Liana Saxone-Horodi: AMINTIRI despre GHERSHON KNISPEL

Ghershon Knispel, născut în 1932 în Germania, a venit în Israel la vârsta de trei ani. A studiat artele plastice la academia “Betzalel” din Ierusalim şi în 1955, participa la crearea Cercului de pictori realişti din Haifa, din care făceau parte printre alţii Naftali Bezem, Avraham Ofek, Moshe Gat, etc. Doi ani după absolvire, în 1957, a plecat la Moscova să organizeze pavilionul israelian la Festivalul Internaţional al Tineretului…

Zilele acestea am avut plăcuta surpriză să-l reîntâlnesc, în suplimentul “Galeria” al ziarului israelian “Haaretz”, pe cunoscutul artist plastic GHERSHON KNISPEL, pe care l-am cunoscut la Haifa, unde locuia în urmă cu 21 de ani.

Era un temperament vulcanic, ca o “butelie de Leida”, care putea să explodeze în fiecare clipă.  O persoană controversată, admirată din punct de vedere artistic, dar cu un “talent” deosebit de a-şi face mulţi duşmani.

Pe strada Pevzner din Hadar (centrul vechi al Haifei), într-un subsol destul de mare ca să poată realiza expoziţii, lumea stătea la coadă pe tot întinsul străzii, ca să poată participa la evenimentele artistice pe care le iniţia artistul. Era cu adevărat un regal, simezele diferite şi adaptate la subiect, iar cuvintele de deschidere erau o demonstraţie de talent oratoric bazat pe serioase cunoştiinţe în domeniul artelor.

Ghershon Knispel, născut în 1932 în Germania, a venit în Israel la vârsta de trei ani. A studiat artele plastice la academia “Betzalel” din Ierusalim şi în 1955, participa la crearea Cercului de pictori realişti din Haifa, din care făceau parte printre alţii Naftali Bezem, Avraham Ofek, Moshe Gat, etc. Doi ani după absolvire, în 1957, a plecat la Moscova să organizeze pavilionul israelian la Festivalul Internaţional al Tineretului (este vorba de festivalurile tineretului, având ca temă “lupta pentru pace şi împotriva imperialismului”, organizate sub patronajul partidelor comuniste; cel din 1953, a avut loc la Bucureşti). Deşi exponatele nu au ajuns la timp la Moscova, Knispel a reuşit să prezinte ilustraţii la o antologie de poezie ebraică, pe care le avea la el, şi să câştige cu ele medalia de aur a Festivalului.

La îndemnul prietenei lui israeliene Nina Weisman a plecat în 1958 în Brazilia unde a creat ornamentele clădirii unui post de televiziune din Sao Paulo şi a rămas în Brazilia, activând în cercurile comuniste din această ţară. Acolo s-a  împrietenit cu celebrul arhitect Oscar Niemeyer (1907-2012) care era de asemenea un comunist convins, dar, în 1964, când în Brazilia s-a instaurat o dictatură militară, Knispel a revenit în Israel şi s-a stabilit la Haifa, unde primarul Aba Huşi, l-a numit responsabil cu domeniul artistic în spaţiul public. În această perioadă el a creat o serie de basoreliefuri pe clădiri publice, ca cel de pe clădirea Sălii Sporturilor din Romema, podul Paz, Liceul Ironi Hei, etc. Din păcate unele basoreliefuri au fost ulterior demontate sau acoperite. Tot în perioada aceea Knispel a făcut parte din conducerea Uniunii Artiştilor Plastici din Haifa şi Nordul ţării, fiind chiar pentru un timp preşedintele Asociaţiei. Când eu am intrat în Asociaţie, în 1992, Knispel nu mai era preşedinte, fiind înlocuit de sculptorul Shmuel Biran, care împreună cu pictoriţa Sara Kaştein conduceau, Asociaţia cu mână fermă, în controversă aprigă cu Knispel.

Knispel era un comunist convins, fiind membru declarat al Partiduluiu Comunist, şi aşa a rămas până în zilele de azi. Concepţiile lui comuniste erau  în antagonism cu poziţia mea anti-comunistă, fiind fiică de deţinut politic, condamnat în 1959, la ani grei de închisoare, de regimul comunist din România.  şi cu toate acestea, nu mi-a venit să cred că, Ghershon Knispel nutrea pentru mine un sentiment puternic de admiraţie.

Eram în toiul pregătirilor pentru Expoziţia Anuală a artiştilor plastici din Haifa şi nordul ţării din 1993, şi emoţiile erau mari, pentru că pentru prima oară expoziţia avea loc la Muzeul de Artă din Haifa. Din comisie făcea parte şi Ghershon Knispel, ceea ce garanta o reuşită din punctul de vedere al prezentării. De astă dată, nimeni nu reuşea să afle nimic din ceea ce se întâmpla în interiorul Muzeului încât surpriza avea să fie desăvârşită în ziua vernisajului. Eu, în mod special, eram în mare tensiune, ştiindu-l pe Knispel în comisie şi având în vedere poziţiile noastre politice antagoniste. Surpriză! Tabloul meu, un diptic de 100×130 cm. “Nuduri” – era expus pe un perete central, fiind scos în evidenţă.

Ca urmare a expoziţiilor anuale, se decerna Premiul “Hermann Struck”- de către Primăria Municipiului Haifa, pentru cea mai bună lucrare din expoziţie. Am căpătat acest prestigios premiu în anul  2004, şi tabloul ales a fost una din lucrările mele, despre care Ghershon Knispel a avut cuvinte de apreciere, când cu o anumită ocazie m-a vizitat. A făcut consideraţii legate de faptul  că această lucrare merită evidenţiată.

Sincer? Am avut o mare bucurie să-l “reîntâlnesc” pe Ghershon Knispel în presa de limbă ebraică, nu-i uşor să-l recunoşti, este complet schimbat, dar este şi acum o ?prezenţă”, ca întotdeauna. Mi-a trezit amintiri, am parcurs de vreo câteva ori paginile catalogului expoziţiei din 1993 şi am resimţit atmosfera în care lucram, prieteniile care s-au legat între colegii de breaslă, “luptele pe baricade” atunci când ne înflăcăram, o lume în parte dispărută.

Dar lucrul cel mai important este că relaţia mea cu Ghershon Knispel, pe plan artistic, a dovedit încă odată faptul că, “fenomenul cultural uneşte – politica dezbină!”. Noi am făcut, la Haifa, în anii ’90, Artă nu Politică şi asta ne-a unit, trecând peste concepţiile noastre comuniste sau necomuniste.

în 1998 Knispel a părăsit din nou Israelul, plecând în Brazilia, care revenise la regimul democratic din anul 1985, unde îl aştepta prietena din tinereţe, alături de care el şi-a continuat cu mult succes creaţia artistică. Printre altele a creat un basorelief monumental pentru vechea sinagogă din Sao Paulo, transformată în cantină, în care sunt reprezentate inchiziţia spaniolă, înflorirea Cabalei la Tveria, Holocaustul şi Răscoala din Varşovia. în anul 2013, a avut, la galeria Marta Traba din Memorialul Americii Latine din Sao Paulo, o mare expoziţie retrospectivă intitulată “Mărturii”, în care expune creaţiile despre Holocaust, dar şi creaţii legate de lupta sa împotriva violenţei şi nedreptăţii sociale din toată lumea.

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *