PRIMUL MEU SEDER ADEVĂRAT

Plus o rețetă de găluști din mața

Nu eram o familie religioasă, ca majoritatea neologilor din Arad, dar sărbătorile mari le marcam, fie mergând la sinagogă, de Roș Hașana și Iom Kipur, când ai mei obișnuiau să țină postul. Am povestit odată în Baabel cum au reușit părinții să ne convingă pe noi copiii să postim și noi, promițându-ne că atunci nu trebuie să mergem la școală. Nu mai existau școli evreiești, dar oricum, fratele meu și cu mine am mers la școală românească de la început. Pesahul ne plăcea foarte mult din cauza azimii, o consumam atât ca atare cât și ca găluști în supă. Făceam un fel de imitație de masă de Seder, cunoșteam povestea, aveam o Hagada, tradusă în maghiară, cu ilustrații, inclusiv platoul pentru masa de Seder. Cum amândoi eram mari devoratori de cărți, am citit Hagada, cred că de mai multe ori Știam și Maniștana, în ebraică și bineînțeles traducerea, tatăl meu ne spunea chiar o poezioară hazlie, o combinație de ebraică și maghiară, așa că n-am uitat întrebările, cel puțin începutul. De fapt, se făcea masa de Seder ca să mâncăm supa cu găluști pe care bunica mea o pregătea.

Dar într-un an, tata a venit acasă și ne-a spus că suntem invitați la un Seder adevărat, la un prieten de-al lui, evreu ortodox, unde se respectau toate obiceiurile. Nu mai eram foarte mici, eu să fi avut 11-12 ani, fratele meu cu doi ani mai mare. Am fost extrem de curioși să vedem cum se desfășoară ceremoniile. Cum tata nu știa cine mai sunt invitați, dacă vor mai fi copii, m-a pus să repet Maniștana, dacă s-ar fi întâmplat să fi eu cea mai mică. (Pentru cei ce nu cunosc obiceiurile, la masa de Seder cel mai mic copil pune întrebarea: ”Cu ce se deosebește această noapte de celelate”?). Nu a fost să fie deoarece am întârziat și se trecuse de întrebare. Ceea ce m-a surprins și nu știam (nu scria în Hagada), a fost gazda noastă, prietenul tatălui meu, care stătea în capul mesei, îmbrăcat într-un fel de halat alb. Am aflat că era giulgiul de înmormântare. Nu am uitat niciodată acest lucru și veți vedea de ce, iar când am mers pentru prima dată în Israel și am fost invitată la o masă de Seder, am și întrebat-o pe verișoara mea cu care ne-am dus, dacă gazda va fi îmbrăcată cu acea cămașă. ”De unde ai scos prostia asta?”, mi-a replicat ea care de-acum locuia în Israel de cinci ani. Când am ajuns la familia respectivă, gazda era îmbrăcată în blugi. Dar eu, având experiența din urmă cu 40 de ani, cam atâta a fost diferența dintre cele două evenimente, am întrebat gazda care era evreu religios. ”Da, ai dreptate, așa se obișnuiește, dar aici nu facem”, mi-a confirmat el informațiile mele legate de obiceiurile de Pesah.

Eva Galambos masa de Seder

Platou de Pesah

Dar să revenim la primul Seder. A fost frumos, s-a citit povestea, gazda între timp a consumat cele patru pahare de vin numai că….nu era obișnuită cu alcoolul. Adevărul este că s-a cam amețit și că să-și limpezească gândurile, a ieșit afară în grădină să se plimbe. Acolo l-am văzut noi, dracii de copii, cum băntuia pe alei, cam nesigur pe picioare, cu giulgiul pe el, spre disperarea fetei lui care încerca să-l mai trezească. Observația noastră a fost…de, eram copii citiți: „Parcă e spiritul tatălui lui Hamlet!”, la auzul căreia mama ne-a amenințat cu câte două palme (niciodată nu ne bătea), dacă nu tăcem din gură și nu încetăm cu râsul. Ce mai țin minte este că am găsit afikomanul (azima care se ascunde și copiii se duc să o caute, după aceea se răscumpără cu câte un cadou) și am primit ceva în schimb, cred că ciocolată. Au fost două moment nostime, suficiente pentru ca acest prim Seder să-mi rămână în memorie.

Și acum urmează scopul esențial al articolujui:

Rețeta găluștii de mața.

Găluşte cu făină de azimă

Găluşte cu făină de azimă

După părerea mea, este cea mai bună. Am învățat-o nu de la bunica sau mama mea, ci de la…soacra mea. (Sunt bune și ele la ceva, nu-i așa?). Deși în familia mea de după căsătorie existau două școli de gândire. Verteșilor le plăceau găluștele mai tari, familiiei Galambos cele mai moi. Eu am ajuns la un compromis, nici prea tari, nici prea moi.

Iată rețeta cam pentru șase persoane. Se iau două foi de azimă, se umezesc apoi se storc. În această pastă mai tărișoară se pun ingredientele: două ouă, ulei, piper, sare, eu uneori mai pun și puțină nucșoară dar nu e obligatoriu, ceapă mărunțită cui îi place, mult pătrunjel dar se pot pune și alte verdețuri, am văzut o rețete israeliană și cu mărar, busuioc și altele, de stricat nu strică. Apoi se pune făina de pască, după gust. Adică , dacă-ți place mai tare, mai multă, dacă mai moale – mai puțină sau se mai pune apă sau puțină supă. Se amestecă bine și se pune la frigider cîteva ore. Se poate pune și un vârf de cuțit de bicarbonat ca găluștele să se fie mai ”aerate”, sau sifon. Se fierb separat, fie în apă, fie în supă, dar atenție, înghit mult lichid. Vă doresc poftă bună și aștept feedbackul pentru rețetă.

Eva Galambos

 

 

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

4 Comments

  • eva galambos commented on March 29, 2015 Reply

    Adi draga, nu este mare lucru iar ingredientele le poti cumpara la comunitate. Pofta buna

  • ocsi karton commented on March 28, 2015 Reply

    ez szep gyerekkori emlek de van egy kerdesem Aradon nem volt kozos seder este? mi a gombocot csak paszka lisztbol csinalja a felesegem mindig nagyon fincsi

    • eva galambos commented on March 29, 2015 Reply

      Abban az idoben meg nem voltak kozos szederek, legalabbis nem tudtunk rola, de hat meg eleg sok zsido volt Aradon, ugy hogy altalaban otthon lett megunnepelve. Ami a receptet illeti, persze hogy csak a paszkalisztbol keszitett gomboc is jo, de igy meg jobb.

  • adrian dumitru commented on March 28, 2015 Reply

    Un articol pe care l-am citit pe nerasuflate. Mi-a facut placre sa il lecturez. As incerca si galustele dar putin probabil sa le reusesc…cred ca sunt delicoase.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *