Five eyes – cea mai însemnată alianță de culegere de informații din lume

Five Eyes este cea mai importantă alianță de intelligence care cuprinde cinci state înrudite prin limba engleză, cultura anglo-saxonă și interese geostrategice similare: SUA, Marea Britanie, Canada, Australia și Noua Zeelandă. Originile conceptuale ale acestei alianțe extraordinare se găsesc în Atlantic Charter din 1941, primul document în care puterile aliate au statuat scopurile geopolitice comune pentru perioada de după cel de al Doilea Război Mondial.

Primul acord concret, operativ a fost realizat în 1943 între Departamentul de Război al SUA și Școala de Coduri și Criptografie a Guvernului Britanic. În 1946, acest acord, dezvoltat și diversificat sub numele de UKUSA, reglementează întreaga colaborare informațională în domeniul semnalelor, valabilă până în ziua de azi între NSA (National Security Agency – SUA) și GCHQ (Government Communications Headquarters – Marea Britanie).

Acestui nucleu de bază i s-au alăturat în 1948 Canada, în 1952 Norvegia, în 1954 Danemarca, iar în 1956 Australia și Noua Zeelandă. Canada, Australia și Noua Zeelandă au căpătat încă din momentul afilierii un statut special, preferențial și anume state aliate, membre ale Commonwealth-ului, devenite automat membre ale UKUSA. Toate celelalte state afiliate precum Norvegia, Danemarca, iar mai târziu Franța, Olanda, Germania, Belgia, Italia, Suedia, Spania au primit statutul de parte terță, deci nu sunt integrate în totalitatea fluxului de informații distribuit dintre cei cinci membri fondatori. Practic, Five Eyes a devenit 14 Eyes, dar numai pentru anumite categorii de informații, mai ales cele referitoare la terorismul internațional și cel islamic.

În perioada Războiului Rece – 1950-1990, prioritatea strategică a întregii activități a Five Eyes a fost culegerea de informații, în primul rând despre URSS, apoi despre China și în al treilea rând despre celelalte țări din blocul sovietic.

În timpul Războiului din Vietnam, efortul militar american a fost sprijinit de serviciile de informații din zona Pacificului ale Australiei și Noii Zeelande, respectiv de către GHCQ din Hong Kong, aparținând încă pe atunci Coroanei Britanice.

Între 1950-1970 CIA și MI6 au desfășurat pe arena internațională acțiuni concertate de suprimare a unor guverne și lideri ostili, ca de pildă: Mohamed Mosaddegh în Iran, asasinarea conducătorului congolez Patrice Lumumba, răsturnarea de la putere a președintelui chilian Salvador Allende, sau salvarea unor disidenți chinezi, lideri ai mișcării de protest din Piața Tiananmen. În aceiași perioadă, instalațiile de ascultare electronică ale Five Eyes plasate în jurul frontierelor URSS în Turcia, Iran, Japonia și Norvegia au avut o importanță geostrategică deosebită.

Spre sfârșitul secolului trecut, din anii 70, a devenit operațional sistemul Echelon de urmărire globală a tuturor comunicațiilor telefonice, fax, telegrafice, email sau de orice altă natură, inclusiv a celor codificate sau prin satelit. Deși au existat scurgeri de informații în presa vremii sau câțiva dezertori cărora li s-a închis urgent gura sau au dispărut – Ramparts Magazine în 1972, Duncan Campbell în 1988 în New Statesman, Nick Hager în 1996, activitățile Five Eyes au rămas aproape perfect secrete.

Sub imperiul dezideratului corectitudinii politice, până și Parlamentul European a adoptat în anul 2000 o rezoluție sforăitoare, în care se cerea dezintegrarea sistemului global de urmărire informativă Echelon. În același mod în Senatul SUA au avut loc audieri ale unor persoane oficiale din CIA și Pentagon cu privire la sistemul Echelon, dar după atacul terorist din 9/11/2001, procesul de clarificare și de deconspirare a sistemului global de spionaj electronic, atât în SUA cât și în Europa, a încetat. Odată cu promulgarea faimoasei legi Patriotic Act și cu declanșarea intempestivă a celebrului War on Terror, care se desfășoară și în zilele noastre, Five Eyes și sistemele de urmărire electronică globale au fost din nou în întregime secretizate.

O coordonare informativă de proporții între CIA, MI 6 și alte servicii prietene a dus la capturarea și înlăturarea liderului libian Muammar Gadaffi, a celui irakian Saddam Hussein și nu în ultimul rând a celui mai urmărit terorist internațional, Ossama Bin Laden în Pakistan. Fără monitorizarea permanentă timp de mulți ani a tuturor comunicațiilor anturajului acestora, lichidarea lor fizică nu ar fi fost posibilă.

În ultimele două decenii, Israelul și Coreea de Sud schimbă foarte multe informații în timp real cu Five Eyes, mai ales după marele atentat terorist din SUA din 9/11/2001 și declanșarea războiului contra terorismului.

Din datele publicate în Wikileaks și din mărturiile fostului contractor NSA, Edward Snowden reiese clar că o serie de personalități politice, economice, media, artistice au fost monitorizate pas cu pas de Five Eyes. Printre aceștia s-au numărat: Kofi Annan, Hans Blix, Angela Merkel, Nelson Mandela, Ali Khamenei, Ehud Olmert, prințesa Diana, John Lennon, Charlie Chaplin, Jane Fonda și mulți alții.

Printre alte obiective supuse supravegherii totale au fost câteva companii multinaționale celebre precum: Al Jazeera, Aeroflot, Visa, Mastercard, Swift, Thales Group, Total S.A., Google, Yahoo, Alcatel, Belgacom și multe altele.

Dintre organizațiile internaționale cele mai urmărite au fost: CAER, Tratatul de la Varșovia, ONU, UNICEF, OPEC, Agenția Internațională pentru Energie Atomică (IAEIA), WHO, Liga Arabă etc.

Același Edward Snowden a divulgat câteva programe ultrasofisticate de monitorizare totală a comunicațiilor printre care:

– Prism operat de NSA (SUA), GCHQ (Marea Britanie) și ASD (Australia)

– Xkeyscore operat de NSA, ASD și GCSB (Noua Zeelandă)

– Tempora operat de GCHQ și NSA

– Muscular operat de GCHQ și NSA

– Stateroom operat de ASD, CIA, CSE (Canada), GCHQ și NSA

Se cuvine menționat că odată cu exacerbarea războiului pentru întâietate economică și comercială dintre SUA și China, mai ales în cursul președinției Trump, șeful executivului american a întărit colaborarea informativă în domeniul hi-tech și economic cu Five Eyes, respectiv cu Germania și Japonia.

Tot în ultimele două decenii s-au întețit atacurile hackerilor din Rusia, China, Iran și Coreea de Nord asupra unor instituții guvernamentale vulnerabile, asupra unor companii multinaționale din domeniul apărării, ciberneticii, hi-tech sau nanotehnologiei americane, dar și ale altor aliați occidentali. Periodic au loc încercări de penetrare a sistemelor codificate de comunicare dintre membrii Five Eyes din partea statelor „concurente” (ca să mă exprim diplomatic), cât și din partea unor organizații extremiste islamice.

La finalul acestei scurte descrieri a celei mai extinse agenții de informații supranaționale se impun unele concluzii:

  1. Cele cinci state anglo-saxone au o colaborare geostrategică profundă, nedezvăluită altor aliați, considerați terțe părți ale colaborării. Așa cum menționa un fost director general al NSA, Five Eyes este în primul rând un club închis, rezervat în exclusivitate membrilor de bază.
  2. Oricâte eforturi vor face forurile democratice occidentale ca de pildă Parlamentul European, Senatul SUA, Parlamentul Australian, activitatea detailată a acestui bastion al apărării democrației occidentale nu va fi niciodată expusă public.
  3. La ora actuală acest conglomerat informativ uriaș nu are concurent de aceeași capacitate în rândul statelor rivale sau chiar dușmănoase (China, Rusia, Coreea de Nord, Iran) și constituie un avantaj geostrategic major al Occidentului în raport cu acestea.
  4. UE are nevoie de protecția și colaborarea informativă a acestui colos anglo-saxon, cu atât mai mult cu cât din punct de vedere militar este încă dependentă de umbrela nucleară și de apărare a SUA.

George Vigdor

Surse: Wikipedia

Reuters: oct 12 2020

Restore privacy: sept 3, 2020

 

 

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

One Comment

  • eva galambos commented on January 14, 2021 Reply

    Cu toate reținerile noastre față de un Big Brother global, da, este nevoie de informații pentru a preveni răul cel mare, chiar dacă activitatea acestor agenții se pare că nu este ”politically correct”. Dar așa cum a afirmat un specialist israelian în contraterorism la o conferință de presă la Ambasada Israelului din București, dacă vrem să supraviețuim, mai trebuie să facem rabat democrației.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *