Andrea Ghiţă: DE-A HOŢII şi VARDIŞTII în jurul MONUMENTULUI OCUPAŢIEI GERMANE a UNGARIEI

În martie 2014, după protestele declanşate atât în rândul opoziţiei politice şi societăţii civile din Ungaria, cât şi al mai multor organizaţii şi organisme internaţionale, după ce uniunea comunităţilor evreieşti din Ungaria (MAZSIHISZ), precum şi alte organizaţii evreieşti maghiare din ţările învecinate – care iniţial acceptaseră să participe la festivităţile comemorative ale celor 70 de ani de la Holocaustul Ungar – şi-au exprimat dezaprobarea şi au refuzat să continue colaborarea cu guvernul ungar, premierul Orbán declara că momentul tensionat dinaintea alegerilor fiind inadecvat discuţiilor, va relua dezbaterea chestiunii monumentului după sărbătorile pascale. Însă Viktor Orbán, victorios în alegeri, nu s-a ţinut de promisiune…

I-am informat de mai multe ori pe cititorii Revistei Baabel despre intenţia Guvernului Orbán de a ridica în Piaţa Szabadság (Libertăţii) din Budapesta un monument memorial al Ocupaţiei Germane a Ungariei, de la care se împlinesc 70 de ani. (http://www.baabel.ro/ultima-ora/648-eva-galambos-scandalul-monumentului-ocupatiei-germane-din-budapesta; http://www.baabel.ro/ultima-ora/666-eva-galambos-mazsihisz-va-boicota-comemorarea-holocaustului-organizata-de-guvernul-orban; http://www.baabel.ro/ultima-ora/683-eva-galambos-guvernul-ungar-nu-renunta-la-memorialul-ocupatiei-naziste-sfidand-cererea-mazsihisz)

Din start a fost controversat atât mesajul unui astfel de monument – care, falsificând istoria, prezintă Ungaria drept victimă a ocupaţiei germane şi implicit o degrevează de răspundere în ceea ce priveşte Holocaustul evreimii maghiare – cât şi aspectul acestui monument reprezentând hulpavul vultur german, atacând în picaj inocenţa imaculată a Ungariei.

proiectul Monumentului Victimelor Ocupaţiei Germane a Ungariei

În martie 2014, după protestele declanşate atât în rândul opoziţiei politice şi societăţii civile din Ungaria, cât şi al mai multor organizaţii şi organisme internaţionale, după ce uniunea comunităţilor evreieşti din Ungaria (MAZSIHISZ), precum şi alte organizaţii evreieşti maghiare din ţările învecinate – care iniţial acceptaseră să participe la festivităţile comemorative ale celor 70 de ani de la Holocaustul Ungar – şi-au exprimat dezaprobarea şi au refuzat să continue colaborarea cu guvernul ungar, premierul Orbán a declarat că momentul tensionat dinaintea alegerilor fiind inadecvat discuţiilor, va relua dezbaterea chestiunii monumentului după sărbătorile pascale, promiţând că va consulta şi organizaţiile evreieşti.

Însă Viktor Orbán, victorios în alegeri, nu s-a ţinut de promisiune. La 8 aprilie, în marţea care a urmat duminicii alegerilor, s-a şi purces cu elanul „legitimităţii electorale” la ridicarea monumentului memorial al Ocupaţiei Germane a Ungariei, într-un spaţiul desemnat din Szabadságtér, la adăpostul unui gard de protecţie.

protestarii au dărâmat gardul de protecţie

Opoziţia de stânga şi organizaţiile civile au reacţionat, mobilizând protestatarii  printr-un flash-mob. Participanţii au dislocat elementele gardului de protecţie, au amplasat panglici cu fotografiile celor pieriţi în Holocaust, candele şi pietre ale memoriei. În discursurile liderilor politici de stânga s-a arătat că monumentul e menit să „cosmetizeze istoria Ungariei”, să  „amestece memoria victimelor şi cu cea a ucigaşilor”, „profanând tocmai amintirea celor pe care ar trebui să-i omagieze”, toate acestea pentru că Ungaria nu este capabilă să prelucreze pierderea celui de al doilea război mondial. Protestul de marţi, 08 aprilie a adunat câteva sute de participanţi. A doua zi autorităţile au pus la loc gardul de protecţie, continuându-şi treaba la ridicarea monumentului. Acţiunea din 08 aprilie s-a dovedit a fi doar prima repriză, din această succesiune cotidiană  mişcărilor de protest şi „restauraţiei” nonşalante a celor care ştiu foarte bine un lucru: Monumentul Ocupaţiei Germane a Ungariei are termen de predare în 31 mai 2014 şi, cunoscând politica de forţă a guvernului Orbán din legislatura trecută, e greu de crezut că-l va opri cineva să ridice monumentul. Or, un monument ridicat nu se mai demolează, nu-i aşa?

Se pare că în momentul de faţă hoţii, subtilizatorii adevărului istoric şi profanatorii victimelor Holocaustului se ţin tare, bucurându-se de sprijinul deplin al autorităţilor dornice să falsifice cât mai monumental cele petrecute cu 70 de ani în urmă,  iar vardiştii puşi în apărarea istoriei adevărate nu au alte mijloace decât protestele şi declaraţiile, lipsite de impact, de efect. Intelectualii formatori de opinie au subliniat nocivitatea unui astfel de monument, propunând medierea în sânul societăţii maghiare din raţiunea că un monument controversat nu-şi poate atinge ţelul împăcării cu istoria şi construirea unui viitor comun şi subliniind totodată că acest monument este necesar în primul rând clasei politice şi nu societăţii ungare în general.

Între timp oficialităţile ungare au marcat memoria Holocaustului maghiar la monumentul pantofilor de pe malul Dunării, iar organizaţiile evreieşti îşi organizează comemorarea proprie. Reconcilierea nu pare a avea sorţi de izbândă.

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *