În primul deceniu al acestui mileniu, învățămîntul american se plasa în clasamentul mondial pe undeva pe locurile 25-29 în ceea ce privește rezultatele elevilor la matematică, fizică  şi Chimie, deși sumele cheltuite pe elev depășeau cu mult pe cele ale altor state. În acea perioadă, fiind cadru didactic, am avut contact cu multe școli din N.Y.

Nivelul elevilor era foarte redus în special în școlile în care elevii albi erau în minoritate sau inexistenți. În acele școli practic nu se învăța nimic, elevii venind la școală ca să “socializeze “– neobișnuiți cu munca, lipsiți de orice cunoștințe, obișnuiți să fie lăudați de profesor pentru capacitățile lor, erau deosebit de încrezători în viitorul lor într-o țară în care  attitude”s more important than aptitude.  ( În Romania se zice prostul dacă nu-i fudul parcă nu e prost destul ). Acești tineri excelau în debate ( dezbatere ) pe care o puteau practica cu convingerea că lumea care nu le recunoaște meritele trebuie schimbată – adesea părăseau școala multe cu studiile neterminate,  gata să devină luptători pentru  justiție. O justiție care să redistribuie venituri. Societatea americană actuală care îi ajuta pe părinții lor – ajutor care nu rareori stimula nemunca – nu-I mai satisfăcea. Intenția mea nu este de a denigra prin generalizare un anumit tineret – eu sunt primul care nu accept că la toți li se potrivește descrierea de mai sus – dar atunci când te izbește valul unui tsunami liniștea din adâncuri nu te consolează .

Perspectiva remodelării societății de către oameni lipsiți de pregătire şi experiență mă îngrijorează deoarece va lovi în cei care contribuie la bunăstarea ei, va semăna zâzania printre minorități subiect faţă de care evreii ar trebui să fie mai conștienți. Din păcate, se pare că evreii au trăit și trăiesc într-o lume iluzorie, creșterea dramatică a evenimentelor anti-semite fiind o surpriză pentru ei, iar reacția lor o cred inadecvată. Desigur de vină este Moise care, neputând să prevadă ce îi așteaptă pe evrei de-a lungul mileniilor, n-a adăugat cea- a XI-a poruncă –“ nil admirari “.

Nil admirari – să nu fii surprins de nimic – adevărata înțelepciune constă în pregătirea adecvată pentru orice posibil incident.

Președintele american a ordonat lichidarea unui super-terorist, al doilea om în ierarhia iraniană. Opoziția, ca orice opoziție, vociferează că președintele nu a luat în considerare consecințele acestei acțiuni – opoziția însă nu pune în balanță consecințele lipsei de acțiune în cazul de față. Opoziția uită cu bună știință că appeasement– ul (împăciuirea) din 1938 a pavat calea lui Hitler spre Al Doilea Război Mondial. Președintele american, prin recenta acțiune, a semnalat că n-o să împăciuiască pe nimeni . Presedintele american a menționat lumii că e în cunoștință de nil admirari .

Anumite informații furnizate de Media completează cele scrise mai sus.

Evan Bernstein, lider regional ADL (Anti Defamation League, se va întâlni cu lideri ai NAACP ( National Association for the Advancement of Colored People), o foarte importantă organizație a comunității negre pentru a discuta recrudescența antisemitismului, atacurile criminale comise de negrii împotriva evreilor fiind numai vârful aisbergului .

Bombardarea de către Iran a unor baze americane din Irak, efectuată cu mare grijă de a nu provoca vreo victimă printre militarii americani , care au fost avizați cu câteva ore înainte ( cum am presupus în comentariul meu din 10 ianuarie, la articolul dnei Eva Galambos ) , a arătat clar că iranienii au înțeles „mesajul ” lui Trump . Din păcate și iranienii au avut „mesajul” lor – poate mai mult pentru Israel – prin precizia bombardamentului .

Ivan Klein, 14 ianuarie 2020