Număr vizualizări 640 ori

De-a lungul vieții mi-am dorit nu o dată să fiu cool, pentru că sângele rece face parte din lista caracteristicilor pozitive, atât de necesare pentru succesul personal. Dar nu sunt așa. Mă înfierbânt, mă enervez, chiar mă înfurii, pentru că probabil fac parte dintre omenii numiți „sanguini”. Treaba asta are părți bune (fire comunicativă, prietenoasă, surplus de energie, etc.) dar și mai puțin bune, cum ar fi impulsivitate sau tendința de a fugi de responsabilitate.

Dată fiind situația, eu mă găsesc deseori cu trup și suflet alături de o cauză socială sau opinie o politică și trăiesc cu patimă și înflăcărare orice activitate sportivă la care participă echipa mea preferată, dar niciun moment nu aș fi crezut că participând emoțional la un joc de fotbal îți periclitezi sănătatea! Jucătorii, pe teren, se pot accidenta, se pot încăiera, pot face prostii sau greșeli profesionale în stăpânirea balonului. Spectatorii, în tribune, se pot ataca unii pe alții – istoria e plină de evenimente de aceste fel. Dar tu, acasă în fața televizorului, chiar participând cu sufletul la gură la ceea ce se petrece pe teren, poți să faci o criză de inimă și să te duci, așa, pe apa Sâmbetei, din cauza unui gol primit de echipa ta favorită?!

Când mi-a căzut în mână prima știre de acest fel, eram pe undeva pe la optimile de finală ale campionatului mondial de fotbal care are loc în aceste zile. Știrea suna cam așa: momentele de mare tensiune pe teren pot crea condițiile necesare pentru apariția sindromului coronarian acut, cu crize de hipertensiune arterială, aritmii, până la infarct miocardic!

Să citești și să nu crezi! Și atunci, care e reacția ta de medic (da, pensionar, dar totuși medic)? Te duci la sursă.

Povestea e cunoscută demult. Un grup de cercetători olandezi a studiat mortalitatea cardiovasculară în rândurile populației adulte (peste 45 ani) în timpul campionatului european de fotbal din 1996 (la care participa și naționala olandeză) și a comparat-o cu zile similare un an înainte și un an după. Studiul a arătat o creștere substanțială a mortalității din cauze cardiace la bărbații adulți, în comparație cu datele din 1995 și 1997. În ziua în care echipa națională a Olandei a fost eliminată din campionat s-a înregistrat un plus de 14 decese din cauze cardiace.

Vasăzică este ceva în povestea asta! Dar, mi-am zis eu, cu o floare nu se face primăvară. Deci, am continuat și uite ce am găsit.

Un articol publicat în 2008 într-unul din cele mai cunoscute jurnale medicale în lume se referă la patologia cardiovasculară acută la München și în împrejurimi, în zilele campionatului mondial de fotbal din 2006 comparativ cu cea dintr-o perioadă similară din 2003 și 2005. Rezultatele sunt edificatoare. În zilele în care echipa națională a Germaniei juca unul din meciurile campionatului, cazurile de patologie acută cardiovasculară au apărut cu o frecvență de 3,26 ori mai mare la bărbați și aproape de 2 ori mai mare la femei față de perioadele de control.  Graficul poate fi văzut aici:

https://www.nejm.org/cms/10.1056/NEJMoa0707427/asset/21055411-7b77-4dfb-9ec3-f791dafd98cc/assets/images/large/nejmoa0707427_f1.jpg

La meciurile cu mare miză (stressful soccer match), pericolul unei crize cardiace s-a dublat față de restul momentelor campionatului mondial, iar pentru spectatorii cu o patologie cardiacă cunoscută, pericolul unui sindrom coronarian acut a fost de patru ori mai mare ca la cei care nu aveau un trecut cardiovascular. Evident că în zilele în care echipa Germaniei nu juca, numărul cazurilor acute a fost similar cu cel din zilele de control. Precum era și de așteptat, procentul de infarct miocardic a fost semnificativ mai ridicat în zilele în care echipa națională a Germaniei a pierdut din cauza loviturilor de 11 metri. De fiecare dată, cazurile apăreau deja cu câteva ore înaintea începerii partidei și continuau câteva ore după terminarea meciului. Faptul că afectați sunt în special bărbații nu e o surpriză, dat fiind interesul crescut al bărbaților pentru acest sport. După părerea autorilor, la baza complicațiilor cardiace stă nu atât emoția și grija pentru rezultatul meciului, ci mai ales orele de maximă tensiune psihologică și de entuziasm. De altfel, același fenomen a fost observat nu numai în Germania, ci și în alte țări unde au loc meciuri de fotbal de importanță majoră.

Dar, ca de obicei în viață, nimic nu e 100%, deci și aici părerile sunt împărțite. De exemplu, un studiu a fost efectuat în Franța în 1998. În ziua în care Franța a câștigat trofeul suprem, cupa mondială la fotbal, cercetătorii au notat o scădere semnificativă a mortalității cauzate de infarct miocardic la bărbați! Autorii studiului au emis ipoteza că victoria echipei franceze creat o stare de euforie și, mai ales, a redus în mod semnificativ nivelul activității fizice în acea zi. Cum meciul final a avut loc în 12 iulie 1998, cu două zile înaintea sărbătorii naționale, acele două zile au fost declarate libere, așa că populația a fost mai puțin supusă stresului zilnic.

Cu alte cuvinte, avem de a face cu un fenomen social-medical extrem de interesant, dar în același timp ușor de înțeles. În principiu, emoțiile de orice tip augmentează activitatea sistemului simpatic, unul din principalii responsabili de funcționarea aparatului cardiovascular, prin secreția exagerată de hormoni „de stres” ca adrenalina și noradrenalina. Consumul de oxigen al organismului crește, iar sistemul cardiovascular reacționează prin augmentarea ritmului cordului, a tensiunii arteriale, precum și prin presiuni ridicate în întregul sistem, un fenomen care poate produce ruptura unei plăci aterosclerotice într-una din arterele cordului.

Mă opresc aici cu explicațiile medicale, nimeni nu e vinovat că semnatarul acestor rânduri a studiat cândva, de mult, medicina.

Dar oare există mijloace de prevenire sau de diminuare a acestui risc? Doar evenimentele sportive sunt planificate din timp, deci, cel puțin teoretic, reacțiile periculoase pot fi luate în considerație și tratate ca atare?

Răspunsul e pozitiv. De exemplu, se propune aspirina ca mijloc de prevenire a cheagurilor de sânge în sistemul cardiovascular prin activitatea sa antitrombocitară. La spectatori care primesc deja acest tratament, doza trebuie mărită. În plus, terapia cognitiv-comportamentalăîi învață pe cei aflați în pericol cum să reducă stresul provocat de emoția unui eveniment sportiv în care e implicată echipa favorită. Meditația și/sau exercițiile de yoga pot reduce secreția de hormoni de stres. Un somn reconfortant înaintea meciului poate contribui la prevenirea unui atac de cord.

Ani de zile m-am bucurat de fiecare dată când un prieten sau cunoscut, posesorul unui temperament pozitiv și înclinații spre umor, adăuga încă ceva la lista panseurilor lui Gâgă. Și panseul care îmi vine în minte la finalul acestor rânduri este că e mai bine să fii tânăr, sănătos și bogat decât bătrân, bolnav și sărac. Această „teorie” se potrivește perfect situației descrise mai sus. Dacă ești tânăr și sănătos, șansa de a muri de un atac de cord în timpul unui eveniment sportiv important este foarte mică. Iar dacă se mai adaugă și o situație financiară înfloritoare, te poți bucura de cele mai recente inovații medicale, și de un tratament optim al oricărei complicații acute ivite în timpul unui eveniment cu totul și cu totul pozitiv și distractiv. Și dacă mai ești și femeie, atunci chiar că Dumnezeu ți-a pus mâna-n cap!

Și eu, la vârsta mea, cu caracterul meu sanguin, cu tendința de a exploda chiar atunci când nu e cazul, ce trebuie să fac ca să nu devin unul din cazurile descrise mai sus? Să nu mai văd meciuri la televizor?! Să nu mai am echipe favorite?! Să renunț la obiceiul de a dori eșecul unei echipe care nu-mi place cum joacă sau care vine dintr-o țară cu care eu, de aici, nu prea am relații amicale?!

Over my dead body!

Gabriel ben Meron