Alegerile legislative din Polonia, desfășurate la 25 octombrie a.c. s-au finalizat cu victoria (așteptată) a partidului conservator de dreapta ”Lege și Justiție”, cunoscută ca formațiunea politică a fraților gemeni Kaczinsky. La un moment dat ei au avut în mâini în mod absolut soarta Poloniei, Jaroslaw fiind premier, iar Lech – președinte. Acesta din urmă a avut un sfârșit tragic într-un accident aviatic în Rusia când urma să inaugureze monumentul de la Katyn, ridicat în memoria militarilor polonezi omorâți de sovietici.
De mulți ani Polonia a fost considerată drept model al posibilității transformării unui stat, de fapt a unei economii socialiste, într-una capitalistă. Nu fără convulsii, Polonia, având lideri cu concepții moderne, cu economiști talentați, mulți școliți în Occident și reîntorși în țara lor, cu un sistem democratic, a ajuns o poveste europeană de succes, integrarea europeană a Poloniei întâmpinând mult mai puțină rezistență decât în alte state. Reușita economiei de piață s-a datorat probabil și faptului că, spre deosebire de celelalte foste țări socialiste, Polonia a avut un sector particular relativ mai extins, de pildă agricultura rămânând necolectivizată. De asemenea, Biserica Catolică și-a menținut multe dintre prerogativre, precum și influența sa asupra masei de polonezi, chiar și în rândul multora dintre membrii partidului comunist.
Chiar dacă prin alternanța la putere de după 1989, în Polonia au ajuns la guvernare formațiuni conservatoare, marile performanțe ale țării au fost obținute în ultimii opt ani, sub conducerea Platformei Civice, o formațiune de centru-centru-dreapta. Pro-european, cu o viziune liberală, acest partid a introdus o serie de reforme economice și sociale care au făcut ca Polonia să fie singura țară europeană neafectată de criza economică din 2008, dimpotrivă ea înregistrând chiar creștere economică De remarcat că aici s-a realizat cea mai mare absorbție a fondurilor europene, de peste 80 la sută.
În ultima perioadă, factorii externi care au jucat un rol important și în evoluția celorlalte state europene, în primul rând situația din Ucraina și agresiunea rusă, au început să afecteze încrederea populației în capacitatea oamenilor politici aflaţi la putere. Guvernul polonez a subliniat în permanență necesitatea unui răspuns adecvat la provocările rusești și extinderea umbrelei NATO asupra țării. Cine cunoaște istoria Poloniei, cu permamenta amenințare rusească, finalizată de două ori cu dispariția statului în sine, o dată în secolul al XVIII-lea și a doua oară în timpul celui de-al doilea război mondial, în ambele cazuri rușii profitând din plin, nu se miră de existența acestor temeri.
Dar lovitura de grație pentru Platforma Civică a fost dată de valul de refugiați sirieni care au invadat Europa și de decizia Bruxelles-ului de a fixa pentru fiecare membru al UE o cotă de acceptare a unora dintre aceștia. Polonia , ca și celelalte țări membre ale grupului de la Visegrad, (Ungaria, Cehia, Slovacia) nu a fost la început de acord cu această decizie, dar până la urmă, la insistențele Comisiei Europene, a acceptat cererea. Numai că aceasta s-a întâmplat înaintea alegerilor. Acum lucrurile se vor schimba.
Beata Szydlo, viitorul premier al Poloniei
Partidul Lege și Justiție – conservator, naționalist și eurosceptic, deși adept al liberalismului economic, profund ancorat în valorile catolice, va urma o altă linie politică. El și-a găsit adepți în rândul celor care, în pofida boom-ului economic al ultimilor ani, au rămas pe dinafară, sunt nemulțumiți și consideră că binefacerile acelei perioade au fost împărțite inechitabil. Există și o categorie de oameni care dorește o mai puternică relevanță a valorilor catolice și în acest context apreciază că acceptarea refugiaților musulmani ar slăbi catolicismul. În general polonezii ar dori măsuri mai dure și o implcare mai mare a Alianței Atlantice în contracararea pericolului rus. Toate aceste elemente au fost determinante în victoria conservatorilor care, adunând aproape 40 la sută din voturi, au obținut o majoritare absolută în Seim (Camera inferioară a parlamentului polonez.) Cu un scor de aproximativ 23 la sută, situându-se pe locul doi, Platforma Civică a pierdut 15 la sută din alegători. În mod șocant, locul trei este ocupat de formațiunea K15, anticomunistă, populistă și naționalistă, condusă de cântărețul rock Pawel Kukiz. Au mai intrat în Seim partidul proeuropean Modern și Partidul Popular Polonez, agrarian.
Ewa Kopacz, fostul premier al Poloniei
Pentru prima dată după 1989 nici un partid de stânga nu a atins pragul necesar. Stânga Unită, o coaliție formată din vreo opt partide socaliste, social-democrate, ecologiste, social-liberale, muncitorești, nu a obținut cei opt la sută cât are nevoie o coaliție de partide. Este indiciul cel mai concludent, cred, al felului în care s-a modificat gândirea și percepția polonezilor în cei 25 de ani de la schimbarea regimului.
Și ca să mai adăugăm și o pată de culoare. La ora actuală scena politică poloneză este dominată de trei femei – puternice și frumoase. Viitorul premier al Poloniei va fi Beata Szydlo, mai moderată decît Jaroslaw Kaczinski. Ea îi va lua locul fostului premier, Ewa Kopacz, de la Platforma Civică. Stânga Unită este de asemenea reprezentată de o femeie, Barbara Nowaczka.
Barbara Nowacka, liderul stângii perdante
De menționat că pentru observatorii vieții poloneze, rezultatele nu au fost chiar surprinzătoare. Ele au fost precedate de victoria în alegerile prezidențiale din mai a lui Andrzej Duda, de la partidul ”Lege și Justiție”, în fața președintelui în exercițiu Bronislaw Komorowski.
Chiar dacă nu au putut exprima cu voce tare deoarece în principiu ar trebui să fie neutri, dezamăgiți ar trebui să fie Comisia Europeană și alți conducători ai UE. Și-au pierdut un aliat și susținător al politicilor lor. De aici încolo, euroscepticii din UE vor primi un ajutor serios, iar Viktor Orbán, premierul Ungariei – un aliat puternic în confruntarea lui cu Europa.
Eva Galambos
