La mulţi ani, Baabel!

Acum trei ani, la o sindrofie cineva mi-a dat o carte de amintiri. Ajungând acasă am găsit în carte numele de Andrea Ghiță. citisem, într-un săptămânal israelian de limbă română, articole semnate cu acest nume, dar nu-mi dădeam seama dacă e vorba de un ziarist sau de o ziaristă. Abia acum a realuzat că e vorba de Julika Székely, prietena mea din prima copilărie.

Ȋntr-o dimineață mi-am luat inima în dinți și i-am telefonat. Surpriza a fost mare la ambele capete ale liniei de telefon. Cu Andrea-Julika nu vorbisem zeci de ani, dar mă gândeam de multe ori, oare unde o fi fetița cu care  mă  jucasem în “spielhosen”?  Casele noastre erau vis-à-vis, iar prietenul nostru comun era un câine șoricar. Discuția la telefon, după zeci de ani, s-a desfășurat de parcă am fi vorbit cu o zi în urmă. Andrea mi-a povestit că redactează un ziar pe internet – Baabel – și că în toamnă va fi un simpozion –  “70 de ani de la Holocaustul evreilor clujeni”

După ce am pus jos receptorul, m-am întrebat de ce n-aș scrie și eu în Baabel? Doar am scris în studenție la ziarul  UMFCluj  (anii 70), redactat atunci de cunoscutul Ion Cristoiu. Mai târziu, am scris și la publicații israeliene în limba română  și maghiară.

Așa început să scriu în Baabel. Ȋn ultimii 3 ani am scris despre  personalități medicale, despre artiști plastici și de scenă, despre muzicieni clujeni, despre comercianți vestiți și despre aviatori eroi. Am scris despre oameni care au murit de tifos în Holocaust, cu câteva ore înainte ca Auschwitz-ul să fie eliberat.

Am scris despre oameni pe care Securitatea i-a arestat în anii 50, noaptea, spunându-le că se vor întoarce peste câteva ore, fiind vorba de a da numai o “informație”. Acești oameni s-au întors într-adevar, dar numai după 10-15 ani!

Când la Ierusalim, a fost o expoziție de istorie a medicinei, am scris și despre acest eveniment, fiind un corespondent al evenimentelor din Ierusalim. Bucuriile călătoriilor în lume am încercat să le împărtășesc cititorilor Baabelului.

Dar problema care m-a frământat și mă frământă, zilnic, e Holocaustul. Cum s-a putut petrece, în secolul XX, cel mai cumplit eveniment din istoria omenirii? Nu este zi să nu mă gândesc la acest lucru sau la cei din familia mea, care au pierit în acest purgatoriu și la cei puțini care s-au întors, dar au rămas  marcați pentru tot restul vieții.

Când am o problemă, mă gândesc la supraviețuitorii care au reușit să depășească moartea și chinurile. Dacă ei le-au depășit, atunci ar trebui să trecem cu ușurință peste micile sau marile noastre probleme! Şi asta m-a ajutat și mă ajută  în viață! Despre toate acestea am vorbit în mai 2014, în cadrul  Simpozionului  dedicat  martirilor clujeni ai Holocaustului. La simpozionul din septembrie 2016 am vorbit – în calitate de a medic și  de împătimit al istoriei medicinei – am  vorbit despre medicii evrei clujeni. Împreună cu Andrea și alți colaboratori din întreaga lume am alcătuit, în “premieră mondială”, o listă, deocamdată incompletă, a medicilor evrei din Cluj din perioada interbelică și pânâ în anii 70 ai secolului trecut.

Ca orice om interesat de actualitate am și păreri politice, dar am considerat că deocamdată nu a sosit momentul comentariilor politice! Ȋi las pe alții!

De asemenea nu am abordat biografia unor personalități controversate, unele chiar din familia mea, dar am de gând să scriu despre asta în viitor!

Mă uit la lista colaboratorilor Baabel. Pe unii îi cunosc personal, pe alții din vedere, pe ceilalți doar din ceea ce scriu. Cu unii sunt chiar prieten. Nu știu de ce… sau poate știu, dar îi simt pe toți ca pe o a doua  familie.

Avem atât de multe în comun!

La mulți ani, Baabel!

Johanan Vass

 

5 Comments

  • Yael Goldstein commented on September 1, 2017 Reply

    Articol miscator! Fiecare cuvant e scris din inima si acolo te si atinge!

  • George commented on July 28, 2017 Reply

    Drage yohanan, ce frumos articol!

  • George Rosenberger commented on July 28, 2017 Reply

    citeste derulat si nu dedrulat

  • George Rosenberger commented on July 28, 2017 Reply

    Interesant moment autobiografic
    Parca un film de lung metraj dedrulat doar in citeva rinduri.
    Frumos…………..

  • Andrea Ghiţă commented on July 27, 2017 Reply

    Draga János, multumesc că am avut credit la tine si dupa decenii în care nu ne-am văzut. Trebuie să-ți mărturisesc că eu eram prietenă cu tine și numai cu tine, pentru că de șorecar îmi era teamă.
    Mă bucur mult că scrii în Baabel!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *