Never again !

Aş dori ca cele două cuvinte  never again, care însoţesc orice dezbatere pe tema Holocaustului, să fie o mantră pentru cel care le pronunţă şi pentru auditoriu . O mantră, în practica spirituală budhistă, este o frază repetată cu voce tare (sau lăuntric), exprimând credinţa de bază a cuiva, energizându-l pentru atingerea unui ţel, ajutându-l să acţioneze cu calm şi concentrare .

În realitate eu nu îi văd pe evrei (evreii americani în special) percepând cele două vorbe sub toate aspectele de mai sus. Ei consideră că un stat democratic este o garanţie a siguranţei lor, uitând că nu există nicio garanţie pentru existenţa sine die a unui stat democratic. Ei uită că e de dorit să nu-ţi  reaminteşti prea târziu ca

“dacă nu eu. pentru mine însumi, atunci cine ?“ . Evreii  uită ca aceeaşi „Marie” se poate prezenta cu altă „pălărie”. Secolul XXI  a început cu asaltul ideologiei răului pe scara mondială. Acest secol promite să fie mult mai periculos decât secolul precedent, când s-au ciocnit două ideologii criminale, iar marile democraţii erau la apogeul lor, iar în final Victoria a aparţinut forţelor binelui, dar cu ce preţ? Însă un preţ mult mai mare va fi plătit în cazul unei istorii repetate in viitor. Optimiştii văd numai partea plină a paharului: atunci s-a creat Statul Israel, antisemitismul a dat mult înapoi ( temporar ); în plus un amănunt deloc neglijabil e trecut cu vederea: atunci erau mai mulți oameni ataşaţi valorilor reale, iar evreii erau la apogeul aportului lor pentru omenire, aport recunoscut .

Evreii au fost victime primordiale  în secolul trecut, iar dacă atunci un  evreu , apropiat preşedintelui Roosevelt n-a putut fi convins de tragedia în curs de desfasurare – “ eu nu spun că el ( Karski ) minte , spun numai că eu nu pot să cred . “  – acum sunt şanse si mai mici să-i convingi pe evreii americani de posibile  urmări sociale nefaste ale unui viitor „tsunami“ economic de proporţii inimaginabile, tocmai pe ei care ar prefera ca fericirea prezentă a copiilor lor să nu fie umbrită de amintirea Holocaustului . Evreii americani nu sunt conştienţi că dezvoltarea pe traiectorii diferite a diverse comunităţi în cadrul unui stat democratic “politically correct“  nu e calea de a evita  o viitoare coliziune  între ele. Din păcate e  un scenariu care trebuie luat in considerare . ( Irakul de azi e un bun exemplu ; numai că acolo niciuna din cele două tabere care se ciocnesc nu dă vina pe … nepalezi  sau biciclişti ) .

Azi , pilonii principali ai poporului evreu, la fel de importanţi sunt statul Israel şi comunitatea evreiască din SUA, iar lipsa unuia este ceva de neimaginat. În viaţa reală se pot petrece şi lucruri de neimaginat anterior (ca de pildă Holocaustul ) . Azi, nu maine , e de dorit să ne imaginăm inimaginabilul pentru a putea acţiona eficient Primul pas este adoptarea ca mantră a  lui never again. Subliniez – trebuie sa fie o mantră, nu o simpla lozincă / dorinţă.

Ivan Klein

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *