#neîncredere

Muzica nu se număra printre disciplinele mele favorite, dar semnul diez mă fascina prin capacitatea sa de a modifica o notă sau o gamă întreagă. Era o alteraţie, corectabilă punctual, prin aplicarea unui becar.

Abundenţa hashtagurilor din ultima vreme mă nedumerea sau – în cel mai bun caz – mă făcea să remarc (pentru a nu ştiu câta oară) penuria de simboluri în condiţiile inflaţiei de termeni (şi situaţii). Şi totuşi nu am găsit un cuvânt cheie mai potrivit decât neîncrederea cu diez – #neîncredere, pentru a reflecta realitatea românească a ultimei săptămâni. Mulţimea de oameni care a ieşit în stradă, umplând pieţele şi dând glas – într-un mod super-inventiv – nemulţumirii, a fost acţionată de un motor comun: neîncrederea. Mai exact neîncrederea modificată cu un diez, producătoare a declicului care a pus în mişcare o mulţime de oameni.

Nu mă îndoiesc că multă lume avea suspiciuni legate de oferta electorală, bine garnisită, a PSD. Totuşi mulţi i-au votat, având o oarecare încredere că se vor ţine de cuvânt…cât de cât. Dar acest dram de încredere a fost spulberat  la vederea priorităţilor coaliţiei de guvernare care, odată văzută cu sacii în căruţă, a pus pe primul plan rezolvarea problemelor arzătoare pe care o aveau mulţi dintre liderii lor cu…justiţia. Graba mare le-a stricat treaba pe care o escamotaseră cu stângăcie şi se străduiau s-o explice în fel şi chip. Degeaba. Încrederea s-a dus, oamenii s-au simţit înşelaţi, păcăliţi, duşi de nas şi luaţi de fraieri şi explicaţiile – care mai de care mai lungi, întortocheate şi arogant expuse – au  fost în van.

Lumea a ieşit în stradă masiv, manifestând împotriva şmecheriei şi hoţiei, printr-un superb performance naţional, inteligent şi  necruţător.

Şi mă tem că ciozvârta unei abrogări sau demiteri parţiale nu va fi suficientă pentru recăpătarea încrederii zdruncinate. Poate nici demisia întregului guvern. Desigur, într-o democraţie consolidată rezultatele urnelor şi  ale unei moţiuni de cenzură nu pot fi răsturnate de (jumătatea de milion) de manifestanţi din stradă.

Pe de altă parte problema trebuie soluţionată, totuşi, de aleşii abia extraşi din urne, care însă nu par a da dovadă de calităţi de… rezolvitori.

În aceste condiţii lumea continuă să iasă în stradă, prin ploaie şi ninsoare, până când nivelul de neîncredere – propagată şi în sfera de afaceri externă – va scădea sub cel critic. Oare când şi unde se va găsi becarul salvator?

Cluj, început de februarie 2017

Andrea Ghiţă

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

4 Comments

  • Paula C. - Jerusalem commented on February 10, 2017 Reply

    Un articol minunat prin prezentarea decenta a situatiei.
    Din pacate multi intelectuali nu gandesc liber. Ma intristeaza cei care nu se pot desprinde de trecut….In disputa cu cei ce sustin OUG13, fara nici o legatura, este incriminat Presedintele tarii.
    Oare sa fie de vina originea lui germana?… Ma intreb daca exista oameni care sa-si doreasca sa fie condusi de hoti intr-o tara cu o justitie slabita?!
    Vom afla probabil acest lucru, in lunile ce vor urma

    • Andrea Ghiţă commented on February 10, 2017 Reply

      Presedintele e un om corect si retinut. De data aceasta a fost luat de valatunci cand a iesti sa demonstreze alaturi de protestatari, ceea ce nu prea cadreaza cu un presedinte. A pus in joc totul, ca sa atentioneze lumea asupra uneltirilor celor corupti. De aici i se trage vulnerabilitatea actuala. Sa speram ca nu e prea grava si nu se va initia suspendarea. Oricum un astfel de demers nu are nicio sansa.

  • Ladislau Gheorghe Gyemant commented on February 9, 2017 Reply

    Deciziile Curţii Constituţionale au demonstrat cît de false şi neîntemeiate au fost obiecţiile proferate în stradă de o mulţime dezorientată şi manipulată. ORDONANŢA incriminată nu numai că nu are nimic neconstituţional, ci pune de fapt în aplicare, cu o întîrziere de cîteva luni bune, deciziile aceleiaşi Curţi Constituţionale. Un preşedinte continuator al Grupului Etnic German şi-a demonstrat incapacitatea flagrantă de a juca un rol pozitiv în această ţară. Păcat!

    • Andrea Ghiţă commented on February 9, 2017 Reply

      1. Curtea Constituţională n-a dat un răspuns pe fond, ci a constatat că OUG 13 fiind deja abrogată, sesizarea Avocatului Poporului nu mai era admisibilă. Curtera s-ar putea pronunţa pe fond numai în cazul în care va cădea la vot OUG14, cea care abrogă OUG13. Atunci OUG13 ar intra în vigoare şi ar fi posibil (nu ştiu cum) să se solicite din nou examinarea constituţionalităţii ei. În mod interesant nimeni nu a făcut referire la efectele OUG13 asupra Codului de Procedură Penală care s-au produs imediat după publicarea ei.
      2. De altfel, prin Decizia 405, din 15 iunie 2016, Curtea Constituţională solicita o clarificare a termenului de abuz în serviciu, din Codul Penal, în a cărui definiţie apărea sintagma „nu îndeplinește un act sau îl îndeplinește în mod defectuos” dar în niciun caz nu pretindea introducerea unei limitări ( TOCMAI 200.000 lei) a pagubei.
      3. Mie personal protestatarii – câteva sute de mii, în toată ţara, timp de nouă zile – nu mi s-au părut deloc dezorientaţi, ci persoane care au înţeles exact unde bătea OUG 13.
      4. Cred că doar preşedintele Iohannis mai putea să oprească « elefanţii » din drumul lor.
      5. Oricum adoptarea de urgenţă (seara târziu, pe şest) a unei ordonanţe care viza abuzul în serviciu şi a altei ordonanţe de urgenţă – de care am cam uitat, pentru ca au transformat-o iute-iute in lege – care gratia până şi pedepsele cu suspendare, nu a făcut decât să-mi inspire o doză mare de NEÎNCREDERE în guvernarea PSD şi în Guvernul Grindeanu.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *