuscitarea Republicii Birobidjan.