“Aici s-a murit pentru libertate”

Noi nu ştim să ne gestionăm istoria. Am ratat un important “mit fondator” (G.M. Tamaş) al României democratice: Revoluţia română. Orice popor ar fi ştiut să-şi forjeze o istorie glorioasă, plecând de la o sângeroasă revoltă populară, cu peste 1.100 de morţi şi 3.300 de răniţi, cu eroi tineri (“decreţei”, copiii nedoriţi care şi-au omorât “părinţii”), cu lupte de stradă împotriva unei dictaturi nemiloase. În toate ţările comuniste nu s-a tras un singur foc şi nu a fost înregistrat nici un mort, nici un rănit. La noi, comunismul s-a instaurat sângeros şi s-a prăbuşit sângeros.
Am transformat Revoluţia română (confiscată la final de activişti şi securişti din eşaloanele 2-3), dintr-un eveniment glorios de mândrie naţională, într-unul de jenă naţională (ca o boală venerică). Am transformat-o într-un fel de lovitură de palat ruşinoasă, realizată, chipurile, de ruşi, de unguri, de Securitate, de KGB, de CIA, de oricine, numai de cetăţenii români nu. S-a ajuns, de fapt, să se sustină teoria lui Ceauşescu insuşi: “lovitură de stat” plus “agenturili străine”. Asistăm la o nouă formă de negaţionism. Ne e chiar jenă să numim Revoluţia română cu această formulare. O numim pseudo-revoluţie, “loviluţie”, “evenimentele”, “deranjamentele”, “înghesuiala” din decembrie 1989. Este penibilă şi jenantă această auto-deriziune, această auto-băşcălie, acest dispreţ naţional de sine.
Dintre toate monumentele, cenotafurile şi înscripţiile comemorative răspândite prin oraşele ţării, este una care mă emoţionează până la lacrimi. O mică placă de granit, prinsă cu două şuruburi ruginite pe zidul Universităţii de Arhitectură din Piaţa Universităţii din Bucureşti. Mă înduioşează nu numai pentru că este în piaţa în care, pe 21 decembrie 1989, mi-am câştigat libertatea interioară, înainte de a o câştiga pe cea totală. Mă emoţionează pt textul scris pe această umilă placă memorială: “AICI S-A MURIT PENTRU LIBERTATE”. Atât de simplu, atât de complicat.

Andrei Oişteanu

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

4 Comments

  • Ilia Ehrenkranz commented on December 21, 2019 Reply

    Mă bucură nespus prezența la Baabel a dlui. Oișteanu cu acest text concis, percutant și dureros de adevărat.
    Felicitări autorului și redacției.

  • Veronica Rozenberg commented on December 20, 2019 Reply

    Evenimentele de acum 30 de ani, mi-au starnit la vremea respectiva o stare de emotie cu totul deosebita, incercam la servici fiind sa prind ce se putea prinde din rapoartele pe care le transmitea radioul israelian.
    Astazi, TVRi, transmite diferite episoade din acele timpuri, din unele orase ale Romaniei, intervieveaza persoane care au participat la evenimente, fiind chiar fosti membrii ai fortelor armate de atunci cu diferite grade si functii.
    Nu am citit o descriere, obiectiva si relativ completa a ceea ce s-a intamplat atunci, teroristii (libanezi, sirieni parasutati??), armata care tragea in oameni, la al cui ordin, tinerii omorati, multi care au fost dusi in spitale dar nu li s-a acordat nici o atentie, multe momente aproape de neinchipuit pentru cine nu se mai afla de multa vreme pe acele meleaguri.
    M-ar interesa o carte “obiectiva” in masura posibilitatilor, pe care ati putea-o recomanda, descrierea revolutiei din 1989.
    In ceea ce priveste ce a urmat, mi se pare nejustificat ca cineva care viziteaza Romania de 3-4 ori pe an, sa nu poate discuta despre acest subiect, desigur fiecare il discuta pe latura care ii este mai aproape de suflet.
    Pentru ca am fost in Romania si in 1985, inca in perioada neluminata, in care magazinele erau goale si chiar la hotelurile de multe stele, nu puteai vedea decat pe Ceasca &comp, aproape la TV, in continuare, de doua ori dupa revolutie, apoi in fiecare an de la 2006 inainte, cred ca am inregistrat multe dintre progresele gradate ale societatii romanesti, din punct de vedere socio-economic, urban, cultural, poate mai putin politic.
    In copilarie am vizitat adeseori o familie care locuia pe Bd. Primaverii, vis a vis de casa care, a devenit vizitabila, atunci era inca liniste si pace, iar grandomania, ca sa folosesc un eufemis, inca nu ajunsese la apogeu.
    O experienta trista si distrugatoare, ca de altfel toate experientele Europei de Est, din anii care au urmat Celui de-al Doilea Razboi Mondial.

  • Eva Grosz commented on December 20, 2019 Reply

    Vă dorim Hanuka plină de lumină și speranță ! Și Un An Nou Fericit !

  • GBM commented on December 19, 2019 Reply

    Oricum s-ar numi ceea ce s-a intamplat in Decembrie 1989 in Romania, evenimentele acelea l-au terminat pe Ceausescu si odata cu el comunismul in acea tzara.
    Dupa parerea mea acesta e “amanuntul” care nu trebuie uitat.
    Cat despre ce a urmat dupa acele evenimente, si unde se afla azi Romania, eu nu am niciun drept sa discut acest subiect.
    GBM

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *