Număr vizualizări 1354 ori
De curând academicianul Ioan-Aurel Pop a publicat un nou articol în care dă glas temerilor şi suspiciunilor sale faţă de efectele Legii 241/2025 /(aşa-numita Lege Vexler) şi face sugestii privind modul în care ar trebui aplicată, lucru precizat chiar în titlu: Cum trebuie aplicată Legea Vexler[1].
Mă simt datoare să revin şi eu asupra subiectului pe care l-am tratat pe larg în articolul Numele lui Octavian Goga în spaţiul public – prilej de controverse şi proteste[2].
Citind noul articol am observat că academicianul Ioan-Aurel Pop critică, în mare măsură, consecințe pe care legea nu le prevede și răspunde unor întrebări pe care legea nu le pune. Arsenalul argumentelor invocate de autor pentru a combate Legea 241/2025 este surprinzător de divers. Pornind de la temeiul juridic – principiul neretroactivității legii, trecând prin cele istorice, culturale şi politice – istoria creștinismului, citate din Talmud şi pericolul comunist, ajunge până la politica actuală a Israelului – conflictul militar din Gaza. Academicianul îşi încheie articolul cu un soi de avertisment: aplicarea prevederilor acestei legi ar putea fi… cauza recentei vandalizări a sinagogii din Alba Iulia. (Citez: „Aflu că, din păcate, am avut dreptate, că a fost «vandalizată» sinagoga din Alba Iulia. Atacurile la adresa lui Octavian Goga nasc alte atacuri. Ele nu diminuează deloc antisemitismul, ci îl sporesc, ca să ofere obiectul muncii unor institute „de cercetări”, unor ONG-uri care răscolesc trecutul ca să reînvie himere, ca să dea salarii unor propagandiști ai răului.”)
Să vedem, încă o dată, care au fost modificările esenţiale pe care Legea 241/2025, aşa-numita Lege Vexler, le-a operat asupra unor acte normative deja în vigoare: Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002 privind interzicerea organizaţiilor, simbolurilor şi faptelor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni de genocid contra umanităţii şi de crime de război, precum şi Legea nr. 157/2018 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea antisemitismului[3].
Legea Vexler penalizează distribuirea și promovarea materialelor cu caracter fascist, legionar, rasist, xenofob sau antisemit, inclusiv în mediul online, şi înăspreşte sancţiunile. Mai exact, distribuirea simbolurilor sau ideologiilor extremiste se pedepsește cu închisoarea, oferind un cadru mai strict pentru combaterea propagandei urii.
Totuşi, nu aceste modificări au stârnit nemulţumirea academicianului (şi a altor intelectuali români), ci modificarea Articolelor 12 şi 13 care au fost percepute drept un atac la cultura română sau, potrivit exprimării din articolul despre care fac vorbire, “epurarea culturii românești de valorile sale”.
Cred că un mod sugestiv de a demonstra că, de fapt, afirmaţiile din articolul academicianului Ioan-Aurel Pop nu se referă la prevederile Legii Vexler este sub formă de întrebări şi răspunsuri.
Dar să vedem întâi ce prevăd cele două articole de lege.
Articolul 12
Se interzice ridicarea sau menținerea în locuri publice, cu excepția muzeelor, a unor statui, grupuri statuare, plăci comemorative, referitoare la persoanele vinovate de săvârșirea infracțiunilor de genocid, contra umanității și de război, precum și la persoanele care au făcut parte din conducerea organizațiilor fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe.
Articolul 13
(1) Se interzice acordarea sau menținerea numelor persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni de genocid, contra umanității și de crime de război, precum și ale persoanelor care au făcut parte din conducerea organizațiilor fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe, unor străzi, bulevarde, scuaruri, piețe, parcuri sau altor locuri publice.
(2) Se interzice, de asemenea, acordarea sau menținerea numelor persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni de genocid, contra umanității și de război, precum și ale persoanelor care au făcut parte din conducerea organizațiilor fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe, unor organizații, cu sau fără personalitate juridică.
Având în vedere că singurul principiu de drept invocat de către autor ca argument este cel al neretroactivităţii (citez: O lege nu poate condamna oameni care au acționat contrar ei înainte de existența sa, fiindcă cetățenii de ieri nu puteau prevedea viitorul, nu erau dotați cu darul premoniției, nu aveau de unde să știe că o societate viitoare le va condamna conduita. Legea Vexler a intrat în vigoare în 23 decembrie 2025.), încep seria de întrebări şi răspunsuri chiar cu acesta:
Întrebare: Academicianul Ioan-Aurel Pop susține că aplicarea articolelor 12 și 13 din Legea nr. 241/2025 în cazul unor personalități istorice ar încălca principiul neretroactivității legii. Este valabilă această interpretare?
Răspuns: Nu. Principiul neretroactivității înseamnă că o lege nu poate sancționa fapte săvârșite înainte de intrarea ei în vigoare. Însă articolele 12 și 13 nu sancționează faptele istorice și nu instituie răspunderea penală a unor persoane decedate. Ele reglementează o situație prezentă: existența în spațiul public a unor statui, plăci comemorative sau denumiri care omagiază anumite categorii de persoane. Cu alte cuvinte, legea produce efecte numai pentru viitor, asupra unei stări de fapt existente la data intrării sale în vigoare.
În continuare autorul tratează pe larg cazul Octavian Goga, încercând să demonstreze că el nu s-ar încadra în prevederile Legii 241/2025 (aducând şi o serie de argumente pentru „exonerarea” lui, pe care le voi trata în nota de subsol[4]).
Întrebare: Poate fi considerat Octavian Goga o persoană care intră într-una dintre categoriile prevăzute de articolele 12 și 13 din Legea nr. 241/2025? De ce?
Răspuns: Da. Temeiul nu îl constituie faptul că Octavian Goga a fost prim-ministru și nici politicile promovate de guvernul său, ci faptul că a fost cofondator și președinte al Partidului Național Creștin, formațiune calificată de istoriografie drept fascistă care utiliza svastica drept simbol politic[5].
După analiza principiului neretroactivității, autorul părăsește aproape complet terenul dreptului și mută discuția pe cel al istoriei mentalităților. Academicianul deschide o amplă paranteză despre istoria antisemitismului european, educația religioasă, Talmud etc. Explicaţiile despre contextul istoric al antisemitismului pot induce cititorului impresia că ele răspund implicit și la problema aplicării legii. În realitate sunt două planuri diferite: unul istorico-sociologic și celălalt juridic. Confundarea lor nu lămurește modul de aplicare a articolelor 12 și 13. Deci:
Întrebare: Poate explicația istorică a antisemitismului european să justifice neaplicarea articolelor 12 și 13 din Legea nr. 241/2025?
Răspuns: Nu. Faptul că antisemitismul era larg răspândit într-o anumită epocă explică un fenomen istoric, dar nu constituie un argument juridic privind neaplicarea Legii nr. 241/2025. O explicație istorică nu poate înlocui analiza textului legii. Legea nu sancționează o mentalitate și nici nu condamnă o epocă. Ea stabilește criterii privind păstrarea sau nu a unor forme de omagiere publică în prezent. De aceea, descrierea climatului intelectual al vremii, oricât de interesantă ar fi, nu răspunde la întrebarea dacă omagierea unei anumite personalităţi intră sau nu în categoriile prevăzute de articolele 12 și 13.
În partea finală a articolului, autorul se îndepărtează și mai mult de tema anunțată, introducând considerații despre politica actuală a statului Israel și despre vandalizarea sinagogii din Alba Iulia. Aceste subiecte pot constitui teme legitime de dezbatere publică, însă ele nu aduc argumente în sprijinul interpretării articolelor 12 și 13 din Legea nr. 241/2025. Consider că ele au primit un răspuns pertinet în articolul publicat recent de Bogdan Ionescu şi întitulat: Ioan-Aurel Pop şi Legea Vexler. Când ideologia extremistă ţine loc de argument juridic.[6]
Întrebare: Evoluțiile politice actuale din Israel sau acte recente de vandalism antisemit din România pot influența interpretarea și aplicarea Legii nr. 241/2025?
Răspuns: Nu. Interpretarea unei legi se întemeiază pe textul ei, pe scopul urmărit de legiuitor și pe principiile dreptului, nu pe evenimente politice contemporane, oricât de importante sau de controversate ar fi acestea. De asemenea, condamnarea unui act de vandalism antisemit este necesară și firească, dar ea nu constituie un argument juridic în favoarea sau împotriva aplicării articolelor 12 și 13. Prin asocierea acestor teme cu discuția despre Legea nr. 241/2025, atenția cititorului este deplasată de la analiza textului legii către controverse politice și emoționale actuale.
Din cele de mai sus rezultă că argumentele juridice invocate de academician în sprijinul interpretării sale nu rezistă unei confruntări cu litera şi spiritul Legii Vexler. Totuşi, cred că mai rămâne o întrebare al cărei răspuns îl las la latitudinea cititorilor Revistei Baabel:
Întrebare finală: Oare de ce a simțit academicianul Ioan-Aurel Pop nevoia să revină asupra acestui subiect și să susțină, din nou, aceeași interpretare?
Andrea Ghiţă
(documentarea articolului a beneficiat de asistenţă AI)
[1] Ioan Aurel Pop: Cum trebuie aplicată Legea Vexler ! – Ziar Gazeta de Cluj
[2] https://baabel.ro/2026/04/numele-lui-octavian-goga-in-spatiul-public-prilej-de-controverse-si-proteste/
[3] https://lege5.ro/Gratuit/ge3tomzqgmydm/legea-nr-241-2025-pentru-modificarea-si-completarea-ordonantei-de-urgenta-a-guvernului-nr-31-2002-privind-interzicerea-organizatiilor-simbolurilor-si-faptelor-cu-caracter-fascist-legionar-rasist-sau-x
[4] Academicianul Ioan Aurel Pop afirmă următoarele: Să vedem ce a făcut Octavian Goga. El nu a putut să fie „criminal de război”, fiindcă a murit în 1938 și nu a mai apucat războiul. În consecință, el nu a avut cum să participe nici la Holocaust. El, ca individ, nu a făcut nicio lege antisemită, ci a promulgat una elaborată de regele Carol al II-lea și camarila sa. Goga nu s-a aflat în situația, în cele 44 de zile (din 29 decembrie 1937 în 14 februarie 1938) cât a condus țara, de redacta și de a promulga legi de unul singur. Decretul pentru revizuirea cetățeniei a fost dat la 22 ianuarie, iar la 14 februarie Goga și guvernul au plecat. În 7 februarie, Octavian Goga le-a trimis prefecților o circulară prin care le cerea să oprească orice excese, acolo unde sunt, fiindcă guvernul nu poate admite astfel de acte. Plecând din fruntea țării în 14 februarie, Octavian Goga nu a putut conduce niciun fel de acțiuni contra evreilor. Firește, atitudinea sa antisemită, ca și aceea a sute de mii de români din elita de atunci, există și ea este o realitate de necontestat. Legat de legislație, Goga a înțeles că verificarea cetățeniei evreilor intrați în România după 1918 (mai ales din Basarabia) va diminua presiunile comuniste dinspre Moscova (mulți evrei erau agenții bolșevismului) și va putea menține statul român ca pavăză contra extinderii spre vest a comunismului. Să nu uităm că URSS promova atunci ideea că România era un „stat imperialist”, unul „format din petice” luate de la alții și că trebuie destrămat. Oare cum suna asta în mințile patrioților care făcuseră România Întregită? De altfel, acești patrioți care au trăit după 1944 au fost băgați în închisorile comuniste, trimiși la Canal și exterminați, în timp ce comunismul moscovit se extindea spre vest, așa cum se preconiza când Goga era, pentru vreo șase săptămâni, la cârma guvernului și vedea cu groază ce se petrecea în țara lui Stalin.
Aş puncta doar câteva idei care, după opinia mea, nu se susţin.
Goga nu a participat la Holocaust, dar guvernul condus de el a contribuit la premisele acestuia. Instaurarea guvernului condus de Octavian Goga (decembrie 1937 – februarie 1938) a marcat momentul în care antisemitismul a devenit o politică de stat sistematică (https://www.inshr-ew.ro/holocaustul-in-romania/ ).
Carol al II-lea a dorit revizuirea cetățeniei şi Goga doar a pus-o în aplicare. Într-un regim constituțional, primul-ministru nu este un simplu funcționar. El conduce guvernul și își asumă actele acestuia. Dacă nu este de acord cu politica regelui, poate să demisioneze. Cercetările istorice recente nu îl prezintă pe Goga ca pe un executant pasiv. Dimpotrivă, ele plasează decretul în programul politic al guvernului Goga și în ideologia Partidului Național Creștin. Studiul istoricului Nicolae Drăgușin, de la Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”, analizează tocmai Legea de revizuire a cetățeniei în contextul programului politic al guvernului Goga și al ideologiei PNC. https://agerpres.ro/documentare/2019/07/09/memoria-holocaustului-legislatia-cu-caracter-antisemit-in-romania-guvernul-goga-si-dictatura-regala–339199. Această lege (Decretul Lege nr. 169 din 22 ianuarie 1938) a avut drept efect retragerea cetăţeniei a peste 220.000 de evrei din România. De altfel, încă din primele zile ale guvernării au fost adoptate și alte măsuri antievreiești: restricții asupra presei evreiești, excluderi din administrație, limitări economice etc., ceea ce arată că decretul nu a fost un act izolat.
Guvernul Goga a durat prea puţin timp. Guvernul Goga a durat 44 de zile, dar măsurile pe care le-a adoptat au avut efecte foarte ample. În istorie, durata unui guvern nu este criteriul după care se apreciază impactul său. Un singur decret poate produce consecințe majore. Revizuirea, nu « verificarea » cetăţeniei a afectat peste 200 de mii de evrei, în marea majoritate evreii cetăţeni români cărora li s-a retras complet protecţia statului. Apelurile ulterioare la moderaţie nu constituie circumstanţe atenuante din moment ce actele normative şi-au făcut efectele. Nu e logic.
Măsurile împotriva evreilor erau menite să contracareze pericolul comunist. Autorul pornește de la o premisă istorică reală, existența amenințării sovietice, dar deduce din aceasta legitimitatea unei măsuri care nu îi vizau pe comuniști, ci pe cetățenii evrei. Astfel, criteriul politic (combaterea comunismului) este substituit cu un criteriu etnic (apartenența la comunitatea evreiască). Existența unor evrei comuniști nu poate justifica tratarea întregii comunități evreiești ca suspectă de activități bolșevice.
Atitudinea antisemită a lui Goga, pe care academicianul Ioan-Aurel Pop o caracterizează drept: “ca și aceea a sute de mii de români din elita de atunci” este dovedită şi de articolele virulent rasist-antisemite publicate încă din 1933. Doritorii pot găsi amănunte în lucrarea Elita culturală şi discursul antisemitic interbelic. (amănute în lucrarea Al. Florian, Ana Bărebulescu, Elita culturală română şi discursul antisemit interbelic).
[5] https://agerpres.ro/comunicate/2026/04/29/comunicat-de-presa—institutul-national-pentru-studierea-holocaustului-din-romania-elie-wiesel–1551191?utm_source=chatgpt.com
[6] https://adevarul.ro/blogurile-adevarul/ioan-aurel-pop-si-legea-vexler-cand-ideologia-2542608.html
21 Comments
Pe mine m-a interesat cine a pornit acțiunea de îndepărtare a bustului lui Goga. Acesta este – Bogdan Ionescu (avocat, președinte Asociația pentru Prevenirea și Combaterea Antisemitismului și Legionarismului – Arad). Tînăr , 33 ani, membru al unui partid, parcă și parlamentar. De ce ? – nu știu – Componența asociației nu e publică.( ? ).
De ce? E simplu: a cerut aplicarea Legii 241/2025 care prevede că statuile, plăcile memoriale, numele unor instituţii legate de persoanele care au fost lideri ai unor formaţiuni fasciste nu trebuie păstrate în spaţiul public. La Cluj sun 2 (două) busturi ale lui Goga. Nu e vorba de opera sa literară ci de pozţia sa politică. E greu de făcut diferenţa, dar se poate. Între politicianul O. Goga şi politicianul Cuza sau Corneliu Zelea Codreanu nu există nicio diferenţă. E foarte greu de acceptat de către publicul larg şi, probabil, puţini îşi vor asuma acesta “sacrilegiu”, dar în principiu e corect. Şi nu e vorba de distrugerea acestor statui ci de scoaterea lor din spaţiul public.
Mi-e foarte greu să îmi spun părerea când atitudinea mea față de legea „Vexler ” , una de conciliere vă este cunoscută deja. Articolul este excelent, documentat, logic, inteligent ( nici nu mă așteptam la altceva ) Pe mine mă interesează și mă sperie impactul pe care această lege, mai mult formularea celor două articole ( de fapt nu legea în sine ci în primul rând gestul nesăbuit agresiv, lipsit de diplomație al d-lui Vexler cu ruperea afișului ) Oare lupta aceasta și căutarea elementelor antisemite, a dreptății absolute fără nici un compromis ne ajută ? Aceasta este întrebarea. Dacă Goga nu ar fi fost un om al culturii și al literaturii ( în opera sa literară nu exprimă în nici un mod aversiunea față de evrei sau alte naționalități ), aș fi fost la fel de vehementă dar știu cu siguranță că ce vom câțștiga într-o parte, vom pierde enorm în cealaltă. Legea trebuie să existe categoric dar cu mici modificări care să poată face diferențe între situații. Nu este adecvat și eficient să se pună toate personalitățile avizate în aceeași oală. Mă tem că fără să facem compromis, vom pierde mai mult. Atitudinea lui I.A.P nu mă miră , era de așteptat și exprimă în mare ( poate minus unele informații tenedențioase ) atitudinea multor, poate majorității intelectualilor din România chiar și a simpatizanților evreilor și a Israelului ( este exact ceea ce mă sperie …de fapt am scris destul de detailat despre asta în articolul meu anterior ) Mă gândesc în spiritul gândirii lui C.G.Jung la psihologia colectivă care este similară celei individuale. Un deget arătător veșnic acuzator aduce îmbunătățiri sau declanșeaza exact inversul? Nu se vorbește aproape de loc despre situațiile salvatoare. Oare pentru că au fost prea puține sau anonime și tăcute ? Sunt îndurerată și îngrijorată. Natura mea este de împăciuire ( poate naivă ar spune unii ) și atunci mă aflu undeva într-o balanță greu de gestionat sufletește
Eu cred că e vorba de lege şi nu de gestul d-lui Vexler, din şedinţa de parlament. La acea şedinţă de pomină Silviu Vexler a fost provocat în toate felurile posibile şi chiar ameninţat (el şi familia sa) de către unii „colegi” parlamentari. Acest lucru l-a relatat Theodor Paleologu într-o emisiune TV. Aici găsiţi înregistrarea emisiunii: https://www.youtube.com/watch?v=GIKBzbkSN7Q De ascultat de la minutul 17.20 până la final.
În lege nici măcar nu e vorba despre evrei sau antisemitism, ci despre rasism, xenofobie, fascism şi legionarism. Toate aceste ideologii nu au afectat doar evreii, ci şi alte categorii de populaţie, inclusiv românii antidascişti, socialişti, democraţi. Numai că antisemiţii au deturnat sensul legii şi o reproşează evreilor.
Draga Delia, sunt mirata de ceea ce scrii, deorece in randurile tale accentul este pus pe un act de nervozitate al deputatului incoltit in mare parte de “lupi”, sau mai curand de vulpi, posibil ca nu ai urmarrit imaginile care au aratat cum vulpile, i-au “bagat” in fata lui Vexler, aflat oricum in minoritate in acel Parlament, a avut o comportare corecta, cel putin din punct de vedere al glasului in discursul care a urmat gestului de confruntare a adversarilor si celui de actiune poate nestapanita, dar posibila in contextul in care s-au desfasurat confruntarile. Despre ce compromis vorbesti? Nu s-a pus cred nici o clipa problema unei impaciuiri, s-au tras niste directive, niste reguli, vanind poate sa scoata in evidenta masuri deja prestabilite.
Atitudinea lui Pop, este o atitudine de a face abstractie de esential, incercand prin jocuri de cuvinte si probabil speranta ca oameni “obisnuiti” nu inteleg aspectele strict juridice, sa puna din nou in discutie si sub semn de intrebare necesitatea acelei legi.
Impaciuirea, este buna, dar trebuie avuta mult discernamant in a sesiza fata de cine o faci. Altfel ai toate sansele sa fii atacat pe la spate.
Citirea articolul Andreei a fost o provocare, de aceea am gasit o forma de a lamuri unul dintre exemplele oferite de articol, printr-o intrebare adresata AI-ului si anume :
Se poate conclude asupra obiectivitatii acestui raspuns, care de altfel coincide cu explicatiile Andreei.
Copiez raspunsul la intrebarea urmatoare, mai jos:
cazul Octavian Goga in legea 241/2025,/strong>
Cazul lui Octavian Goga în contextul Legii nr. 241/2025 (cunoscută public drept „Legea Vexler”) reprezintă un exemplu excelent despre modul în care neretroactivitatea legii penale interacționează cu aplicarea imediată a legii administrative.
Legea nr. 241/2025 a modificat OUG nr. 31/2002, introducănd interdicția explicită de a menține monumente sau denumiri publice pentru persoanele care „au făcut parte din conducerea organizațiilor fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe”. Deoarece Octavian Goga a condus Partidul Național Creștin (formațiune fascistă și antisemită), asociațiile civile au cerut eliminarea busturilor sale (ex: cel din Iași) și schimbarea denumirii unor instituții (ex: Biblioteca Județeană din Cluj).Din punct de vedere juridic, raportat la principiul neretroactivității, cazul se împarte în două paliere distincte:1. Palierul penal (Se aplică strict Neretroactivitatea)
Faptele din trecut: Octavian Goga a decedat în anul 1938. El nu poate fi trimis în judecată sau condamnat penal în baza Legii nr. 241/2025 pentru acțiunile sale politice din timpul vieții.
Neretroactivitatea: O lege penală nouă nu poate incrimina fapte comise înainte de intrarea ei în vigoare. Răspunderea penală a persoanei fizice Octavian Goga este imposibilă.
2. Palierul administrativ (Se aplică Principiul Activității / Efectul Imediat)
Situațiile în curs (Facta pendentia):
Prezența unui bust într-un parc sau numele unei biblioteci în anul 2026 nu sunt „fapte din trecut”, ci situații juridice prezente, cu efect continuu.
Aplicarea imediată: Când Legea nr. 241/2025 interzice „menținerea în locuri publice” a acestor simboluri, ea ordonă autorităților să modifice o realitate din prezent.
De ce NU este retroactivă?
Legea nu pedepsește primăriile pentru că au ridicat statuia în anul 2000. Ea doar le obligă să o dea jos începând cu data intrării în vigoare a noii legi (27 decembrie 2025). Dreptul administrativ aplică textul în vigoare la momentul analizării situației
Argumentele celor două tabere din instanțe
Asociațiile civice:
Invocă textul legii, cerând aplicarea lui imediată pe motiv că menținerea elementelor de cult public contravine normelor democratice actuale.
Apărătorii memoriei lui Goga:
Susțin adesea că eliminarea numelui înseamnă o „condamnare istorică retroactivă” și o anulare a meritelor sale literare (ca poet național), aducând atingere unor drepturi câștigate în timp.
Cu toate acestea, Institutul „Elie Wiesel” a clarificat că legea vizează doar validarea lui politică în spațiul public, fără a interzice studierea operei literare.
Din informatii neoficiale, auzite de mine in timp, Ioan-Aurel Pop, care a detinut pana in aprilie 2026, titlul de Presedinte al Academiei Romane, a manifestat (subliniez neoficial, nu am dovezi) atitudini antisemite cu diferite ocazii, care probabil sunt si la baza incercarii sale de a deforma elemente conectate cu Legea Wexler, aducand argumente, pe care intr-devar Andrea le explica in mod remarcabil folosind sistemul inquisitorial – in acest caz cu sine insasi , prin diferite exemple.
Comentariul amplu este încă un argument pentru faptul că Legea Vexler nu ar avea efectele care i se reproşează. Totuşi, e foarte greu de imaginat că ea va avea efectele dorite pentru că nici până acum, legile care incriminau promovarea ideilor antisemite şi cultul criminalilor de război nu au fost puse în aplicare decât foarte, foarte rar, “răzleţ” aş putea spune. Asta nu înseamnă că ele ar trebui abrogate. Poate că,. treptat societatea românească va înţelege rostul lor şi se va conforma. Ceea ce mă nedumereşte esze obstinaţia acestui academician de a se duela cu Legea Vexler şi a-şi susţine argumentele care – asemeni foilor cepei – conţin prejudecăţi antisemite suprapuse.
La articolul doamnei Ghiță ( Statuia lui Goga / 30 Aprilie, 2026 ) am scris un comentariu exprimînd o opinie/sfat de dorit dar recunosc greu de aplicat. Citind articolul de mai sus & articol acad. Pop, pentru înțelegerea mea personală, simplific subiectul. Eu ader la zicala “unde e lege nu e tocmeală”. Eu l-aș invita pe acad. Pop să sugereze cum ar trebui formulate articolele 12 & 13 – e vorba de schimbarea a numai două paragrafe a căror aplicare “ad literam” e problematică și de nedorit. Răspunzînd la o astfel de solicitare, d. acad. Pop ar bloca o cale “pentru epurarea culturii românești de valorile sale”. În final o întrebare – Au fost în Romania cazuri de dărîmare/spargere cu ciocanul a busturilor lui Goga? D.acad. Pop se referă la astel de acțiuni.
Bustul lui Goga a fost îndepărtat şi dus într-o hală a teatrului naţional. Urmează să fie dus la un muzeu, dar deocamdată nu există nicio decizie la ce muzeu. https://www.news.ro/social/bustul-poetului-octavian-goga-politician-acuzat-de-atitudini-fasciste-si-antisemite-a-fost-indepartat-din-zona-copou-a-municipiului-iasi-o-asociatie-din-arad-ceruse-primariei-iasi-acest-lucru-1922400516402026041222412273?utm_source=chatgpt.com.
Legea aceasta nu trebuia sa se cheme legea Vexler ci legea constiintei nationale romanesti. Pe de o parte identifica numele Vexler cu inamicul nr.1 al culturii romanesti (antisemitism ascuns), pe de alta parte raspunderea este a majoritatii deputatilor care au votat-o din convingere sau oportunism. E posibil ca unii din votanti sa tune si fulgere acum impotriva tuturor wexlerilor.
Lost case!
Nu există nicio șansă de a reduce la tăcere pe cei care neagă ceea ce a fost și a rămas antisemitismul mondial, care se autoreproduce și continuă să împrăstie minciuni, unele ”documentate” de cître profesori universitari, altele care vin să demonstreze că evreii au scufundat Titanicul!
GbM
Un articol foarte important care ar trebui sa ajunga la academician.
Cred ca raspunsul la ultima intrebare este dorinta de a delegitima Legea Vexler in mod subtil.
Profesorul Pop este istoric si i-as propune sa citeasca articolul lui Ady Endre din ziarul “Nyugat” 10/1913 numit “””Acuzatiile lui Octavian Goga” (in original “Octavian Goga vádjai”) in care umanistul si filosemitul Ady Endre, poet ardelean de origine maghiara, ne povesteste acuzatiile lui Goga care intreaba de ce in Asociatia Scriitorilor Maghiari la Budapesta prezenta scriitorilori evrei e majoritara. De fapt aluzia cum isi poate permite poporul maghiar aceasta “nedreptate” in tara lor.
Sa tinem minte ca e vorba de 1913 si nu de anii 1930 cand s-a dezlănțuit nationalismul si antisemitismul pe scala larga in Romania. Si ca Goga ca prim ministru in 1937-38 a pus in vigoare legea limiitarii drepturilor evreilor
Mulţumesc pentru idee, domnule Hartman! Având în vedere că academicianul Ioan-Aurel Pop cunoaşte foarte bine limba maghiară, am să dau aici şi linkul unde se găseşte articolul pomenit de Dvs.: https://www.arcanum.com/hu/online-kiadvanyok/AdyProza-ady-prozaja-1/11-kotet-7399/cikkek-tanulmanyok-feljegyzesek-1913-januar1918-december-739A/7-goga-octavian-vadjai-73CA/
În plus, să nu uităm că Octavian Goga era prieten cu Endre Ady, de la care a cumpărat castelul de la Ciucea.
Povestea despre Ady, Goga și evreii e fascinantă .
Oare nu se poate scrie mai pe larg despre asta.
Nu am știut niciodată de legătura între ei.
Infornațiile mele sunt că se cunoșteau dar nu erau prieteni. Admirau reciproc poeziile, dar aveau păreri politice contrarii.Informații Chat GPT
Desigur , au fost buni prieteni dar totusi Ady Endre avea ceva ezitari despre aceasta prietenie . In orice caz, Goga a invatat la liceu maghiar la Sibiu La mijlocul liceului a decis sa plece la Şaguna, la Brasov, sa termine liceul romanesc Dar la Budapesta a facut universitatea si cand s a intors in Transilvania , nota ca in sfarsit am reusit sa ma despart de peretii reci de pe culoarele universitatii din Ungaria .
Dar mai tarziu a cumparat castelul lui Ady la Ciucea
Pe vremea când Goga a învăţat la Braşov, actualul Colegiu Naţional Şaguna se numea Gimnaziul Român de Religie Ortodoxă Orientală, iar Şaguna era profesor acolo. Castelul de la Ciucea a fost, de fapt, zestrea soţiei lui Ady, Berta Boncza. El a fost cumpărat de Goga în 1919 sau 1920, după decesul lui Ady, când Ciucea era deja pe teritoriul României şi văduva lui Ady era destul de strâmtorată şi nici nu mai voia să locuiască acolo.
Sper ca persoana vizată să citească articolul, tocmai pentru că este atât de logic și de nepărtinitor.
Rationament elocvent, perfect construit. Adaug doar faptul că dacă într-o epocă istorică – orisicare ar fi ea – majoritatea cetățenilor se raliază unei atitudini xenofobe sau discriminatorii, această alăturare poate fi explicată prin atmosfera de epocă, prin presiunea atitudinii majoritare, dar etic niciodată. Responsabilitatea etica individuală se păstrează pentru persoanele capabile de discernământ. Iar responabilitatea crește odată cu poziția ocupată în societate. Cu cât persoana a avut o funcție mai importabtă cu atât responabilitatea individuală e mai mare. Având în vedere poziția academică a dlui Pop, ca formator de opinie, e foarte trist că dânsul găsește justificări pt promovarea unor personalități cu atitudini antisemite virulente.
Sunt și eu de acord cu concluzia D-nei Roth Maria,
În afară de asta revin motivele care au justificat antisemitismul și după cel de-al doilea război mondial în special motivul că majoritatea populației și elitei era antisemită, și a doua foarte răspândită că, anume evreii ar fi adus comunismul și îndepărtarea lor era o necesitate pentru îndepărtarea comunismului .
Cred din păcate, că asemenea încercări de a anihila legile de cpmbatere a antisemitismului vor mai exista .
Articol excelent !
Într-adevăr a existat şi o tentativă legislativă de a abroga Legea Vexler, dar (deocamdată) nu a avut căştig de cauză. Nu se poate întrevedea ce se va întâmpla dacă trendul suveranist va fi mai puternic.
Amănunte găsiţi aici: https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/proiectul-care-anula-legile-care-interzic-organizatiile-fasciste-si-cultul-criminalilor-de-razboi-a-fost-respins-de-senat-3777707