Rudi Zimand: STATUTUL STATULUI ISRAEL – un SUBIECT CONTROVERSAT

Prin declarația de constituire a statului Israel citită de Ben Gurion la 14 mai 1948 au fost definite cele două trăsături – națională și democratică – fundamentale ale noului stat. În prezent, prin dizolvarea Parlamentului și anunțarea unor noi alegeri centrate parțial asupra unei noi interpretări privind aceste două principii, s-a deschis o discuție asupra ponderii reciproce a acestora, temerea fiind o creștere a caracterului „evreiesc”  în detrimentul caracterului „democratic”. Aceasta ar putea conduce la reducerea cetățenilor israelieni de etnie palestiniană la statutul de „categorie a doua”.

 

Prin declarația de constituire a statului Israel citită de Ben Gurion la 14 mai 1948 au fost definite cele două trăsături – națională și democratică – fundamentale ale noului stat :

-Israelul este patria tuturor evreilor, deschis imigrației evreilor proveniți din toate țările diasporei.

-Israelul asigură totala egalitatea socială și politică între locuitorii săi, fără deosebire  de religie, etnie sau sex.

În prezent, prin dizolvarea Parlamentului și anunțarea unor noi alegeri centrate parțial asupra unei noi interpretări privind aceste două principii, s-a deschis o discuție asupra ponderii reciproce a acestora, temerea fiind o creștere a caracterului „evreiesc”  în detrimentul caracterului „democratic”. Aceasta ar putea conduce la reducerea cetățenilor israelieni de etnie palestiniană la statutul de „categorie a doua”.

În lipsa unei constituții care să definească mai consistent aceste probleme, discuțiile asupra unor atare principii a aprins opinia publică din Israel și din mediile internaționale.

În actualele state democratice ale lumii este o regulă să se menționeze exclusiv  drepturile cetățenilor și să nu se pună accent pe problematica națională.  Franța proclamă  „egalitate, fraternitate, libertate” pentru toți cetățenii săi, fără să adauge (ca fiind de la sine înțeles) că este „țara francezilor”. Cu toate acestea lumea contemporană nu este lipsită de probleme naționale.  Dezmembrarea unor state precum fostele Cehoslovacia și Iugoslavia în componente locuite de naționalități distincte, agitațiile în jurul independenții unor entități teritoriale precum Catalonia sau Scoția  tocmai demonstrează aceasta. Discuția de față are însă și un număr de specificități proprii israeliene.                   

            a) Nu sunt multe popoare care să fi suferit mai multe umilințe în mijlocul popoarelor gazdă în care a fost nevoit să trăiască decât poporul evreu, ceea ce îl face cu atât mai sensibil la asemenea nedreptăți provocate altora în statul evreu.

            b) Perseverența cu care evreii și-au apărat identitatea națională de-a lungul unor milenii de viețuire fără un stat propriu îi face cu atât mai zeloși să imprime statului, în sfârșit dobândit, caracterul de stat-evreu.

            c) Populația palestiniană din Israel constituie azi aproximativ o cincime din totalul locuitorilor. Aceștia nu sunt imigranți în Israel, ci locuitori indigeni pe acest teritoriu de generații, cu drepturile care decurg drept consecință. În fapt locuitorii palestinieni ai Israelului se bucură de multe drepturi cetățenești, ocupă posturi importante în multe domenii civile, științifice, medicale, de afaceri, probabil drepturi de care nu beneficiază conaționalii lor, locuitori în statele arabe care i-au adăpostit. Dar ei nu sunt admiși să efectueze serviciul militar în armata israeliană, ceea ce probabil atrage și alte lipsuri. Mulţi dintre ei nu acceptă caracterizarea statului ca fiind evreiesc, iar cei mai extremişti afirmă incompatibilitatea acestuia cu zona lor geografică, istorică, religioasă.

            d) Autoritatea palestiniană din Cisiordania, aflată în discuții de lungă durată și deocamdată fără succese cu Israelul, de asemenea nu agreează definirea acestuia drept stat al evreilor. Mai mult, această autoritare cere recunoașterea dreptului de reîntoarcere pe teritoriile de unde au fost alungați sau de unde s-au refugiat antecesorii lor în timpul evenimentelor militare care au însoțit înființarea statului Israel. Această măsură este declarată însă inacceptabilă de autoritățile israeliene, probabil din cauza pericolului răsturnării proporțiilor demografice actuale.

            e) Cu toate performanțele sale deosebite, Israelul este un stat mic, înconjurat de state mult mai mari, care conduc politici islamice. Aceste state susțin, unele cu mijloace militare, altele cu mijloace financiare, unele în mod activ, altele în mod tacit,  nerecunoașterea existenții sau cel puțin a evreității Israelului.

            Acestea – precum și altele – constituie contextul dezbaterilor actuale din opinia publică evreiască și care așteaptă să primească  un răspuns la alegerile parlamentare din martie 2015 din Israel.

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *