ziua, săptămâna, luna, sesiunea parlamentară – de bifat rubrica cea mai avantajoasă şi mai atrăgătoare: iată cum s-ar putea încheia un formular pentru sondarea indicelui de fericire, dacă s-ar emite aşa ceva în urma unei ordonanţe de urgenţă, sub pretextul elaborării strategiei de ameliorare a stării de spirit naţionale. Cabinetul poate să invoce şi faptul că şi ONU ar sprijini un astfel de raport la nivel mondial şi că există pe faţa planetei albastre o ţară unde nu se măsoară pib-ul ci Fericirea Naţională Brută, ba mai mult s-a înfiinţat şi o Comisie în acest scop. Această ţărişoară – aflată la poalele miraculoase ale Himalaiei – se numeşte Bhutan. Deşi Bucureştiul se află la câteva mii de kilometri de Thimphu, capitala Bhutanului, cu o săptămână în urmă spaţiul pare să se fi contractat căci ne-am uşurat cu 102 bucăţi taxe, ceea ce a avut un impact eliberator asupra stării sufleteşti a întregii naţiuni. E drept că s-a dovedit curând că cele 102 erau de fapt doar vreo 80. Precum şi faptul că după eliminarea lor, venitul naţional ar scădea cu circa 0,2%. Deşi delicatesa acestui pachet-cadou, taxa radio-tv, ar merita un articol aparte, ba chiar şi o scriere de alt gen, doresc să mă refer mai degrabă la fenomenul în sine. La simţământul de uşurare care ne face paşii mai vioi, în momentul în care ne dăm seama că după 1 ianuarie, ne aşteaptă o existenţă cu mult mai clară, mai armonioasă, mai umană.
Dar ne aflăm de-abia în octombrie, aproape de finele lunii, la o decadă de începutul Campaniei. Dacă această acţiune de relaxare fiscală ar fi fost anunţată cu doi ani în urmă, tot s-ar fi găsit opinii care s-o califice drept o intenţie populistă. Acum însă ni se arată ca o farsă banală, de care actorii politici nu se prea pot sustrage decât dacă au decis din start că „ e an olimpic, important e să participi” şi nu doresc să obţină voturi în 11 decembrie. În scopul de a evita votul împotrivă, total nepopular, mai există, totuşi, două opţiuni: abţinerea – destul de riscantă întrucât obiectivele camerelor de luat vederi şi ochii ageri ai reporterilor parlamentari îi vor descoperi pe refractari – sau absentarea elegantă, de tip britanic. Este mult mai stupid să votezi în plen „pentru”, iar în secunda doi să ieşi pe culoarele parlamentului şi să declari jurnaliştilor că: da, am votat pentru, dar cât de curând vom contesta la Curtea Constituţională legea cu care am fost de acord adineauri. Chiar şi un cetăţean de rând, care înţelege cât de cât coregrafia politică, va califica o astfel de performanţă drept ipocrizie şi diletantism.
Şi totuşi estimp ce să ne facem cu fericirea?! Dat fiind că statisticile sunt contradictorii, existând cel puţin două etaloane, care ne arată că România se află ba pe locul 55, ba pe 86, în ierarhia cu pricina (a fericirii) sunt înclinat să mă introvertesc, focalizându-mă asupra pe happinessului propriu, autonom: în acest scop aş putea descărca de pe Net o listă-tip în 52 de puncte, atractivă în felul ei, dar mă răzgândesc, nedorind să-mi irosesc astfel timpul din ce în ce mai preţios. Mai bine mă apuc să fac economii pentru o excursie în Bhutan, având în vedere că aici contra unei taxe turistice de 250 de dolari pe zi beneficiezi de o ofertă specială all inclusive: cu cazare, masă, ghid, hamal ba chiar şi et caetera.
István Rostás-Péter
(material difuzat vineri, 28 octombrie, la emisiunea în limba maghiară a Radio Cluj)
