În școala medie eram informați despre celebra balerină sovietică Galina Ulanova. Mai târziu, ca tânăr căsătorit, am admirat-o la noul meu TV pe Maya Plisetskaya. În anii ‘68-’77, călătorind frecvent la Moscova, am vizionat spectacolele trupei de balet de la Teatrul Bolshoi. (Am redat amintiri din acea perioadă în cartea De la Est la Vest, apărută în editura Teșu.) Am urmărit ulterior relatările presei despre balerinii ruși Nureev și Baryshnikov, care au părăsit Uniunea Sovietică pentru Occident. Iar acum internetul m-a pus la curent cu stelele recente ale baletului rus: Natalia Osipova, Ivan Vasiliev, Anastasia Stashkevich, Svetlana Zakharova sau bucureștencele de formație rusă Elena Dacian și Alina Cojocaru.

Cu toată bunăvoința, textul scris nu poate reda în mod fidel arta acestor stele ale baletului; cititorii sunt insistent rugați să vadă mai mult pe ecranul computerului.

***

Galina Ulanova este citată frecvent ca fiind una dintre cele mai mari balerine ale secolului XX. S-a născut în 1910, la Sankt Petersburg. E cunoscută pentru rolurile sale în Lacul Lebedelor și Giselle.

În 1944, când faima ei a ajuns la Joseph Stalin, ea a fost transferată la Teatrul Bolshoi, unde a fost prima balerină timp de 16 ani. După ce s-a retras de pe scenă la vârsta de 50 de ani, a antrenat multe generații de dansatori ruși. Ulanova a fost una dintre dansatorii cei mai premiați: Erou al muncii socialiste, Artistul Poporului din URSS, Premiul Stalin și Premiul Lenin, Membru onorific străin al Academiei Americane de Arte și Științe.

A murit în 1998 la Moscova, în vârstă de 88 de ani, fiind înmormântată în renumitul cimitir Novodevichy. Apartamentul ei din clădirea Kotelnicheskaya a devenit muzeu. Balerinei Galina Ulanova i-au fost ridicate monumente la Sankt Petersburg și Stockholm.

Maya Plisetskaya s-a născut în 1925 la Moscova, într-o familie proeminentă de origine evreiască lituaniană. Tatăl ei, Mikhail Plisetski (Misha) era diplomat, inginer și director de mină. Era un comunist angajat și inițial a fost proclamat erou național pentru munca sa în industria sovietică a cărbunelui. Între 1932 și 1936, când tatăl ei a fost deportat în insula Spitzbergen, toată familia a petrecut acolo patru ani. În 1938, în timpul epurărilor staliniste, el a fost arestat și apoi executat. Mama ei a fost și ea arestată și trimisă pentru trei ani într-un lagăr de muncă (Gulag) în Kazahstan. Maya și fratele ei, care avea doar șapte luni, au fost îngrijiți de mătușa lor maternă, balerina Sulamith Messerer, până în 1941, când mama lor a fost eliberată.

Ca adolescentă, Plisetskaya s-a confruntat cu teroare, război și dislocare. Drept urmare, ea s-a refugiat în balet. A studiat cu marea balerină a Școlii Imperiale Bolshoi, Elizaveta Gerdt. A apărut pentru prima dată la Teatrul Bolshoi, când avea unsprezece ani. În 1943, la optsprezece ani, Plisetskaya a absolvit școala coreografică și a intrat în baletul Bolshoi, unde a dansat până în 1990.

Natalya Osipova. Născută în 1986 la Moscova, Osipova și-a început studiile de balet la vârsta de opt ani, la Școala de Balet Mikhail Lavrovsky. Din 1996 până în 2004 a studiat la Academia de Stat de Coreografie din Moscova (Academia de Balet Bolshoi).

La 18 ani ea a intrat în corpului de balet Bolshoi. În 2005 a dansat în Don Quijote, fiind aclamată de critică și promovată solistă în 2006. A devenit solistă principală în 2009. În 2010 a devenit dansatoarea principală a Baletului Bolshoi, dar după numai un an și-a dat demisia, pe motiv de „libertatea artistică”.

După ce a părăsit Bolshoi, a apărut pe scena Operei Metropolitane, unde a dansat Don Quijote, Frumoasa adormită și Romeo și Julieta. În decembrie 2011 a intrat în baletul Mikhailovsky. După ce a dansat întâi ca invitată la Royal Ballet, în 2013 s-a anunțat că Osipova va rămâne acolo în calitate de dansatoare principală. Ea a citat repertoriul mai larg și mai divers ca motiv principal al plecării. A debutat în noiembrie 2013 în Romeo și Julieta, în Spărgătorul de nuci și în Giselle.

Ivan Vladimirovitch Vasiliev. Născut în 1989 la Vladivostok, a absolvit Școala de Balet din Bielorusia în 2006. În cariera lui a câștigat numeroase premii. La sfârșitul anului 2006 Vasiliev s-a alăturat baletului Bolshoi, ca prim solist. În 2010 a jucat deja roluri principale în Corsarul, Don Quijote, Giselle, La fille mal gardée, Spartacus, Petrușka, Spărgătorul de nuci, Esmeralda, La Bayadère și a fost promovat la rang de director la Bolshoi Ballet.

Ivan Vasiliev și Natalia Osipova, logodnica lui de atunci, au părăsit baletul Bolshoy în anul 2011, în căutarea unor orizonturi artistice mai largi. Amândoi au devenit directorii Teatrului Mikhailovsky din Sankt Petersburg, cu libertatea de a interpreta ca invitați în toată lumea. Vasiliev a fost invitat regulat în teatrul de balet american, la Scala din Milano și la Bolshoi. A interpretat roluri principale în Teatrul Mariinsky, Teatrul Stanislavsky, Teatrul Novosibirsk, Baletul Național Englez, Bayrisches Staatsballet, Balletul Australian. În 2015 a devenit director al Teatrul Novosibirsk. Din 2015 Vasiliev s-a dedicat și coreografiei.

În 2011, el și Natalia Osipova, parteneri de la Bolshoi din Moscova, au uimit lumea baletului,  plecând împreună la compania Mikhailovsky din Sankt-Petersburg. În 2012 s-au angajat American Ballet Theatre din New York, unde fuseseră deja oaspeți din 2009.

În aprilie 2013, când s-a aflat că Osipova urma să se alăture la Royal Ballet, s-a presupus că Vasiliev va pleca cu ea la Londra, dar până la urmă s-au despărțit și ea a plecat singură. Ivan Vasiliev, atleticul superstar, dansator al baletului rusesc, a rupt inimile admiratoarelor din toată lumea când s-a căsătorit – dar nu cu Natalia Osipova, cum era de așteptat, ci cu Maria Vinogradova, pe care a cunoscut-o la Sankt-Petersburg. Cuplul va locui la Moscova.

Ivan Vasiliev și Natalia Osipova au apărut și în 2011. Deși nu mai sunt implicați romantic, ei dansează în mod regulat împreună. Vasiliev spune că relația lui cu Osipova rămâne excelentă și ei vor continua să danseze împreună pe tot globul. Ei vor rămâne pentru totdeauna prieteni și parteneri.

Recomand vizionarea pe YouTube a extraordinarului Vasiliev și a superbei Osipova:

https://www.youtube.com/watch?v=EhCD_Vb3GpU

***

Anastasia Stashkevich este dansatoare principală la baletul Bolshoi și stea la Scala din Milano. S-a născut la Sankt Petersburg și a studiat la Academia Coreografică din Moscova. În 2003, după absolvire, a intrat în baletul Bolshoi, unde lucrează în prezent. Din 2009 în 2015 a fost promovată treptat de la gradul de solistă până la cel de dansatoare principală. Aparițiile ei au inclus Don Quijote cu baletul Tokyo și Spartacus cu Royal Ballet of Flanders. În 2018, Stashkevich a primit premiul de teatru „Masca de Aur” pentru interpretarea ei ca novice în The Cage. În 2009 Lopatin și Natalia Osipova au primit premiul special al juriului, premiul „Masca de Aur” pentru parteneriatul lor în producția Bolshoi din La Sylphide. 

https://www.youtube.com/watch?v=cOcUA74O4wE

Ludwig Minkus (1826-1917) a fost un compozitor evreu-austriac de muzică de balet, violonist virtuos, profesor de vioară la Conservatoriul din Moscova și apoi compozitor oficial de muzică de balet la Teatrele Imperiale din Sankt Petersburg. În lunga sa carieră a scris muzică de balet pentru spectacolele puse în scenă de renumiții maeștri de balet Arthur Saint-Léon și Marius Petipa. Printre cele mai cunoscute compoziții ale lui s-a numărat La source (1866, compusă împreună cu Léo Delibes), Don Quijote (1869) și La Bayadère (1877). Cea mai faimoasă dintre aceste piese este baletul Paquita, căruia Minkus i-a adăugat câteva scene: Pas de trois din actul întâi și Grand Pas Classique și Mazurka copiilor din ultimul act. Muzica lui Minkus este până azi parte integrantă a repertoriului tradițional de balet clasic.  https://www.youtube.com/watch?v=7a4GhBD8chk

Minkus și soția să Maria au părăsit Rusia în vara anului 1891, întorcându-se la Viena, unde compozitorul a trăit cu o pensie modestă din vistieria țarului. Acești ani au văzut ultimele compoziții cunoscute ale lui Minkus: Das Maskenfest (Balul mascat) a fost scris pentru baletul Kaiserliches und Königliches Hof-Operntheater (Opera Curții din Viena). Inițial baletul a fost respins de directorul Operei, Gustav Mahler, care considera că libretul nu e potrivit gustului contemporan. În 1899 Minkus a mai compus baletul într-un singur act Die Dryaden (Driadele).

Minkus și-a petrecut ultimii ani singur și în sărăcie absolută – soția i-a murit în 1895, iar evenimentele din Primul Război Mondial i-au tăiat pensia din Rusia. În timpul iernii extrem de reci din 1917, Minkus a făcut pneumonie și a murit la 7 decembrie 1917, la nouăzeci și unu de ani.

Ludwig Minkus a fost înmormântat la cimitirul Döbling din Viena. În 1939, mormântul lui Minkus a căzut victimă politicii naziste: toate cimitirele au fost „curățate” în mod sistematic. Rămășițele persoanelor considerate „indezirabile” etnic – mai ales ale celor de origine evreiască – au fost exhumate și depuse într-un mormânt comun, anonim.

Pentru posteritate au rămas fantasticele balete Don Quijote, Paquita și La Bayadère, care domină și azi marile scene ale lumii, în interpretarea marilor stele ale baletului.

***

PS: În prezent există și balerini japonezi care  se ridică la nivelul rușilor și pare-se că îi depășesc. https://www.youtube.com/watch?v=5lq-SBibDns

Theodor Toivi