Apropo de articolul “Xenofobia şi antisemitismul văzute prin prisma unui darwinist amator”

Dawkins îmi place foarte mult, dar îl înțeleg cu totul altfel. Cum spun biologii şi geneticienii, omul este o singură specie, nu mai multe. Într-adevăr, de-a lungul istoriei speciei umane au predominat însoțirile între cei care se asemănau – aceeași clasă socială, aceeași limbă, religie, tradiții, în genere cultura. Dar cu cât a crescut mobilitatea (şi prin aceasta ne deosebim de animale, că la noi, la oameni a crescut mobilitatea socială, adică depărtarea de arealul și poziția de origine), cu atât au luat amploare căsătoriile mixte. Astăzi nu sunt de loc o raritate – căsătoriile dintre diferitele etnii europene, indiferent de religia de origine, între europeni şi asiatici, caucazieni şi afro-americani, şi chiar  musulmani şi evrei. Voi ţine întotdeauna minte filmul Ghici cine vine la cina?, care mi-a dat prima lecție despre ceea ce contează într-o căsnicie. Să învinovățim genele pentru nereușita unora din aceste căsnicii mi se pare depășit (we know better, știm mai mult de atât). La fel pentru xenofobie, problemele noastre sunt culturale și politice, frica de ceilalți ne este transmisă printr-o moștenire, dar nu genetică, ci moștenire culturală, care nu e mai prejos decât cea genetică. Să ne alegem prietenii și soții asemănători cu cei din neamul nostru este una din lecțiile pe care ni le transmit tata, mama și bunicii, învățătoarea și ceilalți vajnici educatori ai noștri, dar și comunitatea în general. Acolo unde s-au schimbat macazurile culturale, conviețuirea cu alte etnii și comunități este mult mai ușoară. Dar în perioadele de dificultăți economic și primejdie, ies la iveală și câștigă teren raționamentele (socotelile) care susțin ca din cauza străinilor ne merge prost sau ca ne va merge și mai prost în viitor. Nu din cauza comodității noastre, nu din cauza politicienilor, nu din cauza poluării mediului. Genele au rolul lor, ne fac să învățăm ce se poartă în comunitățile noastre, ce este trendy, ne ajută să ne adaptăm la ceea ce se așteaptă de la noi.

În altă ordine de idei,  dar tot apropo de articol, antisemitismul e groaznic, mă deranjează la nebunie, dar știu ca nu e cea mai des întâlnită formă de xenofobie azi în lume. Sigur, depinde de loc, în lumea musulmana e adevărat. Dar în Europa, azi, musulmanii şi romii sunt văzuți mai străini decât noi, evreii. Ceea ce nu mă liniștește. Dimpotrivă, știu că ura împotriva unora se poate întoarce oricând împotriva altora.

Apropo de animale și presupusa lipsa de colaborare intre specii datorată geneticii, v-as recomanda filmulețul de mai jos.

https://www.facebook.com/amazinglife/videos/490937271270331/

Vreau să spun că așa cum frica de străini poate că are și un substrat genetic, îngrijirea celor care au nevoie de  grijă, capacitatea de a oferi căldură este și ea o trăsătură genetică, care a apărut cu foarte multă vreme în urmă în evoluția speciilor și se manifestă din plin în lumea animală. Ea poate înfrânge frica de străinii de ”specie”.

Apropo de seminția noastră, a evreilor, și noi suntem extrem de diferiți, cum sunt și romii și musulmanii și toți ceilalți. Am găsit un filmuleț recent care ilustrează asta: https://www.facebook.com/MyJewishLearning/videos/1980751985284617/

Maria Roth

4 Comments

  • Roth Maria commented on November 16, 2017 Reply

    Nu contest că moștenirea genetică stă la baza fricii, inclusiv a celei față de străini, dar la majoritatea ea poate fi depășită, la vârsta antepreșcolară, cel puțiin în parte, dacă avem o bază de atașament solidă. Frica instinctivă, anxietatea bazală poate fi reactivată, dacă comportamentul străin devine amenințător, sau dacă suntem avertizați, respectiv ni se însuflă ideea că străinii ne amemnință joburile, sănătatea, cultura. Cum spuneam, tot genetică este și propensiunea de a-i ajuta pe alții, ea se imprimă în modul nostru bazal de a reacționa odată cu ocrotirea primită de la mama, sau de la persoana care o înlocuiește. Ulterior, manifestarea ei depinde de asumarea unor roluri și valori, adică de noi – nu de strămoșii noștri. Revin la relația dintre specii, majoritatea bebelușilor nu reacționează cu frică față de animale, dar este extrem de ușor să le insufli frica (persoana de îngrijire își arată frica, sau face gălăgie când bebelușii se apropie fără frică de un animal). Clasicul psihologiei John Watson a demonstrat aceste lucruri experimental, în urmă cu aproape 100 de ani (și le-a publicat în 1920). Se gasesc ușor pe internet: Little Albert experiment, pe you tube sau wikipedia. https://www.youtube.com/watch?v=FMnhyGozLyE

  • Agnes Vass commented on November 14, 2017 Reply

    Imi pare bine sa citesc ce scrie Mari, prietena si colega mea, intareste teoria citi evrei atitea pareri genetic?

  • Peter Biro commented on November 13, 2017 Reply

    Inteleg foarte bine rezistentza fata de ipoteza mea ca “xenofobia rezultă din respingerea subconștientă a persoanelor sau a grupărilor cu care combinația propriei eredități este nedorită sau imposibilă”. Inca nu am vazut nici un argument convingator care sa-l respinga. Prejudecățile de ordin religios, cultural si educativ se suprapun ca straturi mai superficiale (si mai bine vizibile) motivelor biologice si sunt folosite ca explicatii. Dar impulsul subconstient totusi ramane la baza acestor fenomene culturale si numai din cand in cand vine la suprafata. Dar este totdeauna acolo in adincime.

  • Eva galambos commented on November 12, 2017 Reply

    Si eu sint de parerea autoarei,cred că ne-am indepartat de.mii de ani de mostenirea genetică. Toate prejudecățile noastre sunt de ordin religios,cultural si educativ. Aceeasi parere o am cand este vorba de apartenenta la o etnie,inclusiv la cea evreiască, chiar dacă se vorbeste de existenta unei “gene”evreiesti.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *