Cu nici două ore înaintea expirării termenului (inclusiv prelungire) – pentru formarea unui nou guvern – premierul Benjamin Netanyahu a reușit să obținâ sprijinul a 61 de deputați din Knesset, o majoritate extrem de fragilă, ținând cont de faptul că parlamentul israelian are 120 de membri. Dacă după victoria surprinzătoare a Likud la alegerile din martie se părea că Netanyahu nu va avea probleme majore în a forma un guvern în exclusivitate de dreapta, sarcina s-a dovedit deosebit de dificilă din cauza pretențiilor fiecărui partid care urma să intre în coaliția guvernamentală. Și dacă, la început se presupunea că el va reuși să obțină sprijinul a 67 de deputați, ceea ce i-ar fi asigurat o majoritate confortabilă în Knesset, prin decizia-bombă a lui Avigdor Liberman de a nu participa la guvern, s-a ajuns abia la 61 de deputați. În aceste condiții, Netanyahu a fost nevoit să cedeze șantajului formațiunii Habayt Hayehudi a lui Naftali Bennett de a i se ceda trei portofolii de ministru, printre care cel foarte important al Ministerului de Justiție. În acest fel, afirmă comentatorii, se pune capăt dominației tradiționale de stînga în acest domeniu și există temerea că Ayelet Shaked, o personalitate politică destul de controversată, va dori să opereze schimbări la Curtea Supremă. Oricum, Netanyahu a încercat să limiteze competențele noului ministru. Partidele religioase care fac parte din noul cabinet au cerut ca preț al participării, fonduri uriașe pentru ieșivoturi, pentru cei care studiază acolo și penru sprijinirea familiilor ultraortodoxe cu mulți copii, precum și renunțarea la legea care generalizează serviciul militar obligatoriu.

Benjamin Netanyahu cu Naftali Bennet

Noua coaliție guvernamentală este compusă din Likud, Iudaismul Unit al Torei, Shas, Kulanu și Habayt Hayehudi. Acordul de coaliție va fi semnat peste câteva zile, iar votul în parlament va avea loc săptămâna viitoare. Este adevărat că Netanyahu a reușit să se mențină la putere, dar orientarea noului govern compus din religioși și conservatori duri, va fi în opoziție cu Statele Unite și aliații occidentali, afirmă comentatorii. De aceea, este paradoxală poziția fostului ministru de externe, Avigdor Liberman, (Israel Beytenu) care a renunțat să intre în guvern, considerînd că nu este suficient de ”naționalist” și că cedează pretențiilor occidentale, de pildă în extinderea construcțiilor în spațiul viitorului stat palestinian.

De remarcat că nu au fost împărțite încă toate portofoliile, Likud a reușit să-și păstreze câteva importante, printre care cel al Externelor și aici lupta se va da între membrii acestui partid.

Cu o coaliție atât de fragilă și cu interese divergente, lui Netanyahu nu-i va fi ușor să-și pună în aplicare programul de politică internă. Există speculații că el va încerca să-și lărgească sprijinul și să invite unele partide de opoziție, chiar pe Isaac Herzog, liderul Partidului Muncii, și să-i ofere postul de ministru de externe. Dar Herzog a declarat de mai multe ori că nu dorește un guvern de uniune națională și preferă să rămână în opoziție.

Eva Galambos