Șmuel Solnik, rege peste Israel??

Recent am citit în presa electronică israeliană un articol atât de bizar, încât la început am crezut că nu este decât o glumă de Purim sau o păcăleală de 1 aprilie.  Dar articolul este bine documentat, bazat pe interviuri cu urmașii lui Șmuel Solnik, fotografii de familie…  Chiar cartea scrisă de el, „Regatul Israel”, se găsește de vânzare pe E-bay  Hotărât lucru, Șmuel Solnik a fost un personaj cât se poate de real.  Pe cititorii care știu ebraica îi invit să se convingă singuri: https://www.ynet.co.il/articles/0,7340,L-4234278,00.html, celorlalți le voi povesti toată tărășenia.  Propun însă tuturor să intre pe sait pentru a vedea imaginile.

Povestea începe în Polonia, la Kalisz.  Șmuel Solnik s-a născut în 1910.  Tatăl era ziarist, scriitor și mare sionist – luase parte la Congresul Sionist de la Londra în 1900.  Mama era învățătoare.  A avut doi frați mai mari, unul stomatolog și unul neurolog.  El însuși nu era interesat de studii, ar fi preferat să devină mecanic auto, dar sub presiunea tatălui s-a îndreptat spre stomatologie.  După ce a fost dat dat afară din mai multe școli, a plecat în Franța și s-a înscris la stomatologie la Sorbona.  Nu se prea omora învățând, dar studiile erau un pretext bun pentru a rămâne în Franța, altfel ar fi fost deportat imediat înapoi în Polonia.  În 1940, când Franța a fost ocupată de armata germană, Solnik a fugit în Elveția, unde a primit în sfârșit diploma.  Apoi a obținut o viză pentru Palestina și s-a stabilit la Ierusalim, deschizând un cabinet stomatologic.

În această perioadă pretinde să fi găsit documente care atestă că familia Solnik se trage din Don Isaac Abrabanel (1437-1508), marele vistiernic al regelui Afonso al Portugaliei, apoi al reginei Isabela a Spaniei, un mare învățat și conducătorul comunității evreiești în preajma expulsiei din Spania.  Iar după spusele lui, numele de Solnik ar proveni de la un pseudonim folosit de acesta când nu voia să fie recunoscut: „de Salonic”.  (Nu e clar dacă Don Abrabanel a fost vreodată la Salonic, dar se știe că a stat o vreme în Grecia, în insula Corfu.)  Pe baza acestor documente un mare rabin (??) i-a întocmit arborele genealogic.  Iar cum după tradiție Don Abrabanel era un descendent direct al regelui David, concluzia evidentă era că Șmuel Solnik era îndreptățit să se considere urmaș la tron.  Iar documentele, ce coincidență, au fost distruse de rudele din Polonia de frica comuniștilor, așa că nimic nu poate fi verificat…

În 1942, când în Europa prigoana nazistă era în toi, Șmuel Solnik publică o carte: „Regatul Israel”.  Iată un citat:

Apelăm la cei care țin în mână destinul nostru.  Dați-ne ocazia minunată de a construi o țară independentă și vom putea îmbogăți națiunile lumii.  Istoria, mai ales perioada de glorie a regatului lui David, dovedește că suntem demni de încrederea voastră.  Renașterea vechiului regat al lui David este concluzia logică a evenimentelor de acum.  În zilele noastre se adeveresc proorocirile despre venirea lui anticrist, care prin persecuțiile religioase și antisemite va fi detestat de lumea întreagă.  După căderea lui, evreimea lumii va înțelege că puterea ei stă în unirea întregului popor și după desființarea tuturor partidelor politice, evreii vor fi conduși de un singur slogan: „Trăiască regatul lui David!” 

O recenzie apărută în 1943 în ziarul Yediot Aharonot îl ia în râs ca fiind total neserios, totuși în urma cărții, el devine un fel de „celebritate” locală și începe să se poarte ca un adevărat pretendent la coroană: se stabilește într-un mic „palat” din cartierul Rehavia, merge cu o mașină de lux, adusă din Elveția, invită acasă membri ai guvernului, la petreceri elegante, își face chiar un „blazon” cu un leu, vechea stemă a regelui David.  Când se naște primul său fiu, Emanuel, acesta devine imediat „prinț moștenitor”, iar ziarul Yediot Aharonot publică o felicitare semnată de Ben Gurion.

După proclamarea statului Israel – o democrație parlamentară și nu un regat – Șmuel Solnik încă nu renunță la visul lui, ci trimite o scrisoare lui Ben Gurion, propunând ca „blazonul” său să fie adoptat ca stemă a țării, dar propunerea lui este respinsă.

Odată cu jurământul depus de primul președinte al republicii, dr. Chaim Weizmann, el își dă în sfârșit seama că nu mai are nicio șansă și în martie 1949 ziarul Maariv publică „o veste tristă pentru toți monarhiștii din Israel: Dr. Solnik, pretendentul la coroană… a trims o telegramă președintelui, anunțându-l că a hotărât să renunțe definitiv la visul de a domni și că de acum înainte se va dedica exclusiv stomatologiei.”

Între timp familia soției lui emigrase în Canada, unde făcea afaceri bune, așa că în 1951 a hotărât să părăsească țara și să stabilească și el în Canada, la Montreal.  În 1969 s-a întors și a primit un post de stomatolog la o policlinică din Tel Aviv.  Dar zilele îi erau numărate – după numai doi ani a murit de un accident cerebral.  Este înmormântat la Holon.

Așa a luat sfârșit „Al doilea regat al lui David”.  Iar Șmuel Solnik, nebun, aventurier, sau poate numai visător, a rămas doar un fapt divers, o paranteză a istoriei.

Hava Oren

2 Comments

  • George Kun commented on March 31, 2019 Reply

    Interesant si pentru mine ceva cu totul nou. Mersi Hava

  • Andrea Ghiţă commented on March 28, 2019 Reply

    Hava Oren prezintă din nou un subiect puţin cunoscut. Îndrăznesc să mă întreb cum ar fi evoluat Israelul dacă era regat?!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *