Leii Ierusalimului

Leul a fost un simbol al Ierusalimului încă din vremuri străvechi.  După cum scrie în Geneza, cap. 49: Fiind pe patul de moarte Iacov a chemat pe fiii săi și a zis: Strângeți-vă și vă voi vesti ce vi se va întâmpla în vremurile care vor veni…  Iuda este un pui de leu…  Toiagul de domnie nu se va depărta din Iuda, nici toiagul de cârmuire dintre picioarele lui…

Cu timpul, tribul lui Iuda a primit un loc dominant printre cele douăsprezece triburi ale lui Israel, regii David și Solomon au aparținut tribului lui Iuda, regele David a stabilit capitala regatului unit la Ierusalim.  De atunci Ierusalimul a rămas pentru totdeauna capitala noastră, chiar dacă timp de multe secole acest lucru nu era o realitate fizică ci se afla numai în inimile evreilor răspândiți prin lume.  Iar leul a rămas un simbol al Ierusalimului chiar și atunci!

Actualele ziduri ale Ierusalimului au fost ridicate la mijlocul sec. al XVI-lea, în timpul domniei sultanul otoman Soliman Magnificul, iar una dintre cele șapte porți este Poarta Leilor.  Legenda spune că sultanul ar fi visat că niște lei voiau să-l sfâșie, totuși coincidența e mare…

În perioada otomană era un lucru obișnuit ca la intrarea clădirilor importante să străjuiască doi lei.  Exemplul cel mai cunoscut este postul de poliție de pe strada Yafo, lângă piața Mahane Yehuda.  Clădirea datează de la începutul sec. al XIX-lea, fiind un punct de apărare al șoselei dintre Ierusalim și Yafo.  În 1863 se adaugă încă un etaj și devine reședința consulului britanic.  Ca post de poliție funcționează din perioada mandatului britanic.

Foarte asemănători sunt și cei doi lei de la intrarea clădirii Mashiach Borochov, tot pe strada Yafo, unde azi funcționează o bancă.  Leii sunt asemănători, dar clădirea, ridicată în 1908, a aparținut unui negustor bogat originar din Bukhara.

Clădirea Mashiach Borochov

Din păcate în ultimii ani unul dintre leii din fața casei Mashiach Borochov a dispărut (furat?), iar unuia dintre cei doi lei de la poliție i s-a spart falca în timpul lucrărilor pentru instalarea tramvaiului.  Păcat!

Puțini știu că leul lui Iuda a fost și simbolul monarhiei etiopiene.  După tradiția lor, primul rege și fondatorul dinastiei a fost Menelik I, fiul reginei din Saba și al regelui Solomon.  După istoria etiopiană, împăratul Haile Selassie (detronat în 1974) ar fi fost descendentul direct al regelui Solomon.  Așadar nu e de mirare dacă simbolul leului apare pe clădiri legate de Etiopia, cum ar fi biserica rotundă de pe strada Etiopia și Consulatul etiopian de pe strada Profeților (Haneviim).

În perioada mandatului britanic, tot pe strada Yafo a fost ridicată clădirea impozantă cunoscută sub numele de „Clădirea Generali”.  Aici se afla o filială a unei mari firme italiene de asigurări, Assicurazioni Generali.  Pe fațada clădirii tronează leul înaripat al lui San Marco, simbolul Veneției.  Leul ține o labă pe o carte deschisă – Evanghelia după Marcu.  Societatea de asigurări a funcționat numai o perioadă relativ scurtă.  În 1946 clădirea a fost rechiziționată de britanici pentru a servi ca stat major al armatei și al poliției (cunoscut cu porecla „Bevingrad”).  În zilele noastre clădirea adăpostește birouri și magazine.

În 1950 leul lui Iuda a fost ales ca simbol oficial al orașului Ierusalim.  În fundal se află Zidul Plângerii și totul este înconjurat de ramuri de măslin ca simbol al păcii.  Stema orașului tronează deasupra intrării principale a Primăriei, dar poate fi văzută practic la tot pasul: pe afișierele municipale, pe capacele de canalizare de pe străzi, pe speteaza băncilor publice, pe coșurile de gunoi…

Dintre reprezentările mai noi, cea mai impresionantă este Fântâna Leilor, aflată în parcul de lângă Moara de Vânt a lui Montefiore.  Se povestește că fostul cancelar german Helmuth Kohl, care a vizitat Ierusalimul în 1984, a fost atât de încântat de cele văzute încât a hotărât să facă un cadou orașului și anume o fântână ca simbol al vieții.  Proiectul a fost realizat de Gernot Rumpf, ale cărui sculpturi în bronz se pot vedea în multe orașe germane.  În mijloc se află un „arbore al vieții” cu un porumbel în vârf, simbol al păcii.  De jur împrejur leii și leoaicele care varsă apă au fiecare o expresie, o personalitate proprie, iar prin colțuri abundă detalii realizate cu mult umor, flori, păsărele…  Fântâna a devenit un loc de atracție atât pentru turiști cât și pentru localnici, mai ales pentru copii.

Din păcate eu nu nu mă prea pricep la fotografiat, imaginile sunt din internet.  Și tot căutând imagini care să să reprezinte ceea ce doream să exprim, am dat peste imaginea perfectă:

Nu știu cine a făcut-o și nici unde anume, dar cred că această imagine prinde esența Ierusalimului așa cum îl văd eu: un oraș modern, plin de vitalitate, dar simbioza cu trecutul este simțită la fiecare pas.

Hava Oren

 

2 Comments

  • Andrea Ghiţă commented on August 9, 2018 Reply

    Abia aştept să descopăr leii Ierusalimului, într-o proximă vizită. Poate într-o plimbare cu autoarea.

  • tiberiu roth commented on August 9, 2018 Reply

    Chiar daca pozele au fost facute de altii,selectia lor si textul sunt excelente ;si va apartin!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *