Așa cum era de așteptat (doar naivii puteau crede inversul), legea 217 a stârnit, încă înaintea intrării ei în vigoare, controverse în societatea românească. De fapt, nu este vorba de o lege nouă ci completarea Ordonanței nr 31 din 2002 (transformată în Legea\ 107 din 2006), care interzicea organizaţiile şi simbolurile cu caracter fascist, rasist sau xenofob și promovarea cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni contra păcii și omenirii. Cum formularea textului s-a dovedit incompletă și aproximativă iar pe baza ei toate denunțurile împotriva celor care au comis delicte din aceste categorii au primit decizia NUP (neurmărirea penală), argumentându-se că faptele nu se încadrează în prevederile Ordonanței, s-a impus necesitatea aducerii unor completări și precizări. Inițiativa legislativă a aparținut unui grup de trei deputați liberali,( unul dintre ei fiind Crin Antonescu) și în urma unor dezbateri din cele două Camere ale Parlamentului, au fost acceptate o serie de amendamente (altele au fost respinse)iar legea a fost votată de plen, apoi promulgată de președintele Klaus Iohannis.

Cele mai importante amendamente introduse au s-au referit la o nouă formulare a Holocaustului în care se precizează existența Holocaustului din România, afectând atât evreii cât și romii, la introducerea termenului de genocid și la precizarea că organizațiile legionare sunt de sorginte fascistă.Se interzice prin această lege, ”acordarea numelor persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni de genocid contra umanităţii şi de crime de război unor străzi, bulevarde, scuaruri, pieţe, parcuri sau altor locuri publice sau unor organizații cu sau fără personalitate juridică”.
Am menționat mai înainte că legea a produs frământări și controverse într-o parte a societății românești. Organizații legionare i-au cerut președintelui Iohannis să nu o promulge, s-a susținut de către unele persoane, printre care și intelectuali că este o lovitură împotriva marilor personalități culturale interbelice despre care se știe că au simpatizat cu mișcarea legionară, o cenzură a operelor lor, că cei care-i vor evoca, vor putea suferi consecințele legii. Au început să apară articole insidioase cu caracter antisemit , vezi cel publicat într-un cotidian cu mare circulație în care,… cu totul întâmplător se reiau cauzele răscoalei din 1907, vinovați considerându-se în exclusivitate…arendașii evrei. Despre forumurile de pe internet și alte luări de poziție ce să mai vorbim, sunt pline de invective antisemite, se preiau toate acuzațiile cunoscute din trecut și din prezent împotriva evreilor,inclusiv faptul că au adus comunismul și acum sunt sancționați eroii luptei anticomuniste care, întâmplător, erau și legionari, tezele negaționiste legate de Holocaust în general și cel din România. Este de-a dreptul paradoxală această izbucnire de violență verbală în condițiile în care conducerea României a primit numeroase felicitări din partea guvernelor occidentale și organizațiilor internaționale pentru această lege considerată profund democratică.

Săptămâna trecută , în cadrul festivalului ”Proetnica” de la Sighișoara, în cadrul programului prezentat de FCER, am lansat două lucrări ale editurii Hasefer, ambele legate de antisemitism. Am subliniat, la început, că, deși am fi dorit să nu discutăm despre acest subiect, din păcate s-a dovedit că nu și-a pierdut actualitatea, dovadă revirimentul antisemitismului în Europa occidentală dar nu numai , precum și reacțiile din România la Legea 217 (dar am auzit că și organizații legionare din străinătate ar fi protestat). . În cadrul dezbaterilor cineva m-a întrebat dacă nu ar fi fost mai bine să fi lăsat lucrurile ”așa cum au fost până acum, să nu le răscolim , tocmai din cauza reacțiilor”. Nu, am răspuns, chiar dacă eram conștienți ele vor urma, chiar dacă evreii, puțini câți mai sunt în România, vor ajunge din nou „în colimator”, pe prim plan, aceste lucruri trebuie să ni le asumăm. Din păcate, tocmai reacțiile demonstrează că o parte a societății românești nu este conștientă nici după 25 de ani după schimbarea de regim de evenimentele din România și din lume în timpul celui de-al doilea război mondial, ce a fost Holocaustul și ce s-a întâmplat cu evreii și romii dar și cu polonezii sau rușii, cu handicapații și cu alte categorii din populație exterminate (în timpul comunismului oricum despre aceste lucruri nu s-a vorbit). Legea 217 este un instrument de dezvăluire a adevărului. Sancționând pe cei ce o încalcă, se explică și de ce sunt pedepsiți, evocându-se astfel capitolele tragice ale exterminărilor populațiilor civile, comise în timpul celui de-al doilea război mondial.S-a mai spus dar trebuie din nou subliniat: Holocaustul nu aparține istoriei evreilor ci istoriei Europei iar în cazul nostru este un capitol al istoriei României.

Și ca să clarificăm și acuzația de ”cenzură”, de interdicție a oamenilor de cultură din perioada interbelică , sancțiunile pe care le-ar induce legea dacă cineva ar vrea să îi menționeze, aș dori să citez în încheiere, luarea de poziție a Federației Comunităților Evreiești din România (care nu a fost autoarea legii 217) și care este, după părerea mea, edificatoare.

”Legea 217/ 2015 este o lege de protejare a memoriei victimelor Holocaustului, a celor care au suferit de pe urma antisemitismului instrumentat de fascism, de Mișcarea Legionară și regimul Antonescu….Mișcarea Legionară, practicând teroarea și crimă, a adus prejudicii grave României..Legea 217/ 2015 nu interzice lecturile de vreun fel sau studiul trecutului recent și nici nu afectează libertatea de exprimare în definiția ei constituțională. Interzice incitarea la ura națională, etnică, rasială sau religioasă sau la schimbarea violentă a ordinii democratice, cultul persoanelor vinovate pentru infracțiuni precum genocidul, crimele împotriva umanității și crimele de război”.

Chiar dacă acum există această lege, nu-mi pun mari speranțe că lucrurile se vor schimba în bine pe termen scurt. Am putea scrie zeci de pagini despre noul antisemitism, despre ce se întâmplă în lume și de ce, despre faptul că ura împotriva unui grup de populație nu mai este doar apanajul evreilor ci și a altora, creștini sau chiar musulmani. Poate că aceste evoluții sau mai bine zis involuții vor face lumea mai conștientă asupra pericolelor care au o istorie de aproape o sută de ani și pe care trebuie să le combatem și să le sancționăm, așa cum încearcă să facă și legea 217. Nu este o lege perfectă, ea poate fi îmbunătățită pe parcurs dar măcar există.

Eva Galambos