Evi Szmuk: Am fost la DALLAS, în LOCURILE care EVOCĂ ASASINAREA PREŞEDINTELUI KENNEDY

Am intrat în sala de muzeu. Destul de multă lume, în majoritate japonezi. Jur-împrejur fotografii despre familia Kennedy, aspecte din viața, cariera și desigur înmormântarea defunctului preşedinte. Într-un colț, exact de unde se trăsese cu arma, o cabină cu pereți de sticlă, câteva cutii de cărți, fereastra deschisă, ca în momentul fatal… Acolo nu se intră.

 

În urmă cu trei ani, iată-mă la Dallas, în vizită la nepotul meu, Peter, numit acolo director de cercetare la spitalul de copii (aflat în trei blocuri-turn legate între ele prin coridoare de…sticlă).

Uimitor cât este în stare să cheltuiască acel oraș texan pentru a se impune ca un centru cultural – construiește muzee de artă și le dotează cu valori de nivel mondial, săli de concerte, operă, liceu de arte, toate într-un cartier special, cu hotel.

Într-o zi am mers să vizitez imensa expoziție Tutankamon (par­cur­gerea a durat vreo trei ore) cu exponate aduse din Egipt, originale, –

statui, sarcofage, mumii, obiecte de cult si ale civilizaţiei egiptene, din aur, explicații la tot pasul.

Autostrada suspendată care trecea pe lângă cartierul respectiv urma să fie îngropată, iar construcția să fie transformată în…parc! Să nu deranjeze Opera din vecinătate !

Dar marea mea surpriză a fost când, fără a mă informa, m-am pomenit dusă la marginea acelui cartier ultramodern unde ne-am oprit  în fața unei clădiri mai vechi, de șase etaje, în cărămidă aparentă, nepotul meu întrebându-mă, ce cred că se află acolo? Emoționată, uimită, i-am răspuns că este depozitul de cărți școlare, locul, de unde Lee Harvey Oswald  trăsese asupra președintelui SUA, John Fitzgerald Kennedy, ucigându-l.

Emoția mea era la culme. Am urcat cu liftul special la etajul șase. Am primit căști. Am intrat în sala de muzeu. Destul de multă lume, în majoritate japonezi. Jur-împrejur fotografii despre familia Kennedy, aspecte din viața, cariera și desigur înmormântarea defunctului preşedinte. Într-un colț, exact de unde se trăsese cu arma, o cabină cu pereți de sticlă, câteva cutii de cărți, fereastra deschisă, ca în momentul fatal… Acolo nu se intră. O vitrină conține toate aparatele foto, cu menționarea proprietarului aparatului, cu care publicul care-l aștepta pe președinte a făcut  fotografii când acesta a fost asasinat.

Firește, ca în toate muzeele din SUA, o sală de filme unde se prezintă istoria asasinatului, apoi împușcarea lui Oswald de către Ruby.

Au trecut cincizeci de ani de atunci și acel asasinat năprasnic continuă să rămână o enigmă. Citeam cu câteva zile în urmă că în afară de gloanțele trase de ucigașul prins, din creierul lui John Kennedy s-a mai extras un glonte venit din altă direcție și care a fost imediat ascuns. De unde, de cine o fi fost  tras acel glonte??? Cine putea să știe? Prea multe secrete nedezlegate  are istoria !!!

După ce am ieșit, ne-am dus în părculețul înconjurat de coloane în hemiciclu, exact în locul unde s-a produs tragedia. In mijloc, un monument memorial (văduva s-a împotrivit ridicării unei statui), flori, gazon, câteva bănci. Contra unui dolar, un bătrân îmi vinde un ziar, copie a celui apărut cu vestea care a zguduit lumea. L-am făcut cadou ginerelui meu, pasionat de istorie.

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *