Președintele Trump pus sub acuzare

Pentru a înțelege ce înseamnă ”impeached” și ce se petrece în S.U.A., cititorul trebuie să aibă acel minim de cunoștiințe pe care îl am eu și atunci poate va trage aceeași concluzie ca mine.

Președintele american poate fi îndepărtat din funcție de către Congres (ramura legislativă a guvernului), care îl pune sub acuzare pentru abateri grave în activitatea sa. Cazul se dezbate pe rând în cele două camere ale Congresului – Camera Reprezentanților și Senat. De curând, după dezbateri aprinse, Camera Reprezentanților, dominată de democrați, a votat să să pună sub acuzare pe președintele republican Trump. Este posibil ca votul din Senat, dominat de republicani, să nu fie în defavoarea președintelui, care își va menține în continuare funcția.

Membrii Congresului fiind în majoritate avocați de meserie, să lăsăm deoparte argumentele avocățești cu ajutorul cărora ei justifică afilierea la poziția partidului de care aparțin (democrații, sunt pro- iar republicanii anti-acuzare) și să judecăm obiectiv faptele, fără a le separa de realitate.

Ajutorul american al anului 2016 pentru Ucraina a fost aprobat de Congres, urmând ca executivul – președinte Obama, vicepreședinte Joe Biden – să-l remită Ucrainei, executivul având obligația de a urmări utilizarea ajutorului. Statelor democratice, aliați firești ai Americii, li se acordă ajutoare, urmărindu-se progresul făcut de ele în lupta anticorupție, pentru a nu permite irosirea banilor contribuabililor americani. În Ucraina, înainte de remiterea ajutorului, Joe Biden a cerut demiterea procurorului geneneral în termen de 6 ore – procurorul general ancheta o companie în a cărei conducere fusese cooptat Hunter Biden (fiul vicepreședintelui), pentru un salariu fabulos, deși nu avea pregătire / experiență în domeniu. Odată satisfăcută dorința vicepreședintelui S.U.A., demiterea procurorului general al Ucrainei, ajutorul american a fost transferat.

Conform democraților, întârzierea de cca. două luni a remiterii către Ucraina a ajutorului pe anul 2019 s-a datorat cererii președintelui Trump de a i se furniza date compromițătoare despre Hunter Biden, al cărui tată, Joe Biden, era candidatul prezidențial democrat cu cele mai mari șanse de a fi oponentul lui Trump la alegerile din noiembrie 2020. Conform democraților, Trump a încercat să folosească banii publici ca pe un mijloc de mituire și cerând informații de la un stat străin despre un cetățean american. Dar de ce un cetățean american trebuie pus la capătul de jos al listei celor aparent corupți, cercetați de ucraineni? Este Trump mai puțin ”for the people” dacă are preferințe cum să citească lista? Doar lupta împotriva corupției a fost una din promisiunile electorale ale candidatului Trump. Merită menționat că ajutorul a fost remis fără ca ucrainenii să simtă vreo presiune – vezi declarația președitelui Ucrainei. Nu trebuie să uităm că trăim într-o lume reală, acea descrisă în paragraful precedent (despre 2016). Prin anii 90 prim-ministrul Itzhak Rabin lua apărarea cuiva din anturajul său, pentru posibile fapte de zonă gri: „Ce vreți? Anumite lucruri nu se învață într-un pension de domnișoare…” Tot în Israel am auzit recent de la un om considerat serios: „Au făcut-o și alții înaintea lui Netanyahu. Nu avem altul mai bun.”

De multe luni activitatea Congresului se rezumă la un singur subiect (și cu certitudine va mai continua multă vreme) – punerea lui Trump sub acuzare. „Activitatea” Congresului este de fapt disputa între democrați și republicani, un proces politic împotriva unui președinte în al cărui mandat economia americană evoluează deosebit de bine. Procesul nu este încă finalizat și președintele trebuie să-i dedice timp și energie, astfel încât îi rămâne mai puțin pentru obligațiile curente. Umbra de incertitudine pe care o aruncă acest proces asupra prezentului și viitorului președintelui Trump îi subminează indiscutabil poziția pe plan internațional. America este cea care pierde.

În cazul unei dispute între doi copii se pune întrebarea: „Cine a început?“ În cazul unei dispute între doi adulți se pune întrebarea: „Cui prodest?“

E timpul ca America să pună ambele întrebări. Urmărind evenimentele, eu am răspuns la cele două întrebări și rămân la decizia de a-l vota pe Trump în noiembrie 2020.

Ivan Klein

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

5 Comments

  • Eva Grosz commented on January 9, 2020 Reply

    O explicație bine venită.

    • Ivan G Klein commented on January 10, 2020 Reply

      Mul]umesc .

  • Tiberiu Ezri commented on January 9, 2020 Reply

    Mi de pare o decizie corecta.

    • Ivan G Klein commented on January 10, 2020 Reply

      Sper că vă referiți la decizia mea și nu la cea din titlu .

  • Theodor Toivi commented on January 9, 2020 Reply

    Da, si eu il admir pe Trump si il votez pe Bibi (dar sa nu spuneti la nimeni sa n-am necazuri!)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *