Eva Galambos GÂNDURI OPTIMISTE despre BĂTRÂNEŢE

Cu prilejul unei întâlniri cu nonagenarii comunităţii evreieşti din Bucureşti am aflat că azi, poţi să nu fii bătrân la 70, 80 sau 90 de ani, că arma cea mai eficientă împotriva îmbătrânirii este capacitatea de a ne adapta la nou, de a  ne folosi energiile pentru diferite cauze, de a lupta pentru un ţel. Îmbătrâneşti când nu accepţi argumentele celuilalt. Tinereţea, ca şi bătrâneţea, se apreciază după fapte. Nu orice bătrân este un ramolit şi nu orice tânăr este un reformator. Nu trebuie să ne lăsăm traşi înapoi de vârstă, să nu ne bucurăm de discuţii. Renunţând, pierdem lupta şi trebuie să luptăm împotriva bătrâneţii…

Părinţii mei care au trăit în perioada războiului şi cea de după s-au confruntat cu toate  problemele acelei epoci – legislaţia antievreiască, bombardamente, instaurarea comunismului şi deceniile de lipsuri care au urmat. Dar când mama mea se plângea, tatăl meu îi spunea: „Ce vrei, ai norocul să trăieşti în istorie”. La care mama-i replica: ”Dar eu nu vreau să trăiesc în istorie”.

Sigur, cu toţii trăim în istorie, dar aici referirea era la evenimentele grave care s-au succedat în acea perioadă şi încă noi ne puteam considera norocoşi că am supravieţuit acceptabil. Deşi tatăl meu a fost dus la muncă obligatorie, a scăpat după două luni (că, spre deosebire de Ungaria, la noi se mai putea interveni cu niscaiva parale).. Dar  o mare parte din reprezentanţii generaţiei cu care ne-am întâlnit în urmă cu o săptămână, la o manifestare organizată la Bucureşti, un matineu întitulat „În dialog cu nonagenarii noştri”,  la Centrul Comunitar Evreiesc Bucureşti, nu au fost atât de norocoşi. Şi ei au trăit istoria, dar au simţit mult mai puternic, mai dramatic ce a însemnat acest lucru.. Este generaţia pe care o numim supravieţuitori ai Holocaustului, persoane care, în cele mai diferite condiţii, au trebuit să facă faţă unor situaţii de neimaginat. Au reuşit din varii motive – şansă noroc, corupţia românească ce închidea ochii uneori, ajutorul lui Dumnezeu sau, ca să citez cuvintele doctoriţei Frima Acs, deportată în Transnistria: „Nici nu ne dăm seama câte poate să suporte omul”. Pe de altă parte, dr. Miriam Bercovici, cu o viaţă şi carieră frumoase, relatând ca răspuns la o întrebare pusă de moderator despre suferinţele din Transnistria, a recunoscut că cei care au trecut prin iadul deportărilor, rămân toată viaţa marcaţi  şi a afirmat că nu a reuşit să depăşească faza Transnistria.

Nonagenarii sărbători

Dar ceea ce este un lucru mai interesant şi de urmat la acest grup de nonagenari care şi-au împărtăşit din experienţa vieţii  în cadrul a ceea ce moderatorul, dr. Aurel Vainer, preşedintele FCER, a numit „şuetă” (dar nu a fost) – dr. Miriam Bercovici, dr. Frima Acs, dr. Alexandru Elias, inginerii Eliza Şaler şi Iancu Ţucărman, jurnalistul Pompiliu Sterian, documentarista Eva Ţuţui – este felul în care au supravieţuit, cum şi-au trăit viaţa de după şi cum se confruntă acum cu problemele bătrâneţii.. Cu optimism şi foarte frumos, încercând şi reuşind să se facă utili societăţii. Şi la acest grup s-au mai adăugat şi alţii din generaţia nonagenarilor- sau pe aprope- arhitect A. Streja, publicistul A Zăicescu, ec. Arnold Weissenberg care au vorbit despre experienţa lor de viaţă. Desigur, este cazul să adaugăm că, spre deosebire de mulţi alţii, cei amintiţi,  chiar dacă suferă de bolile inerente ale bătrâneţii, sunt valizi intelectual, ceea ce s-a văzut din luările lor de cuvânt.

