Lumi dispărute

Iar scrii despre bazaconiile tale cu oamenii dinaintea oamenilor? mă întreabă unii sceptici dintre prietenii mei. Eu nu sunt istoric. Nu am rigurozitatea specialiștilor în descifrarea trecutului. Sunt doar un ziarist deschis spre orice ipoteză interesantă. Iar istoria din ultimele decenii începe să examineze cu tot mai mult interes date care par să ateste că în trecutul planetei noastre au fost civilizații avansate sau am fost vizitați de extratereștri.

Enigmele sunt cu atât mai mari cu cât, din ce în ce mai des sunt descoperite obiecte vechi de mii de ani, care par a fi lucrate cu tehnicile moderne de astăzi, sau par a fi folosit unele tehnologii pe care omul modern abia le-a deprins. Marea dilemă nu a fost lămurită nici de cei care susţin că Pământul a fost locuit cu multe mii de ani în urmă de o civilizaţie dezvoltată dispărută apoi într-un cataclism, nici de cei care promovează ideea unor vizite extraterestre. Ne gândim oare că alături de noi și mai ales alături de americanii care trimit oameni pe lună trăiesc indigeni din Amazonia sau din Papuazia care vânează cu arcul? Poate că povestea Atlantidei descrise de Platon, despre o insulă cu o civilizație avansată, mult superioară celei grecești, nu e chiar fantezistă? Care ar fi fost originea acestei civilizații dacă ar fi existat?

*Epopei indiene povestesc despre mașini zburătoare și războaie cu arme nucleare care provocau explozii „mai strălucitoare ca o mie de sori”.

*Texte biblice descriu zborul lui Enoh cu o navă cu reacție și sfericitatea planetei văzute din spațiu, imagine pe care niciun om nu o putea avea la vremea aceea, ca și prezența unor uriași care se împreunau cu femeile oamenilor și dădeau naștere la uriași. Putem să îl credem pe Enoh sau nu, dar în ultimele decenii au fost descoperite scheletele unor oameni cu staturi de peste doi metri și jumătate, chiar și la noi în țară.

*În mitologia egipteană apar descrieri ale „corăbiilor cereşti”.

*Enkidu, din poemul sumerian Ghilgameş, este ridicat în aer cu „vulturul cerului”. Îşi simte corpul „greu ca o stâncă”, simptom asemănător efectelor acceleraţiei gravitaţionale la viteze mari.

*Acum 20.000 de ani în Asia Centrală se făceau operaţii pe cord. Profesorul Marmadjaidjan a descoperit 30 de schelete care prezentau urme de intervenţii chirurgicale în stânga toracelui, în urma căreia pacienţii mai trăiseră cinci ani.

*Cea mai veche dovadă a cunoştinţelor umanităţii despre grefele de inimă se află pe o piatră. A fost descoperită în Peru de către dr. Javier Cabrera. Pe ea se găsesc desene care prezintă mai multe scene care par a fi exact etapele unui transplant cardiac.

Piatră care are reprezentată pe ea o operaţie pe cord

*Autorul american K. Jessup vorbea de descoperirea în straturile de cărbune terţiar a unor unelte de oţel finisat, vechi de peste 300.000 de ani. Oţelul alb a fost obţinut pe cale industrială abia în Anglia secolului XVIII.

*Săbiile samurailor japonezi, făurite în anii 1300 d.H., sunt făcute dintr-un oţel înalt aliat cu wolfram şi crom, superior oţelului standard fabricat astăzi în Suedia.

*În mormântul generalului chinez Ciu-Su (sec. III) au fost descoperite catarame de centuri confecţionate din aliaj de aluminiu. Dar aluminiul a fost obţinut pe cale chimică de Oersted abia în 1825, iar electroliza ca procedeu industrial a fost perfectată doar în secolul XX.

*În Peru s-au găsit obiecte de podoabă din platină care nu poate fi topită decât la temperaturi de peste 1.800o C.

*În oraşul peruvian Ica, la Muzeul Municipal de Istorie, pot fi văzute câteva cranii operate cu bisturie şi o gamă largă de instrumente chirurgicale, făcute din os şi piatră.

*Dentiştii egipteni implantau coroane şi dinţi artificiali. Astfel de lucrări complicate au fost descoperite la mumii.

*În secolul V î.H. medicul indian Sushruta a descris 121 instrumente chirurgicale, multe destinate operaţiilor estetice.

*Împăratul chinez Ciu-Si (sec III î.H.) era stăpânul unei oglinzi magice în care se vedeau oasele corpului.

*Există dovezi că strămoşii noştri efectuau operaţii sub anestezie, inclusiv trepanaţii ale craniului şi cunoşteau vaccinul antivariolic.

*Mayaşii cunoşteau roata, dar n-au folosit-o niciodată. Incaşii n-o cunoşteau. Totuşi şi unii şi alţii au construit drumuri de piatră, o reţea complexă de şosele largi, funcţionale de mai bine de 3.000 de ani.

*În Orientul Apropiat a fost găsită o ţesătură atât de fină încât ceva similar n-a fost realizat decât după 1950.

*În Egipt şi Irak au fost descoperite lentile antice făcute  din cristal şlefuit, prelucrate după parametri de înaltă precizie. Astăzi asemenea lentile se obţin prin procedee electrochimice sau prin şlefuirea cu diamante industriale, fabricate prin metode extrem de complexe.

*În Turkestan au fost găsite câteva obiecte mici de formă semicirculară, realizate dintr-un material necunoscut, ceva între sticlă, porţelan şi ceramică. Nimeni nu a putut înţelege încă la ce au folosit.

*În curtea moscheii Quwwat-ul-Islam din Delhi se găseşte un pilon de fier, alcătuit din bucăţi sudate printr-un procedeu necunoscut. Este înalt de 7,5 m, cântăreşte șase tone şi are câteva mii de ani. Stâlpul nu a ruginit încă şi nu a fost erodat nici măcar de ploile acide.

*În America de Sud a fost descoperită o cetate în stâncă, săpată în epoca de piatră. În interior se află un pilon de oţel, înalt de cinci metri. Este înfipt în podeaua din granit extrem de dur, în care nu se pot înfige nici măcar pitoanele de alpinism.

Multe dintre vechile hărţi şi atlasuri atestă uimitoare cunoştinţe geografice şi astronomice. Dar ridică şi problema inexplicabilă a cartografierii lor, posibilă doar din spaţiul aerian.

*Harta astronomică din China (1005 î.H.) reprezintă Calea Lactee. Multe dintre astre trebuiau să fie necunoscute la vremea aceea, fiind observabile doar prin telescop.

*Hărţi extrem de precise ale unor zone necunoscute la vremea aceea au fost descoperite şi la eschimoşii canadieni. Hărţile sunt gravate pe os şi piele de focă şi se suprapun exact pe cele întocmite de cartografii militari britanici.

*În mitologia indiană există precizări ale modului cum funcţionează „vimanas”, faimoasele nave zburătoare. Descrierea prezintă similitudini cu motoarele ionice contemporane, aflate în stadiul de experiment.

*În Cartea lui Enoh se vorbeşte despre efectele relativităţii timpului: „Dar îngerul îi răspunse: «Nu două ceasuri ai stat, ci 32 de ani»”.

*Chivotul legii, manevrat de Moise, era un aparat din care adesea ieşeau scântei și cu ajutorul căruia el comunică cu Iehova, doar prin ridicarea capacului. În 1970, studenţii unei universităţi americane au construit un aparat identic, după indicaţiile din Cartea lui Moise. Spre uimirea lor, au obţinut un emiţător alimentat cu un generator electric de înaltă tensiune.

Cele mai aprig contestate ipoteze sunt cele care susţin că de-a lungul unei perioade cuprinse între anii 50.000 î.H. şi 1908, pe planeta noastră au avut loc explozii nucleare.

*La 300 metri de nişte fortificaţii din Peru se pot vedea  numeroase roci vitrificate, răspândite pe sute de metri.

*În Irak şi în deşertul Gobi au fost descoperite nisipuri vitrificate (sticloase), care nu se puteau forma decât la temperaturi fantastice.

*În Liban, sute de tectite (roci topite la temperaturi foarte mari, cu aspect de sticlă şi puternic iradiate) au fost analizate. Ele conţineau izotopi radioactivi de aluminiu. S-a demonstrat că pietrele au suferit cu mii de ani în urmă puternice bombardamente radioactive, fiind expuse la 6.000o C.

*În celebra Vale a Morţii din Nevada se află ruinele unui oraş vechi de câteva mii de ani, distrus de o catastrofă. Clădirile de piatră au fost dărâmate de un suflu extrem de puternic, nisipul s-a topit, rocile s-au transformat în tectite. Pe unele ziduri sunt impregnate ciudate siluete negre, care par nişte umbre de fum, ca la exploziile nucleare din Japonia anului1945.

*Poemele hinduse vorbesc despre arme stranii cu o putere nimicitoare. Trei cetăţi au fost distruse cu „un singur proiectil încărcat cu toată puterea Universului”, iar după explozie „o coloană incandescentă de fum şi flăcări, strălucitoare cât o mie de sori, s-a ridicat ca o umbrelă peste tot Pământul”.

*În colecţia naţională de obiecte de aur a Columbiei există un obiect vechi de 1.800 de ani, descoperit într-un mormânt. A fost considerat o pasăre sau un peşte zburător. Dar el seamănă izbitor cu avioanele moderne cu aripă delta. Cercetătorul american J. A. Ulrich a demonstrat că este de fapt un avion cu reacţie care putea atinge viteze supersonice.

*Multe asemenea modele există în Egipt, datând din epoca faraonilor. Au stat mult timp prin muzee, etichetate ca jucării. Egiptologul Khalil Messiha a arătat că jucăria are caracteristici de avion modern, cu formă perfect aerodinamică şi ampenaj vertical, lucru neîntâlnit la păsări. Jucăria de lemn zboară o distanţă considerabilă atunci când este aruncată cu mâna.

În Palatul Topkapi din Turcia au fost descoperite în anul 1929 hărţile secrete de navigaţie ce aparţinuseră lui Piri Reis, comandant suprem al marinei otomane în sec XV. Pe aceste hărţi figurează coastele Americii de Nord şi de Sud, precum şi Antarctica cu lanţurile de munţi descoperite în 1952. Cele două Americi sunt reprezentate cu toate amănuntele geografice: lacuri, fluvii, vulcani, platouri. Autenticitatea hărţilor este incontestabilă. Hărţile lui Piri Reis prezentau contururile continentului sud-american mai alungite. După lansarea primilor sateliţi artificiali între 1960 şi 1970, de la înălțimea de aproximativ 100 km s-a observat un fenomen identic. Obiectele aflate la periferia câmpului optic erau deformate şi alungite, fapt datorat sfericităţii planetei. Hărţile lui Piri Reis erau copii. Se crede că hărţile originale au o vechime de circa 15.000 de ani, deoarece sunt consemnate forme de relief care dispăruseră.

O altă enigmă deocamdată, dar şi cea mai ciudată, o reprezintă triburile Dropa şi Ham din Tibet. Ei trăiesc în Munţii Baian Kara Ula. Au fost descoperiţi în 1935, dar abia în 1950 prima expediţie arheologică şi antropologică din China a ajuns la faţa locului şi a început să-i studieze. Rezultatele cercetărilor sunt tulburătoare. Membrii triburilor Dropa şi Ham formează o comunitate de circa 3.000 de persoane, a căror statură nu depăşeşte 1,20 m. Sunt fiinţe slabe, fragile, cu oasele delicate şi subţiri, cu orbitele foarte mari şi cu capacitatea cutiei craniene superioară cu 100 cm3 mediei rasei Homo Sapiens. Analiza sanguină a relevat că grupa lor de sânge este unică în lume, iar în cursul examenelor medicale s-a putut constata că au un puls situat sub limita normală.

Un alt fapt i-a intrigat pe membrii expediţiei chineze: au descoperit mai multe dovezi care susţineau originea extraterestră a acestei minuscule populaţii. La câţiva kilometri de aşezările lor, cercetătorii chinezi au descoperit câteva grote uriaşe. Conform tradiţiei, ele erau considerate sacre şi nimeni nu intrase în ele de mii de ani. Trecând la explorarea lor, arheologii chinezi au trecut din surpriză în surpriză. La început au descoperit sute de schelete humanoide care nu depăşeau 1 m înălţime, având cutii craniene uriaşe, cu capacitatea de 2.500 cm3. Prin cercetarea lor prin metoda Carbon14, vârsta acestora a fost estimată la circa 12.000 de ani. Pe pereţii grotelor s-au descoperit desene perfect conservate, reprezentând fiinţe umanoide cu capul protejat de căşti sferice şi precizau, cu o exactitate uimitoare, poziţia Soarelui, a Lunii şi a câtorva zeci de stele din perioada de acum 10.000 de ani. O frescă reprezenta o escadrilă de mici nave aeriene, apropiindu-se în zbor oblic de munţii tereştri. Însă surpriza cea mai mare au avut-o doi cercetători care au descoperit în cea mai mare grotă un disc ciudat, asemănător unui LP al zilelor noastre. Continuând săpăturile, a fost descoperit un număr de 716 discuri de granit, splendid executate şi finisate, cu grosimea de 2 cm. Surpriza surprizelor acum vine. Fiind duse la Beijing, analiza chimică şi spectrometrică a arătat că discurile, sub aparenţa granitică, ascund un bogat conţinut de metale, între care 40% cobalt şi 8% aluminiu, şi erau realizate cu mai bine de 12.000 de ani înainte! Pe ambele părţi, toate discurile aveau gravate foarte fin semnele unei scrieri total necunoscute. Scrierea pornea în spirale de la un orificiu central până la margine. După o muncă îndârjită de peste 20 de ani împreună cu patru lingvişti şi o echipă de fizicieni, profesorul chinez Tsum-Um-Nui a reuşit performanţa de a traduce textele de pe toate cele 716 discuri. Ei au mai descoperit că fiecare disc are o frecvenţă proprie de vibraţie, ceea ce i-a determinat să concludă că ele au fost supuse unor tensiuni foarte înalte.
Când au citit traducerea integrală, profesorului Tsum-Um-Nui şi echipei sale nu le venea să-şi creadă ochilor. Încă trei ani au muncit la reverificarea traducerii.
Academia de Preistorie din Beijing a interzis publicarea traducerii, însă profesorul a trecut peste această interdicţie şi a publicat lucrarea “Inscripţii spiraloidale”, relatând sosirea unor nave spaţiale care, după textul gravat pe discuri, ar fi avut loc acum 12.000 de ani. În încheierea lucrării, se subliniază că strămoşii actualelor triburi Dropa şi Ham erau reprezentanţii unei civilizaţii extraterestre, care au fost nevoiţi să rămână pe Terra, decăzînd de-a lungul timpurilor, nu numai ca nivel de civilizaţie, dar şi fiziologic. Despre aceste incredibile descoperiri s-a vorbit puţin. Ceva informaţii au fost publicate în revistele “Science et vie”,”Nature” şi “Science Digest”. Publicul din România poate afla detalii din cartea “Deocamdată enigme”, scrisă de Dan Apostol.
Acum trei ani, o echipă de arheologi egipteni a scos la lumină rămășițele unei ființe patrupede cu corp de pisică și craniu de om. Scheletul, perfect prezervat, a fost găsit la intrarea unei camere ascunse, care fusese recent descoperită în partea superioară a Piramidei lui Keops. Acesta ar fi fost ulterior expus în Muzeul național de istorie din Cairo. Această știre a fost dată publicității la scurt timp după eveniment, de către publicația  ”The National Reporter”.  Iată ce relatau reporterii americani în 19 decembrie 2009:

«Oameni de știință din lumea întreagă au ajuns în Egipt pentru a studia ciudatul schelet, multora dintre ei nevenindu-le să creadă că e real. „Ceea ce mă nedumerește este faptul că coloana vertebrală a acestei creaturi este atașată de craniu în mod natural, explică dr. Winston Gorjone. Dacă ceea ce vedem acum ar fi creația unui taxidermist antic, metoda de atașare a craniului la coloană ar fi vizibilă. Ar exista sârme care să le țină împreună. În cazul de față, ele nu există. Vedem clar că oasele se îmbină în mod natural, ceea arată că acest schelet ar putea fi, într-adevăr, rămășițele unei specii de animale de mult dispărute. Să nu uităm că tradițiile vechilor egipteni abundă în ființe jumătate om, jumătate animal, mai spune dr. Gorjone.

Membrii echipei de cercetare au fost uluiți de ceea ce mai vedeau, și anume o sferă aurie de 30 cm diametru. Sfera pur și simplu plana în spațiul din mijlocul camerei. Nu existau fire care s-o țină în sus și nu era o iluzie optică. După primele estimări, sfera plutitoare era poziționată pe aceeași linie cu vârful piramidei și plutea în aer de peste 4000 de ani. Acesta este genul de enigmă care nu are deocamdată o explicație și dacă nu are o explicație atunci pentru mulți sceptici nu există!

Ce ați spune despre o astfel de relatare ?

”Dintr-o navă care zbura pe cer au coborât niște oameni complet albi care aveau cu ei cutii din care se auzeau muzici și vorbe și cărora ei le spuneau Radio și care aveau cu ei niște arme cu care puteau să omoare un jaguar la un kilometru distanță”.(din memoriile unor papuași, care sunt negri și se află în epoca pietrei cioplite).

Andrei Banc

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *