Juriul Premiului Nobel pentru Literatură 2020 a optat pentru poezie

De obicei, după stabilirea laureatului, comunicatele oficiale transmise de juriul Premiului Nobel pentru Literatură sunt destul de laconice și de ”generaliste” (adică s-ar potrivi mai multor premianți). Mesajul transmis, în cazul lui Louise Elisabeth Glück, nu face excepție: ”… pentru vocea ei poetică inconfundabilă, care, cu o frumusețe austeră, face ca existența individuală să fie universală…”.

Totuși, dacă vom citi cu atenție această frază, raportând-o simultan la textele autoarei, vom înțelege că, în fond, jurații au optat pentru un anumit tip de poezie, care se hrănește din experiențele personale ale autoarei, investite cu o semnificație umană generală. Iar dacă ținem seama și de faptul că aceste experiențe au cumulat mai degrabă o suită de crize existențiale (drame personale și ale familiei), vom înțelege și de ce juriul a optat pentru poezie – spre uimirea unora, adică pentru un gen literar care empatizează cu criza planetară pe care o traversăm… (E.N.)

EURYDICE

Eurydice coboară din nou în Infern.

Dificilă

a fost călătoria, care,

imediat după sosire, e uitată.

Trecerea

e dificilă.

Mai ales trecerea dintre cele două lumi

e așa;

tensiunea e foarte mare.

Un pasaj

plin de regrete, de nerăbdare,

spre ceea ce avem, în această lume,

rareori experiența sau memoria.

Doar o clipă,

când noaptea Infernului

s-a așezat din nou în jurul ei

(blândă, respectuoasă),

doar o clipă

imaginea frumuseții pământești

ar putea să ajungă iarăși la ea, frumusețea

după care poartă doliu.

Dar să trăiești cu infidelitatea umană

este cu totul altceva.

Traducere de

Emil Nicolae-Nadler

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

11 Comments

  • Eva Grosz commented on October 17, 2020 Reply

    Cât mă privește, poezia în general merită Premiul Nobel , singură sau în cadrul literaturii . Poeta Louise Glück transmite ,cum de altfel cei mai mulți poeți, experiența universală a omului, cred că ea pune accent pe insecuritatea existențială. Ultimul poet dinaintea ei care a primit Nobel în 2011 a fost suedezul Tomas Tranströmer , pentru mine nu mai puțin sensibil și universal

    • Andrea Ghiţă commented on October 17, 2020 Reply

      Bob Dylan a primit Premiul Nobel în 2017. Şi el a fost poet.

      • Eva Grosz commented on October 17, 2020 Reply

        Niciodată nu am înțeles de ce a primit Bob Dylon premiul Nobel ?

  • Thomas Lewin commented on October 16, 2020 Reply

    Cred că ați rămas fidel tonului lipsit de ostentație al autoarei.Felicitări!

  • Veronica Rozenberg commented on October 16, 2020 Reply

    Momentul ales pentru sensibila poezie Euridice, este putin dual.

    Euridice aluneca in Infern a doua oara, atunci cand, promisa fiind lui Orfeu sa fie eliberata spre lumea pamantenilor, ii este conditionata recapatarea sa, cu conditia ca in drumul pe care il fac parasind Infernul, o va tine de mana, fara a se uita inapoi.

    Sunt cuvinte care te fac sa te gandesti ca Euridice aluneca deja pentru a doua oara in lume de dincolo de Styx
    “Euridice coboara din nou in Infern”
    si pe de alta parte:

    Dificilă
    a fost călătoria, care,
    imediat după sosire, e uitată.
    Trecerea
    e dificilă.

    Aici sugestia este a unei sperante….si oricum Euridice este singura, iar Orfeu va continua sa cante la lira sa, fara sa induplece pe Hades a o elibera din nou . Si de aceea
    Euridice va ramane vesnic cu
    “frumusețea după care poartă doliu”

  • MARINA ZAHAROPOL commented on October 16, 2020 Reply

    “Eurydice,” în traducerea exemplară pe care ne-o oferiti, ilustrează precis ceea ce remarcati in comentariul introductiv: poeta eleveaza experienta ei personală de la nivelul de pur confesional la planul existențial universal al condiției umane.  Dar, cred ca are loc si fenomenul invers: Louise Gluck ne invita implicit sa abordam lecturarea miturilor clasice  – in ciuda distanței care ne separa de ele in timp – nu in mod detașat , ci, mai curand, in mod imaginativ în spiritul identificării cu trairile sufletesti nuantate si contradictorii ale eroilor si eroinelor.  Eurydice, Persephone…

  • roby roth commented on October 16, 2020 Reply

    Frumoasa alegerea si frumoasa traducerea. Se alatura celor publicate cu cateva zile mai inainte pe pagina de FB a lui Emil Nadler.

  • Tiberiu ezri commented on October 15, 2020 Reply

    Este de remarcat faptul ca celebra arie “Che faro senza Euridice” a fost compusa de compozitorul Gluck.

    • roby roth commented on October 16, 2020 Reply

      jos kippa-ua pentru spiritul de observatie.
      asa s-a nascut (si) Opera moderna

  • Tiberiu ezri commented on October 15, 2020 Reply

    Splendid!

  • eva galambos commented on October 15, 2020 Reply

    O poezie minunată, ilustrativă pentru lumea poetei.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *