Gena evreiască

Există o genă evreiască? Spre dezamăgirea antisemiţilor din toată lumea răspunsul geneticii este categoric negativ. Dar populaţia evreiască din diferite zone ale lumii are unele gene comune, dobândite prin căsătorii mixte în cadrul populaţiei majoritare, însă un anumit genom evreiesc nu există. Tocmai aceste gene comune au permis cercetătorilor să stabilească în ultimele două decenii originea diferitelor comunităţi evreieşti, fiindcă în diferitele comunităţi cum ar fi sefardă, ashkenazi şi altele au apărut mutaţii specifice. Şi boli specifice !

Studiile genetice au stabilit că sunt două mari grupe de evrei în zona europeană. Au fost examinate ADN-urile evreilor de origine iraniană, italiană, turcă, greacă şi ashkenazi. Studile au stabilit că acum circa 2500 de ani s-au separat două mari populaţii iudaice: evreii europeni şi sirieni şi, separat, cei din Irak şi Iran. Geneticienii au descoperit legături puternice între fiecare dintre aceste grupe şi populaţia locală în mijlocul căreia au trăit.Cei mai aproape genetic sunt druzii, beduini şi palestinienii pentru evreii din Orientul Mijlociu, iar pentru evreii europeni sunt, (surpriză!) italienii. În 2012 au fost stabilite alte două grupuri de evrei din Orientul Mijlociu. Unul care leagă evreii din Djerba, Libia şi Tunisia şi altul compus din evreii algerieni şi marocani, având legături puternice cu evreii europeni, ca o consecinţă a migrării cu secole în urmă a zeci de mii de sefarzi spanioli în Mahgreb. Un grup, cu trăsături genetice aparte, îl constituie evreii etiopieni, probabil datorat faptului că evreii care au emigrat acolo au convertit populaţia originară.

Cuplu iemenit

Cuplu iemenit

Ce s-a întâmplat îm Europa? Un studiu din 2013 asupra origini maternale a evreilor din acest continent “sugerează” (observaţi prudenţa termenului ) că originea ashkenaziilor ar fi un grup de femei preistorice din nordul Mediteranei, mai probabil din nordul Italiei. Şi nu din nordul Caucazului sau din Orientul Mijlociu, cum se credea până de curând. Studiul a analizat ADN -ul mitocondrial, adică cel provenit de la mame. Prezenţa distinctă a unor modificări a ADN-ului diferitelor grupuri de evrei poate fi explicată prin ratăcirile strămoşilor ashkenaziilor prin Europa în timpul Cruciadelor şi prin drama întregii populaţii europene în timpul Marii Ciume. Mai ales ciuma din 1347-1348 a dus la reducerea populaţiei evreieşti de la 100.000 de indivizi, în secolul XI, la circa (aceasta e o estimare) la 10-20.000 de evrei în 1500. Printre ashkenazi se crede că mutaţii s-au produs în cadrul unei populaţii în care căsătoriile erau adesea între rude.

Conform studiilor efectuate de Consorţiul Bolilor Genetice Evreieşti din Statele Unite se consideră că aproape jumătate din numărul evreilor ashkenazi – descendenţi ai evreilor europeni emigraţi în America este purtătoarea unor boli genetice cum sunt boala Tay-Sachs, boala Gaucher şi sindromul Bloom. Un “repertoriu” separat a fost stabilit pentru 16 maladii genetice la evreii de origine sefardă-Mizrahi. Printre ele Febra Familială Mediteraneeană şi Boala sângelui Alpha-thalasemia .

Aceste cercetări nu sunt doar exerciţii determinate de curiozitatea oamenilor de ştiinţă. Ele au urmări practice. În Israel există un ”program naţional” stabilit din 2002. Prin el se oferă gratuit un examen genetic pentru Tay -Sachs tuturor evreilor de origine ashkenazi şi celor din Africa de Nord, iar un alt program este oferit gratuit pentru thalasemia pentru druzi şi populaţia arabă şi evreii originari din ţările mediteraneene, pentru evreii originari din Orientul Mijlociu şi din ţările din Asia centrală ale fostei Uniuni Sovietice. Datorită acestor verificări premaritale, mai ales în rândurile evreilor ultra -ortodocşi răspândirea bolilii Tay -Sachs la ultraortodocşi s-a diminuat aproape la zero, iar a thalasemiei s-a diminuat dramatic. Mai grav este că la la ashkenazi s-a observat o răspândire neobişnuită a genelor care predispun la schizofrenie şi dezordinea biploară.Boli grave care s-au perpetuat din cauza căsătoriilor cosanguine din cadrul acestei populaţii.

Evrei aschenazi

Evrei aschenazi

Grav este că şi la descendenţii ashkenazi apare o mare prevalenţă a genelor ce provoacă apariţia cancerului de sân şi ovar la femei (ceea ce nu înseamnă că tumorile la sân sunt un cancer evreiesc, ci doar că la evreice procentul este mai mare decât media). Aceste gene denumite BRCA 1 şi BRCA 2 au o însemnătate şi pentru bărbaţi, la care pot deasemenea dezvolta cancerul de sân şi de prostată.

Dar sunt şi veşti bune. Circa 20% dintre evrei (mai răspândită la sefarzi) au o genă care protejează de alcoolism. De asemenea evreii au o intoleranţă la lactoză, pe care 3-4 dintre evrei nu o pot digera. Evreii ashkenazi sunt de două ori până la patru ori mai predispuşi la boala lui Crohn-o afecţiune inflamatorie a tractului digestiv. Nu există însă nici o genă care să explice realizările deosebite ale evreilor în ştiinţă şi arte.

O descoperire interesantă este cea a continutăţii cohanimilor. După cum se ştie în antichitate exercitarea obligaţiilor religioase la templu revenea unei veritabile caste, cea Cohanimilor, ai căror urmaşi poartă şi în prezent numele Cohn, în mai toate comunităţile deşi ei numai sunt acum dedicaţi exclusiv funcţiilor rabinice.Totuşi un element distinct al cromozomului lor a trecut neschimbat generaţie după generaţie, astfel că 50% din cei cu numele Cohn au şi azi un cromozom Y distinct, numit de geneticieni Cohn Modal Haplotyp sau prescurtat CMH. Deoarece cromozomul CMH a trecut neschimbat de la tată la fiu, geneticienii au putut urmări în trecut această patrilineală dinastie până la un un cromozom care a apărut acum 3250 de ani, deci înainte de construirea primului Templu. El este aşadar, un indiciu de continuitate a unei caste în cadrul unei populaţii specifice, dar el există şi în populaţia largă la beduini, yemeniţi şi iordanieni.

Am putea spune că evreii se deosebesc de restul populaţiei prin adoptarea religiei iudaice şi nu prin compoziţia genomului. Nu există şi nu a existat o rasă pură evreiască, identitatea evreiască fiind marcată de credinţa religioasă şi nu de genomul lor. Şi astăzi poţi să te converteşti şi să devi evreu fără să îţi schimbi ereditatea, dar dacă de pildă te botezi devii creştin, dar nu român.

Andrei Banc

 

 

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

2 Comments

  • Aurelian Muşat commented on February 6, 2017 Reply

    Foarte corect, domnule Andrei Banc, ca de altfel pentru orice popor. De aceea este corectă legea care stabileşte că la recensăminte persoana, şi nu operatorul de interviu, stabileşte ce etnie declară. Iar evreii, recunosc, de aceea sunt poporul ales, pentru că în milenii nu şi-au schimbat orientarea religioasă, stilul educaţiei, promovarea tinerei generaţii şi preocuparea pentru cunoaştere, ştiinţă şi afirmare de sine.

  • boris mehr commented on March 23, 2016 Reply

    orice discuție despre genele evreiești îmi amintește de Mengele și Rosenberg, evreitatea este un mod de gândire și de comportament, atât și nimic mai mult.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *