Parafrazându-l pe Ion Creangă – Nu știu alţii cum sunt, dar eu când mă gândesc la locul copilăriei mele… îmi vine în minte strada Şincai. Cei trei reprezentanți ai Şcolii Ardelene s-au regăsit nu numai în statuia din fața Universității, ci și în cele trei străzi paralele: Gh. Şincai, Samuil Micu și Petru Maior, în aproprierea marilor străzi Moților si Memorandumului. Copiii care au crescut pe aceste străzi în anii ’50 – ’60 ai secolului trecut, frecventau aproape toți Şcoala Generală “Bob”, de pe str. Episcop Ion Bob. Ȋn timpuri mai vechi, str. Şincai s-a numit str. Hegedüs Sándor și – ceea  ce e mai puțin cunoscut – și str. Paris.

La numărul 1 al acestei străzi, chiar pe colţ, se înălţa clădirea administrativă a Uzinelor Electrice, în stil Bauhaus, construită în anii ’30 ai secolului trecut.

Clădirea Uzinelor Electice şi Casa de la nr. 3

Lipită de casa Uzinelor Electrice, la numărul 3,  am copilărit eu, într-o casă cu etaj, cu o tencuială roșu – brun, construită la începutul anilor 1930, după proiectul cunoscutului arhitect Heves.

Casa copilăriei

Aici au locuit și cele 3 fete Szabó, fiicele lui Eugen Szabó, comerciant, filantrop și membru proeminent al comunității evreilor din perioada interbelică.

Înainte de război, la primul etaj se afla cabinetul doctorului Imre Farkas, primul soț al mamei mele.

Dr. Imre Farkas

Dr. Farkas era un cunoscut cardiolog și internist, șeful departamentului de EKG și metabolism al Spitalului Evreiesc din Cluj. S-a stins din viață de tânăr, într-o perioadă în care antibioticele nu fuseseră inventate.

După război, în aceeași locație, se găsea cabinetul tatălui meu, Dr. Zoltán Vass, șeful secției de stomatologie și ultimul director al Spitalului Evreiesc.

Cabinetul de stomatologie al doctorului Zoltán Vass

Printre pacienții săi se aflau personalități cunoscute din lumea politică și artistică a României postbelice, de care îmi amintesc din perioada copilăriei.

Tot în casa noastră și-a petrecut o parte a copilăriei Prof. Ernst R. Lengyel (n.1966), specialist în domeniul cancerului ginecologic,  care a făcut o carieră strălucită, devenind șeful catedrei de ginecologie și obstetrică de la Universitatea din Chicago,.

Dr. Ernest R. Lengyel

La etajul I al aceluiași imobil, de pe Şincai nr. 3, au copilărit surorile mele: Marta (Hava Palti) care a ajuns profesor și decan al Facultății de Medicină Publică de la Universitatea din Ierusalim și Zsuzsi, medic stomatolog, cadru didactic al Facultății de Stomatologie din București și mai apoi medic stomatolog la München.

Înainte de război, la etajul II al clădirii, locuia Ernö Kasztner cu familia sa. El era fratele controversatului personaj politic Israel Rezsö Kasztner, cel care a organizat salvarea a peste o mie de evrei, în timpul celui de al Doilea Război Mondial,  ulterior fiind acuzat de colaboraționism și fiind asasinat de un civil, la Tel Aviv, în 1957.

Fotografie de familie cu fraţii Kasztner

La etajul al III-lea al clădirii a copilărit, înainte de război, Itzhak Golan        ( Glancz) , erou al Războiului de Șase Zile, despre care am publicat un articol în Baabel.

Imediat după război, locatarii s-au schimbat, iar la etajul II s-a mutat familia lui Dumitru Căprioară (1904-1985), cunoscut ginecolog, obstetrician și profesor universitar. Ȋl păstrez în amintire ca pe un om deosebit de amabil și prietenos, mereu cu zâmbetul pe buze.

Profesorul Dumitru Căprioară

Ca șef al Clinicii de Ginecologie 1, a îndrumat generații de studenți și medici; eu personal îi sunt recunoscător ca m-a adus pe lume.          Soția profesorului, doamna Maria, făcea parte din familia vestitului profesor universitar Sextil Pușcariu, rector al universității clujene.  Ȋmi aduc aminte că tatăl Mariei, protopopul Veler Pușcariu, avea o parohie pe str. Moților. Ȋntr-o zi, copil fiind, m-a luat de mână și m-a dus la parohie și mi-a povestit pagini din istoria creștinătății și legătura religioasă și istorică dintre creștini și evrei. Tradițiile familiei Căprioară au fost continuate de fiica lor, Mirela Gherman Căprioară, profesor universitar, cunoscut nefrolog, director al  Institutului de Nefrologie și Dializă din Cluj.

Ȋmi amintesc că Mirela era întotdeauna prima la învățătură atât la școală cât și la facultate. Nu ne-am văzut de decenii, dar întotdeauna îmi voi aminti de copilăria petrecută în aceeași casă.

Prof. Mirela Căprioară

Vizavi de casa noastră, pe strada Şincai nr. 4 se găsea o casă cu un etaj, construită în stilul începutului de secol XX.  La parterul acestei case locuia Dr. Wilhelm Traub, cunoscut medic clujean din perioada interbelică și postbelică. Ȋn cabinetul său am văzut primul aparat Röntgen. Era un faimos cardiolog care, între cele două războaie mondiale, a îndeplinit și funcția de vicepreședinte al  “Asociației Medicale Paul Erlich”. Casa lui era mereu deschisă artiștilor de scenă, scriitorilor, regizorilor și artiștilor plastici, el fiind un adevărat “mecena”,  ajutându-i pe artiști în vremuri de restriște.

Dr. Wilhelm Traub (primul din stânga) şi prietenii săi

În aceeaşi casă, la etajul I,  locuia Imre  Szekely, pe atunci tânăr doctorand, mai târziu, profesor universitar și șeful Catedrei de Mecanică de la Politehnica din Cluj. Sara, soția lui, pe atunci  traducătoare, avea să devină șefa Catedrei de Limbi Străine de la Politehnică și autoarea unei cărți de memorii despre copilăria în Secuime și Holocaust.

Imre şi Sara Székely, în anii în care au locuit pe strada Şincai

Fiica lor – Andrea-Julika este prietena mea din copilărie, astăzi redactoarea acestei reviste.

Julika Székely

Casa de la numărul 4 a fost demolată la finele deceniului cinci al secolului trecut, în locul ei ridicându-se Blocul ONT.

Lângă casa noastră, de la numarul 3, era un atelierul de reparat pantofi, mic și înghesuit. Pantofarul, pe nume Lajos,  era cu 25 de ani mai tânăr decât  soția lui, ceea ce mă duce cu gândul la actualul președinte al Franței şi la faptul că fericirea nu depinde de diferenţa de vârstă.

Prof. János Fazakas, într-o gravură de Gy, Szabó Béla

În casa fără etaj, de la numărul 5, locuia  János Fazakas (1910-1979), renumit ortoped, profesor universitar și șef al Catedrei de Ortopedie de la Universitatea de Medicină și Farmacie din Cluj. Prof. Fazakas purta plete, ca artiștii. Se povestește că în perioada comunistă, când era interzis să porți părul lung, a fost oprit pe stradă, de un milițian care i-a spus: “mâine să vii tuns!”. Degeaba i-a explicat profesorul cine era el și cu ce se ocupa ortopedia, pentru că milițianul a rămas pe poziție…

Ȋn casa de la numărul 7, locuia profesorul Emil Hațieganu, avocat, fratele cunoscutului medic Iuliu Hațieganu (supranumit si Hipocrates al românilor).

Prof. Emil Haţieganu

Prof. Emil Hațieganu a fost decan al Facultății de Drept, rector al Universității din Cluj, ministru de justiție în guvernul lui Alexandru Vaida Voevod. Apoi a fost ministru și în primul guvern comunist al lui Dr. Petru Groza, ca mai apoi între 1948-1955 să fie victima Securității și să devină deținut politic. Se număra printre puținii intelectuali de vază români din Cluj care au rămas in oraș după Dictatul de la Viena și alături de alții a ajutat multe familii de evrei din Cluj să treacă granița Feleacului, în România – salvandu-i astfel de la o moarte sigură.

Vizavi de casa Emil Hațieganu – într-o clădire mică, cu un singur etaj, a locuit în anii ’60 si ’70 o pereche de artiști cunoscuți de la Teatrul Maghiar din Cluj, Júlia Bereczky și György Barkó.

Se pare că la începutul anilor ’50, și actrița de film și teatru Margit Bara (1928-2016) locuia tot pe strada Șincai. Ea a jucat în multe piese la Teatrul Maghiar din Cluj și la Teatrul Național din Budapesta și s-a remarcat în cinematografia maghiară.

actriţa Margit Bara

Ȋn sfârșit, la nr. 17 locuia Árpád Gyergyai (1881-1952)

Prof. Árpád Gyergyai

El a fost șeful Clinicii ORL din Cluj între anii 1940-1944. Făcea parte dintr-o familie de medici din “tată în fiu” – tradiția  a fost continuată de fiul și fiica profesorului, și ei specialiști ORL.

Ne apropiem de sfârșitul călătoriei imaginare pe strada Şincai, cu aerul și personajele ei, dintre care mulţi nu mai sunt printre noi.

Crocco

Ajungem în capătul celălalt al străzii, colţ cu Piaţa Păcii, unde a funcţionat ani de zile celebra cofetărie Crocco, loc de adunare a studenţilor clujeni, unde bătea un vânt de libertate şi în anii cei mai sumbri.

Yohanan Vass