A venit toamna devărată în suflet şi în pantofi. Când mergi la cumpărături, neapărat trebuie să porţi umbrela cu tine şi soarele e tot mai scump la vedere. Întorcându-mă dintr-o asemenea excursie, am luat pieptiş strada noastră, observând amănunte noi sau care-mi scăpaseră înainte. Aproape toată lumea îşi înviorase intrarea cu dovleci zâmbăreţi (se credeau americani), iar la fiecare poartă era anunţat câinele cu câte o avertizare de spaimă, nu alta, câine periculos, rău ori chiar stresat.! De unde ştiau ei că vreau să vin în curtea lor sau măcar în apropiere ?!
Când să traversez, ocolind un pitbull, a năvălit o maşină de teren mai stresată ca orice câine de pază. Doamne, am scăpat la timp şi eu care credeam că stau pe o stradă adormită ! Ajunsă acasă, mi-am zis să admir puţin culorile din jur. Când m-am liniştit mai bine, văd doi copii la poartă. “Tanti, dă-ne pâine !” “Vă dau, de ce să nu vă dau. Poftim !” Le întind două cornuri din sacoşă. Se uită urât ca la carnetul de note, le iau şi dau să plece. “Se zice mulţumesc !” Unul mai mic şi pus pe glume se întoarce şi-mi face un gest obraznic din degete. Interesant, ia uite ce-i învaţă adulţii în grija cărora sunt… Nu răsuflu o dată şi văd trei femei fardate strident “Trebuie să faceţi o donaţie !” “Tocmai am făcut una!” “Nu, e vorba de copiii bolnavi!” “Nu mai fac donaţii persoanelor fizice !” “Mai gândiţi-vă, venim altă dată!” “Vă rog !”
În spatele lor apare o făptură masculină cu greutate “Vă anunţ că trebuie să veniţi neapărat azi la trei după masă la şedinţă la primărie!” “O să vin negreşit!” Cu regret intru în casă. Trebuie să reflectez. În cel mai scurt timp, îmi voi face rost de un animal de pază câine lup tigru sau hienă, iar pe pancarta de la intrare îmi desenez chiar azi ! Va fi dovleac la modă, sau mai bine o vrăjitoare cu mătura pregătită, iar lângă ea va scrie “Nu intra, nu dau bani, n-ascult glume, mofturi, nici atât !”
Daria Dascălu
