De mai bine de două decenii Televiziunea (cu T mare) este locul meu de muncă unde mă străduiesc să redau, prin imaginile şi cuvintele potrivite, lumea din preajma mea. Secvenţe de viaţă, întâmplări, file de istorie, crâmpeie de tradiţie menite să-l ajute pe Telespectator să-şi regăsească identitatea şi tâlcul vieţii aici, în Transilvania. Pentru mine (şi sunt convinsă că şi pentru cei mai mulţi dintre colegii mei) Televiziunea înseamnă competenţă, strădanie, spirit de echipă, colegialitate, fidelitate, inventivitate, competiţie. Televiziunea cu T (mare) este mult mai mult decât un „câmp al muncii”, este Tărâmul magic care te captivează şi-ţi oferă combustibilul pentru a fi mulţumit sufleteşte, în ciuda efortului zilnic, al consumului fizic şi psihic. Televiziunea înseamnă bucuria de a întâlni oameni şi a retrăi împreună cu ei ceea ce povestesc, de a găsi modul potrivit de relatare, imaginile cele mai expresive şi ritmul optim al editării, pentru ca produsul finit să impresioneze privitorul, să-l educe, să-l facă mai bun.
Televiziunea cu T (mare) nu poate exista fără strădania de a alcătui un „DreamTeam” din: sunetist, operator imagine, editor imagine, producător, reporter şi realizator, stafful de la emisie şi din carul de reportaj, electronişti, IT-işti, conducătorii auto şi toţi ceilalţi, care chiar dacă nu au un t în titulatură, îl poartă în suflet, ca de pildă regizorii de emisie! Şi cu cât sporeşte competiţia pe piaţa de televiziune, cu atât ar trebui să fie mai intens T-ul mare de la Televiziunea Publică!
Din păcate, în ultima vreme asist la descreşterea acestui t, folosit pentru a propti postul şi vanitatea, incompetenţa şi inechitatea, pentru a răstălmăci sensul şi a poticni treaba din Studio. Până într-atât încât s-a ajuns la terfelirea colegilor (şi implicit a televiziunii) în fiţuicile imunde, care colcăie de şovinism.
În sufletul meu, T de la Televiziune se confundă tot mai mult cu t de la tristeţe…
Andrea Ghiţă
7 Comments
S-a desprimăvărat, s-a primenit conducerea postului şi s-au risipit norii îndărtănici de pe firmamentul Televiziunii Publice. Respirăm un aer ceva mai proaspăt. Transilvania Policromă şi-a găsit loc în grila naţională de pe TVR3 şi sper să primim veşti şi mai bune. Sper să nu se mai întoarcă niciodată timpurile în care şovinismul şi terfelirea colegilor erau la ordinea zilei.
O luptă-i viața, deci te luptă,
Cu dragoste de ea, cu dor…
Am citit adesea si, personal am ajuns la o concluzie sigura: nu ati avut un loc de munca, ci de-a-dreptul o dedicare ceea ce inseamna mult mai mult. Acesta este motivul pentru care cele relatate ne intristeaza si ne obliga sa cerem celor in drept sa priveasca cu atentie derularea faptelor si sa excluda o deviere de la drumul pe care televiziunea si slujitorii ei sa poata mentine directia de orientare corecta. Pe scrt, in calitate de formatori de opinie sa nu poata devia de la o conduita corecta.
Multumesc pentru comentariu, dar va intreb cine sunt “cei in drept” in conditiile in care tocmai ce s-a abrogat plata taxei (de 4 lei pe luna!) si astfel s-a anulat caracterul PUBLIC al Televiziunii (si Radioului) care au devenit – prin finantarea de la guvern – de stat! Adica in slujba statului, fara a se preciza, deocamdata, nici cuantumul alocat de la buget, nici statutul jurnalistului. Nu stim nici cum vor fluctua aceste fonduri si cum isi va mai exercita parlamentul dreptul de control…Deci suntem in fata unei perioade tulburi. In care multi vor pescui si multi se vor pierde.
Te referi la antisemitismul de genul colindelor ? Not again!
Nici pomeneala! La luptele interne pentru putere in care cei care doresc schimbarea si innoirea sunt acuzati a fi oamenii UDMR si anti-romani.
Regret mult cele citite…