Evrei români care au contribuit la construcția Israelului modern: David Judelovitch

La începutul lunii august se împlinesc 75 de ani de la moartea unuia dintre cei mai străluciți români care au contribuit la construcția Israelului modern, David Judelovitch.

În ultimul sfert al secolului al nouăsprezecea trezirea mișcărilor naționale în Europa și apropierea multor tineri de spiritul socialist a cuprins și tineretul evreu din Europa de Est. Acesta provenea în marea sa majoritate din familii ultrareligioase, care le-au asigurat educația în yeșivot, mulți dintre ei având un viitor strălucit ca rabini. Mulți dintre ei au început să se gândească la plecare în Ereț Israel și la crearea în noua patrie a unei mișcări de pionierat pentru muncitori și agricultori. Printre ei erau și grupuri de români, iar printre aceștia, desigur, s-a numărat și David Judelovitch

Mai concret, primii au fost paisprezece tineri din orașul Harkov din Ucraina, care au făcut aliya în anul 1882 și s-au stabilit mai târziu la Gedera, între Rehovot și Ramla. Grupul acesta, care aparținea mișcării Hibat Zion, s-a numit Bilu, un acronim al versetului 5 din Isaia 2: ”Voi, cei din casa lui Yaakov, veniți și să mergem în lumina Domnului !” Mai târziu ei au fost numiți „prima aliya”, cu toate că în același an au venit și primii evrei din Yemen. În Palestina li s-a alăturat și un tânăr român care venise singur. Numele lui era David Judelovitch.

David Judelovitch s-a născut la Iași, în 25 iunie 1863, într-o familie ultrareligioasă de cohanim și rabini. A primit o educație religioasă, a învățat la heder, dar a învățat și limbi străine în particular. În anul 1883 a făcut aliya, cam în același timp cu grupul Bilu, care se afla la Mikve Israel, o școală agricolă nu departe de Yafo, înființată de Karl Netter și care există până astăzi. El li s-a alăturat. După moartea lui Netter, ei s-au răspândit care încotro. Majoritatea s-au dus la Rișon LeZion, iar o altă parte au plecat la Ierusalim ca să învețe o meserie. David Judelovitch s-a hotărât să meargă cu ei și cu toții au fost trimiși la Yafo să învețe fierăria cuțitelor la un templier german. Ziua lucrau, iar noaptea învățau limba și literatura ebraică. În 1886 David Judelovitch a plecat la Paris pentru a lucra în noua sa meserie și în același timp a fost discipolul rabinului Israel Levi.

În anul 1888, îndrumat de Eliezer Ben Yehuda, s-a întors în Palestina ca să se dedice educației și limbii ebraice. Despre îndrumătorul său trebuie să știm că Ben Yehuda, originar din Bielorusia, venit în Palestina în 1882, este cea mai importantă personalitate în renașterea limbii ebraice și în dezvoltarea educației și jurnalismului în Israel.

După întoarcere, David Judelovitch a început să predea la Rișon LeZion, la școala Haviv, care funcționează și azi și pe care el a numit-o ”prima școală ebraică din lume”. El a predat la școala de fete (pe atunci fetele și băieții învățau separat). A predat ebraica peste tot unde a putut, la școală, pe stradă și chiar într-un azil de bătrâni. Casa lui a fost prima casă din Rișon LeZion în care s-a vorbit numai ebraică. În diferite articole și cărți el descrie greutățile pe care le întâmpinau profesorii: elevii vorbeau acasă idiș, ladino, rusă, română, orice numai ebraică nu, părinții se împotriveau metodelor moderne de educație, limba ebraică vorbită era încă foarte săracă și multe cuvinte lipseau. Nici manuale în limba ebraică nu prea erau. Singurele care existau erau câte o carte de aritmetică, geografie, fizică și științe naturale, aceasta din urmă fiind o traducere din engleză făcută în Ucraina anilor 1850. Cartea de învățat ebraică era din aceeași perioadă, scrisă în Rusia de renumitul scriitor Avraham Mapu. În consecință, un grup de profesori s-au dedicat misiunii de elaborare a manualelor școlare în limba ebraică. David Judelovitch a scris un manual de geografie și apoi unul de științe naturale.

Judelovitch în faţa primei şcoli din Rişon

În același timp, în cursul anului 1892, împreună cu Ben Yehuda și cu Yehuda Grazovsky (un cunoscut autor de dicționare în limba ebraică), a lucrat la redactarea primei reviste pentru copii din lume în ebraică ”Olam katan” (Lume mică). Revista a apărut doar zece luni și numai în câteva exemplare. În același an a înființat împreună cu Yehuda Grazovsky ”Asociația profesorilor”, care a pus bazele sistemului de învățământ al Israelului, stabilind calendarul anului școlar, programe de învățământ, materii predate și sistemul pedagogic și educativ. Multe din acestea se aplică și astăzi. În același timp a scris și la diferite ziare și reviste ebraice din Palestina și din Europa. De exemplu, în același an 1892, a scris un articol extraordinar despre inaugurarea primei căi ferate din Palestina între Yafo și Ierusalim. Articolul a fost publicat în revista ”HaOmer”, care apărea în Rusia, sub titlul ”Cu trenul de la  Yafo la Ierusalim”. Prima sa problemă a fost că în limba ebraică încă nu exista un cuvânt pentru tren. El începe articolul enumerând toate sugestiile făcute pentru acest cuvânt. Până la urmă a ales cuvântul propus de Ben Yehuda, rakevet, care se folosește până astăzi. Probabil că adoptarea acestui cuvânt se datorează lui David Judelovitch.

David Judelovitch a contribuit de asemenea la înființarea uneia dintre cele mai importante instituții de educație a țării: prima grădiniță de copii. Este știut că din toate instituțiile de învățământ, chiar și universitare, locul în care micii învățăcei se lovesc de cele mai mari dificultăți în însușirea unei limbi nevorbite de părinți, este grădinița de copii. Este nevoie de dascăli care să cunoască sistemele de educație preșcolară și care să fie vorbitori perfecți ai ambelor limbi: cea maternă și cea de predare. Numai că aceștia nu existau în Palestina de la sfârșitul secolului al nouăsprezecelea. Părinții îi învățau pe copii ce mai țineau minte din grădinițele în care au învățat în țările lor de origine. Primul pas a fost făcut de reprezentanții baronului Rotschild, care împărțeau bugetele la moșavot.  Ei au început să trimită fete la Paris ca să învețe meseria de educatoare. Întorcându-se, ele deschideau grădinițe în franceză. David Judelovitch și colegii lui de la școală voiau însă grădinițe în ebraică. În sfârșit au reușit să-i convingă pe funcționarii baronului să trimită o fată să învețe la Ierusalim. Fata care a fost aleasă se numea Ester Șapira, fiind trimisă la școala Evelina de Rotschild ca să învețe să predea în ebraică. Școala aceasta este până astăzi una din cele mai bune școli din Ierusalim.

Prim grădiniţă ebraică din Rişon

După ce s-a întors la Rișon LeZion a deschis prima grădiniță în limba ebraică din lume, în 1898, ea fiind prima educatoare în limba ebraică. Începutul a fost în subsolul unei sinagogi, cu timpul grădinița s-a mutat într-un local mai potrivit. Ea mai există și azi și se numește ”Gan Alef”. Este momentul să reamintim cât de importantă a fost contrbuția lui David Judelovitch la apariția primelor grădinițe în limba ebraică,

În tot acest timp el a fost și redactor șef la ziarele editate de Ben Yehuda, amândoi fiind autorii majorității articolelor. El a scris sute de articole în ziare și reviste, a publicat zeci de cărți, printre care monumentala carte ”Rișon LeZion: 1882-1941”. A fost printre primii francmasoni evrei în Palestina și a scris prima carte în ebraică despre această organizație internațională. A fost primul profesor de ebraică a unor arabi din Palestina.

S-a căsătorit cu eleva lui, Țipora, din familia Freiman, originară din Varșovia și care se număra printre întemeietorii orașului Rișon LeZion. Împreună au avut opt copii.

Judelovitch şi Ben Yehuda cu soţiile lor

La începutul secolului al douăzecilea a lucrat la casa de vinuri ”Carmel Mizrahi” din Rișon LeZion, unde a contribuit la dezvoltarea culturii vinului israelian, recunoscut astăzi în toată lumea. În 1906 a fost trimis în Egipt, la Alexandria, unde a rămas până în 1924. Acolo, printre multe altele, i-a ajutat pe cei 11.000 de evrei expulzați din Palestina de către turci în timpul Primului Război Mondial. Și-a continuat activitatea publicistică, scriind în ziare și editând cărți. A scris nu numai în ebraică, ci și în alte limbi, în special în franceză, dar și în română și în poloneză. A murit după o boală îndelungată în 10 august 1943 la Rișon LeZion, unde a fost înmormântat.

David Judelovitch este una din cele mai importante personalități care au contribuit la înființarea sistemului de educație modernă în Israel, la revitalizarea limbii ebraice moderne și la dezvoltarea presei ebraice moderne. Este un exemplu de evreu eminent și în același timp cosmopolit, educat în România în spiritul pe care noi am vrea să-l păstrăm.

Asher Shafrir

 

 

 

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

9 Comments

  • boris mehr commented on September 1, 2018 Reply

    Cele trei Alia înaintea renașterii Statului Evreu

    În secolul XIX, înainte de apariția sionismului s-a făcut remarcată mișcarea Bilu, formată din emigranți est-europeni. Baronul Rotschild a fost unul dintre sponsorii cei mai activi. Biluimii au înființat așezările Rishon Le Zion, Zichron Iaacov, Petach Tikva, Hedera, ș.a., ocupația principală a noilor venți fiind agricultura într-o țară în care clima nu favoriza nicicum această ocupație, iar populația locală, extrem de rară se retrăsese în zone ceva mai fertile. Eroismul acestor imigranți, la care s-au adăugat sioniști din România și din alte țări s-a înscris ca o pagină de neuitat. Biluismul a constituit prima Alia modernă. A doua Alia a avut loc în anii 1904-1914, tinerii fiind cei care au venit cu entuziasmul tipic vârstei și educației. Au apărut kibuțul ( tip comună, fără proprietate privată, salarii, etc.) și moșavul ( gen cooperativă). Limba ebraică a fost reînviată, autoapărarea a fost organizată sub numele de Bar Giora, Hașomer, nucleele viitoarei armate de apărare a noului stat în formare. În timpul Primului Război Mondial, imigranții s-au alăturat fie turcilor, fie britanicilor, Legiunea Iudaica a pătruns în Palestina alături de trupele britanice, iar Declarația ministrului de externe britanic, Balfour a stimulat imigrația evreiască. A avut loc a treia Alia. Militanții de stânga, conduși de Weizman au înființat Hagana, o forță armată de apărare și Histadrut, mișcarea sindicală, iar cei dreapta, conduși de Jabotinski, o personalitate remarcabilă doreau cucerirea grabnică a Palestinei. Ben Gurion a câștigat pe muncitorii care susțineau o politică ponderată. Ruptura aceasta dintre revizioniști și dreapta ponderată se menține, iar în 1939, britanicii au dat o lovitură imigrației publicând o Carte Albă care practic limita imigrația, anula multe avantaje obținute pe cale politică. Ben Gurion a înființat organizația antibritanică Ișuv, dar izbucnirea celui de Al Doilea Război Mondial a obligat e evrei să treacă de partea Aliaților antinaziști.
    BORIS MARIAN MEHR

  • Adrian commented on August 14, 2018 Reply

    Trebuie precizat ca denumirea “Palestina” se referă la zona geografică (urmare a provinciei romane cu acest nume) și nu la vreun stat palestinian (cum încearcă să se inducă astăzi ideea). Ceea ce in limbile europene era cunoscut ca Palestina, evreii îl denumeau Eretz Israel (Țara Israelului). Cînd britanicii au înființat Mandatul Britanic Palestina, cetățenii evrei erau definiți ca “cetatean palestinian de religie mozaica”

    • Asher Shafrir commented on August 19, 2018 Reply

      Eu numesc Palestina teritoriului Israelului dinainte de înființarea statului în 1948. Pe vremea mandatului britanic s-a numit Palestina I (în engleză Ai). Nu este nimic politic în denumire.

  • Tecsi Arpad commented on August 14, 2018 Reply

    Multumesc!

    Oameni deosebiti, o natiune cu o menire nobila cu o istorie extrem de zbuciumata..

    Dumnezeu ii va ocroti mereu..

  • Rosu Axinia commented on August 12, 2018 Reply

    Apreciez f. mult faptul ca evreii au pus si pun mare accent pe educatie inca de la gradinita !

  • Alexandru Cepoi commented on August 10, 2018 Reply

    Foarte interesant articolul!
    E o mare lectie cu ce daruire au construit evreii veniti din tari diferite in Israel sa-si edifice tara: sa cumpere pamantul, sa construiasca infrastructura tehnica a localitatilor, sa dezvolte educatia pornind de la dictioarul limbii ebraice si sa construiasca institutiile statului democratic!
    Eu cred ca Uniunea Europeana trebuia sa studieze cu mare atentie cum evrei de culturi diferite au realizat Israelul!
    Si sistemul socialist trebuia sa studieze cum s-a dezvoltat in Israel un stat cu doua sisteme, si anume: unul socialist ( kibuturile) si un sector concurential!
    Singurii care l-au studiat si aplicat cu rigoare au fost comunistii chinezi!
    Dupa parerea mea lectiile Israelului sunt multe si de actualitate!
    Succesul lor are obligatoriu doua laturi stiinta si constiinta (cunoasterea si morala formata de credinta in Tora); la evrei aceste laturi nu sunt separate cum au ajuns practic la crestini!

    • GBM commented on August 11, 2018 Reply

      Aspectul econnomic al kibutzurilor e mai putin important, intrucat in momentul de maxima dezvoltaew ele nu cuprindeau mai mult de 5% din toata populatia Israelului.
      Importantza kibutzului a fost una ideologica ( o societate noua, mai egala), politica (fruntea liderilor politici provenea din kibutz), nationala (asezari la periferie pentru a pune mana pe pamant) si militara (cei mai buni ofitzeri proveneau din kibutzuri).
      Azi kibutzurile in cea mai mare parte sunt intreprinderi de tip capitalist, ele folosind mana de lucru a celor care nu sunt membri, deci ei genereaza plusvaloare!!
      GBM

  • Andrea Ghiţă commented on August 9, 2018 Reply

    Mulţumesc pentru acest articol care abundă de informaţii interesante şi cuprinde poze autentice. Aştept continuarea ciclului

  • Maria Roth commented on August 9, 2018 Reply

    Un articol interesant, din care am invatat lucruri pe care nu le stiam despre punerea bazelor invatamintului in limba ebraica. Merci

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *