Pe vremea copilăriei mele în fiecare primăvară ziarul local dădea de ştire clujenilor că înfloriseră magnoliile din Grădina Botanică, invitându-i să se grăbească pentru a vedea minunea exotică, întrucât florile fragile şi suav parfumate se trec repede. 

Pe atunci Clujul avea doar câteva magnolii, să le numeri pe degete… Cel puţin eu ştiam doar de trei, în afara celor – deja renumite – din Grădina Botanică.   O magnolie maiestuoasă  cu flori de culoare roz, pe strada  Brătianu (fostă 23 August, fostă Király şi fostă Platea Regia) şi alte  două, cu flori fragile, ca nişte fluturi albi, aflate dincolo de gardul uneia dintre casele scăpate,  ca prin farmec, de campania de demolare care pusese bazele cartierului nostru de blocuri.

În ultimul deceniu am constatat că s-au înmulţit magnoliile din oraş şi le descopăr şi redescopăr cu uimire şi încântare în răstimpul magic al înfloririi lor. Îmi fac drum prin preajma magnoliilor din cartier, inspectându-le mugurii pufoşi, iscodindu-le vârfurile pentru a estima cât mai corect ziua când vor da în floare. Şi totuşi noianul de flori gingaşe care acoperă coroana magnoliilor bătrâne, mă ia mereu pe nepregătite… Ca să nici nu mai amintesc uimirea provocată de o tufă foarte tânără, plantată de vecinii din blocul de alături, care mi-a răsărit în cale încă de săptămâna trecută, cu steluţele liliachii înflorite. Era tocmai înaintea unei zile cu „cod galben de vânt” şi averse de ploaie. După trecerea frontului am constatat cu o mare bucurie că firavele magnolii, debutante de timpuriu, înfruntaseră potrivnicia vremii şi surâdeau victorioase, în veşmântul lor „roz-cyclame” – o nuanţă foarte la modă.

În rest totul e îmbobocit, dar încă nimic n-a înflorit… Eu rămân pe baricade înarmată cu vigilenţă, ca să nu-mi scape momentul fermecat când pomii şi tufele magnoliilor din Cluj se vor acoperi cu florile de brocart,  înmiresmate discret…

Atunci o vom porni pe traseul jalonat de magnoliile cunoscute, străbătând oraşul de la un capăt la altul şi poposind în final în Grădina Botanică, pentru a le saluta cu nesaţ în priviri, dar fiind cu ochii în patru pentru a le descoperi pe cele încă necunoscute.

La Cluj răstimpul magnoliilor e mai scurt decât intervalul dintre apariţiile Revistei Baabel în care – urmând pilda ziarului copilăriei mele – am dorit să dau ştirea (de…Ultimă Oră :)) privind iminenţa înfloriri lor, prin acest articol scris în Ziua Internaţională a Fericirii care, pentru câteva ore se suprapune cu Echinocţiul de primăvară.

 (Fotografii realizate de Adrian Ghiţă)