Nu orice bătrân e un ramulit şi nu orice tânăr e un reformator

A fost una dintre multele aprecieri ale dr. Alexandru Elias (trecut de 90 de ani) care a prezentat un succint eseu despre cum trebuie să lupţi împotriva bătrâneţii. O stare de fapt care, după părerea domniei sale, este o noţiune relativă.

dr. Alexandru Elias

Azi, poţi să nu fii bătrân la 70, 80 sau 90 de ani, a arătat el. Arma cea mai eficientă împotriva îmbătrânirii este capacitatea noastră de a ne adapta la nou, de a  ne folosi energiile pentru diferite cauze, de a lupta pentru un ţel. Dacă nu te adaptezi la nou ajungi la momentul îmbătrânirii. Îmbătrâneşti când nu accepţi argumentele celuilalt. Tinereţea, ca şi bătrâneţea, se apreciază după fapte. Nu orice bătrân este un ramolit şi nu orice tânăr este un reformator, a arătat vorbitorul care a mai adăugat şi alte repere: Nu eşti bătrân dacă îţi place frumosul. Nu trebuie să ne lăsăm traşi înapoi de vârstă, să nu ne bucurăm de discuţii.

Renunţând, pierdem lupta şi trebuie să luptăm împotriva bătrâneţii, a mai afirmat dr. Elias.

De fapt, un vorbitor dinaintea dr. Elias a demonstrat în mod concret aceste aspecte teoretice. Jurnalistul Pompiliu Sterian (97 de ani) şi-a prezentat propria teorie, dar care se leagă foarte bine de ideile doctorului Elias.

Pompiliu Sterian, un blogger nonagenar

El a comparat viaţa unui om cu o săgeată care până la o anumită vârstă are vârful în sus, apoi este într-o poziţie liniară şi apoi, după 70 de ani, se îndreaptă în jos. Dar, în ceea ce priveşte persoana lui, regula s-a schimbat. După ce a intrat la Căminul „Rosen”, săgeata, în loc să-şi înceapă coborârea, a început să urce din nou. Şi-a găsit o serie de preocupări, a adoptat noile provocări (calculator, blog, reluarea meserie de jurnalist, participarea la diferite programe organizate pentru vârstnici). A fost elogiat ca cel mai vârstnic blogger din România, a fost intervievat de BBC. „Am căpătat notorietate la 95 de ani” – a menţionat, zâmbind, Pompiliu Sterian, justificând ideea că poţi şi trebuie să ai un ţel în viaţă indiferent de vârstă.

Tot în această categorie se înscrie şi Iancu Ţucărman. Supravieţuitor al „Trenurilor morţii” de la Iaşi, el a avut o carieră frumoasă ca inginer agronom, redactor al unor publicaţii ştiinţifice ale Ministerului Agriculturii. Având şi el peste 90 de ani, muzicolog  – el se consideră amator, dar nu este aşa – şi-a găsit împlinarea în găsirea şi sprijinirea unor copii şi tineri talentaţi în muzică. A avut şi un mare ajutor cu filantropul Martin Sterling care îi sponsorizează pe aceşti copii. Cu ajutorul lui Iancu Ţucărman, copiii au dat concerte şi în ţară şi în străinătate.

dr. Miriam Bercovici

Ceilalţi vorbitori – dr.Miriam Bercovici şi dr.Frima Acs – şi-au  continuat activitatea medicală mulţi ani după ce s-au pensionat, ing. Eliza Şaler contribuie la emisiunea soţului ei de la Radio Şalom ,iar Eva Ţuţui – după  ce timp de mai mulţi ani a lucrat de asemenea la postul de radio, face traduceri şi scrie la diferite publicaţii. Arhitectul A. Streja a conceput şi editat mai multe albume despre sinagogile din România, iar prof. Zăicescu este implicat în activitatea publicistică.

Nu fac parte încă în categoria nonagenarilor, dar nici foarte departe nu sunt, dar sper să ating acea vârstă. De aceea am urmărit cu mare atenţie ceea ce s-a spus şi îmi doresc, în măsura în care natura şi genele îmi vor permite, să mă regăsesc şi eu în starea în care sunt membrii grupului care s-au prezentat în faţa noastră. Şi pentru aceasta, mă voi călăuzi cu stricteţe după cele spuse de dr. Elias şi voi lupta cu bătrâneţea cu ajutorul armelor pomenite el. Şi le voi recomanda şi altora, celor care s-au predat şi spun: „dar am îmbătrânit, nu mai pot”. Se pare că se poate dacă vrei.

 

 

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *