Număr vizualizări 699 ori

Ziua de 11 iulie 1982 fusese o zi călduroasă de vară. Pentru brazilianul Arnaldo Coelho ea e și o zi specială . Cu puțin timp înainte fusese desemnat să conducă finala Campionatului Mondial de fotbal din acea zi dintre Italia și Germania Federală. Era o premieră pentru el și nu doar pentru el, ci și pentru toată America de Sud: primul arbitru sud-american care va conduce o finală de campionat mondial. Este și prima finală de Campionat Mondial care se desfășoară în nocturnă . Printre cei 90.000 de spectatori de pe stadionul Santiago Bernabeu din Madrid sunt regele Spaniei, Juan Carlos, președintele Italiei, pătimașul Sandro Pertini, și cancelarul Germaniei, mai rezervatul Helmut Schmidt.

Mai sunt câteva minute până vor intra pe teren finalistele conduse de cei doi căpitani, Dino Zoff și Karl-Heinz Rumenigge, având în frunte pe cei trei arbitri. Arnaldo Coelho este un om minuțios. Își cercetează cu atenție echipamentul, își verifică fluierul și cartonașele. Deodată observă că îi lipsește ceva.

– O monedă! – zice el cu voce tare.

Îi lipsea moneda cu care urma să tragă la sorți pe ce parte a terenului va sta fiecare echipă.

– Ia-o pe-a mea, îi spune tușierul Abraham Klein. Mie mi-a adus noroc…

În urmă cu câteva zile, Abraham Klein arbitrase magistral meciul decisiv Italia-Brazilia, care se încheiase cu victoria italienilor 3-2, eliminând Brazilia din campionat. Probabil Coelho fusese singurul brazilian care se bucurase, căci uite, acum, datorită acestui fapt, el va arbitra finala la centru, altfel ar fi condus-o probabil Klein. Dar cei doi erau prieteni vechi, erau fericiți să colaboreze, invidia nu-și avea locul între ei. Coelho a luat moneda israeliană de o liră pe care i-a întins-o Abraham Klein.

Moneda avea să-i aducă noroc și lui Coelho care a condus ireproșabil finala. Ea le-a adus noroc și italienilor care i-au învins pe germani cu 3-1 câștigând pentru a treia oară titlul mondial. Și a bucurat milioane de italieni din toată lumea, printre care și un băiat de 12 ani care locuia intr-un mic orășel la granița dintre Elveția și Italia , pe nume Gianni Infantino.

„A fost momentul când m-am îndrăgostit definitiv și irevocabil de fotbal”, povestește Gianni Infantino. Astăzi el este președintele FIFA. Inițial nu fusese planificat ca el să ocupe această funcție, forul european aproape că l-a obligat să-și depună candidatura, după ce principalul favorit, Michel Platini, fusese suspendat temporar, fiind implicat într-un uriaș scandal de corupție alături de șeful FIFA de atunci, Sepp Blatter. Așadar, pentru cei care acuză corupția din eșaloanele superioare ale FIFA, în realitate corupția nu a început odată cu Infantino, ba chiar e posibil ca el să o fi domolit într-o oarecare măsură.

Povestea lirei israeliene i-a fost relatată lui Gianni Infantino chiar de Abraham Klein în 2021, la o ceremonie în onoarea marelui fotbalist italian Paolo Rossi, golgeterul Campionatului Mondial din 1982, plecat dintre noi cu un an înainte. Ambii împărtășesc o mare admirație pentru Paolo, dar și pentru istoria fotbalului. Primul act al lui Infantino , la alegerea sa, a fost deschiderea oficială a Muzeului FIFA la Zürich.

.

Infantino este impresionat de personalitatea arbitrului israelian originar din Timișoara. Nu mai există mulți arbitri care au participat la 3 Campionate Mondiale și au avut prilejul să-i arbitreze atât pe Pele, cât și pe Cruyff și Maradona. Abraham Klein este numit oficial Ambasador al Muzeului FIFA. Este și unul din donatorii acestui muzeu și în această calitate participă la multe evenimente internaționale. Obiectele donate de Abraham își au colțul lor special în acest muzeu. Dar mai lipsea ceva. O monedă ..

In anul de grație 2026, lira cu noroc din 1982 din buzunarul lui Abraham își face loc în muzeul itinerant FIFA, care, pe perioada Campionatului Mondial, a fost mutat de la Zürich la New York. Abraham este invitat și el. Împreună cu soția sa Braha, vor viziona și una din semifinale. Foarte puțini arbitri se bucură de această onoare. Dar Abraham este o legendă, un om care și-a depășit condiția și timpurile, un băiat modest din cartierul Iosefin, elev al rabinului Neumann de la Școala Evreiască din Timișoara, pentru care arbitrajul a devenit nu doar un hobby, ci și o profesiune de credință. A fost primul arbitru care a enunțat și a aplicat cu succes legea avantajului, pe care astăzi fiecare arbitru o aplică.

Lira israeliană a primit un loc de cinste la Muzeul FIFA. De fapt, acesta este unicul articol israelian din acest muzeu. Abraham nu spune nimic, dar după părerea mea va mai curge foarte multă apă pe Yarkon până ce un alt arbitru israelian va ajunge la performanțele lui.

Abraham Klein și soția lui s-au întors ieri din periplul american în cochetul lor apartament din Haifa. A fost singurul reprezentant al Israelului la acest campionat, unde a fost primit cu toate onorurile care i se cuvin de drept. Iar dacă un amic cam cârcotaș îl întreabă cât l-a costat toată această distracție, Abraham zâmbește șugubăț și răspunde:

– O liră.

George Uri Schimmerling

Sursa ilustrațiilor:

Arhiva personală a lui Abraham Klein. Fotografia de frontispiciu a fost prelucrată cu AI.