Misterul perpetuu al minunilor explicate stiințific

Prin anii ’50, savantul Immanuel Velikovsky a șocat lumea științifică printr-o serie de cărți în care explica o mulțime de evenimente din istoria mai veche și mai nouă a omenirii, printr-o îndrăzneață ipoteza: Sistemul solar a fost teatrul unor procese catastrofice (perturbații și coliziuni) în urma cărora Pământul a suferit transformări dramatice, parțial rămase în memoria colectivă orală (mituri și legende) dar și în cea scrisă a omenirii.

A trebuit să treacă zeci de ani pentru ca „proscrisul” Velikovsky, din acea perioadă, să fie reabilitat treptat, dovedindu-se că o parte din ipotezele sale incredibile se adeveresc.

În cartea sa „Ciocnirea lumilor” („Worlds in collision”) – carte despre care se spune că a fost găsită deschisă pe noptiera lui Albert Einstein în momentul morții acestuia din urmă, Velikovsky emite, printre foarte multe alte idei inedite, ipoteza ciocnirii tangențiale a lui Venus cu Terra.

Conform lui Velikovsky, la vremea nașterii sale, Venus (asociată cu zeița Atena) era o cometă desprinsă din planeta Jupiter (asociată cu Zeus), în urma unei perturbații cosmice locale (trecerea unui asteroid de dimensiuni gigantice). Șocant este faptul că mitologia greacă relatează că Atena s-a născut din … capul tatălui ei, Zeus!

Această cometă uriașă, proto-Venus, alcătuită din fragmente solide – asteroizi colectați pe traseu, praf și hidrocarburi (vizibilă de pe Terra ca un balaur cu coadă), a învăluit cu trena sa otrăvită Pamântul (perioadă în care au loc „plăgile” Egiptului – interpretate ca avertismente divine), apoi a intrat în coliziune treptată cu acesta din urmă. În afară de modificarea momentului cinetic al scoarței terestre (plutind pe magma fluidă) și schimbarea axei de rotație (soldată cu rocade climatice dramatice și cu modificarea perioadei de rotație), apropierea a generat două fenomene succesive semnificative:

1. Atracția electrostatică și gravitațională – care a produs umflarea/bombarea suprafeței oceanelor, concomitent cu retragerea temporară a apelor din zonele aflate în cuadratură și

2. O uriașa salvă de descărcări electrice gigantice (cele două corpuri cerești erau la potențiale electrostatice diferite, Venus fiind încărcată cu sarcini create în urma frecărilor reciproce dintre părțile componente agitate). În urma acestora, o parte din hidrocarburile venusiene provenite de pe Jupiter, s-au sintetizat, căzând pe Pământ vreme îndelungată, sub forma unui condens bogat în nutrienți cu gust dulceag. În urma descărcării electrostatice care a egalat potențialele și a îndepărtării celor două corpuri cerești, fenomenul de atracție s-a diminuat iar apele au revenit, brusc, la distribuția inițială adică au acoperit locurile de unde au plecat.

Velikovsky plasează și corelează acest fenomen cu întâmplările din Exodul biblic începute cu traversarea miraculoasă a apelor despărțite ale mării și continuând cu marșul îndelungat al refugiaților către Tărâmul Făgăduinței, ținuți in viață de o misterioasă rouă hrănitoare botezată „mană”.

Așadar: despărțirea apelor mării (cea care a permis traversarea pe o fâșie de uscat), urmată de prăbușirea apelor peste armata faraonului, apoi, prezența acelei „mane” salvatoare pe parcursul peregrinării prin pustie, la care se adaugă stâlpul de fum (ziua) și de foc (noaptea) – i.e. Venus arzând și însoțind Terra dupa coliziune!, nu au fost „minuni” (care prin definiție nu au o explicație logică sau materială) ci o consecință a unor fenomene cosmice foarte bine explicate științific.

Am ajuns la culminația povestirii mele!

Dacă această ipoteză șocantă emisă de Velikovsky reușește să convingă pe scepticii materialiști – care se îndoiau, până acum, că Exodul ar fi avut loc cu adevărat, în același timp, ipoteza dezamăgește (aproape cu cruzime) o mulțime uriașă de evrei și de creștini cărora le spulberă o parte din emoția inefabilă indusă de citirea faptelor din Cartea de temelie a omenirii.

Răspunsul meu este că minunea nu s-a spulberat în totalitate odată cu explicația științifică a faptelor biblice: adevăratul miracol, care învaluie în continuare Exodul, este faptul că fenomenul cosmic s-a produs exact la momentul și în locul în care fugarii erau prinși, fără scăpare, între apele mării și armatele urmăritorilor, așteptându-și cu resemnare sfârșitul!

Ce știa Moise și noi încă nu deslușim?

Cu privire la această „coincidență” uimitoare, Immanuel Velikovsky, cu prudență, nu s-a aventurat să emită nicio ipoteză.

Viorel-Tiberiu Coste

 

 

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

11 Comments

  • Viorel Tiberiu COSTE commented on January 15, 2021 Reply

    Addendum
    Cu referire la comentariul D-nei Rosemberg care, necitind cartea lui Velikovsky și neavertizată de subsemnatul în articol, nu avea cum să intuiască cele ce urmează.
    În cartea lui Velikovsky:
    1. Planeta căreia astăzi i spunemVenus, să o numim generic PlanetV, la vremea când producea cataclismele de pe Terra, nu avea absolut nicio corespondență cu zeia Afrodita (greci) respectiv Venus (romani); ulterior ea a ajuns la noi, împrumutând numele zeiței romane.
    În acea vreme, PlanetaV era personificată prin asociere cu diverse zeităti și entități: zeița luptătoare Atena (greci); Îngerul Domului / Arhanghelul Mihai (Scripturile evreilor), Quetzalcoatl (tolteci); Iștar (babiloniei); Astarte etc.
    Conform lui Velikovsky, PlanetaV, metamorfozată dintr-o cometă ejectată de planeta Jupiter de azi (asociată cu Zeus (greci)), a generat evenimentele din perioada Exodului.
    În plus, în perioada în care ea fumega (de la hidrocarburile aprinse de oxigenul luat de pe Terra) semăna cu un taur cu doua coarne (indienii au asociat-o cu vaca sacră). O perioadă, evreii i-au înaltat celebra statuie a vițelului de aur.
    2. Planeta care astăzi se numește Marte, să-i spunem PlanetaM, era personificată prin asociere cu diverse zeități și entități: zeul Ares (greci); zeul Marte (romani); “suflul”/ Îngerul Domului / Arhanghelul Gabriel (Scripturile evreilor); Nergal (babilonieni) etc.
    PlanetaM era cunoscuta sub numele de Moadim in astronomia vechilor evrei.
    Dupa Velikovsky, PlanetaM a suferit o ciocnire cu PlanataV și a trecut razant pe lînga Terra pricinuind tulburări climatice, cutremure și chiar devierea axei terestre, cu mult mai tarziu decat perioada Exodului. De prezența ei în preajma Terrrei se leagă distrugerea armatei regelui Senacherib (de un “suflu” ceresc) care asedia Ierusalimul în perioada regelui Ezechia și a profetului Isaia.
    Ciocnirea PlanetetiV și a PlaneteiM a fost consemnată de Homer ca lupta dintre zeița Atena și zeul Ares pe câmpul din fața cetății Troia.
    Sper ca explicațiile de mai sus să adauge elemente noi articolului meu și să trezescă interesul (detașat de idei preconcepute) pentru cartea lui Immanuel Velikovsky.
    Viorel Tiberiu Coste (VTC), alias CoViT

  • Veronica Rozenberg commented on January 15, 2021 Reply

    N-am citit tot articolul.
    De savantul Velicovsky n-am auzit, dar in primele fraze ale articolului apare paragraful urmator:

    “Conform lui Velikovsky, la vremea nașterii sale, Venus (asociată cu zeița Atena) era o cometă desprinsă din planeta Jupiter (asociată cu Zeus), în urma unei perturbații cosmice locale (trecerea unui asteroid de dimensiuni gigantice). Șocant este faptul că mitologia greacă relatează că Atena s-a născut din … capul tatălui ei, Zeus!”

    Daca Jupiter e asociat cu Zeus (Jupiter este numele lui Zeus din mitologia greaca, in mitologia romana), Venus este numele zeitei Afrodita – mitologia greaca – in mitologia romana).
    Deci paragraful de mai sus are o greseala in asocierile pe care le mentioneaza.
    Continuarea care se refera la Atena, sau mai exact Pallas Atena, zeita care intr-adevar a iesit din capul tatalui sau, se numea in mitologia romana Minerva, si nu Venus.

    • Viorel Tiberiu COSTE commented on January 15, 2021 Reply

      Stimată Doamnă Rosemberg,
      Neauzind de Velikovsky (deci, logic, necitindu-l) nu aveți întreaga măsură a lucrurilor.
      În carte, Velikovsky menționează că asocierile planetelor Venus și Marte (așa cum le spunem noi azi) cu zeitătile grecești și romane nu sunt univoce (diferind de la sursă la sursă), ceea ce eu nu am mai menționat în articol, sparând ca cititorul să afle asta din lectura “Ciocnirii lumilor”.
      Citindu-i cartea, Velikovsky v-ar surprinde și cu alte asocieri între planetele Venus și Marte, spre exemplu cu arhanghelii Mihail și, respectiv, Gabriel. Iată ce mai consemneaza scriitorul:
      Stâlpul de fum și foc (i.e. planeta pe nume Venus, azi) este numită “Îngerul Domnului” (Exod XIV, 19). În Midrash (מדרש), arhanghelul Mihail s-a transformat într-un zid de foc care i-a despărțit pe israeliți de egipteni etc.
      Eu nu doresc să mă erijez în purtătorul de cuvânt al lui Velikovsky și cu atât mai puțin în avocatul său.
      Fără discuție, cultura Dvs, vă dă dreptul să vă pronunțați asupra personajelor mitologice așa cum le știți din școală și din lecturi ulterioare, si sunt corecte – adr in afara cadrului cartii (unde problema este mai complexă așa cum am menționat). Inadvertențele sesizate ar trebui adresate savantului și nu mie, autorul articolului.
      Necitind până la capăt articolul meu, de două pagini, mă face să ezit în a vă recomanda, cu caldură, să răsfoiți și cartea de peste 400 de pagini a lui Velikovsky.
      Pentru detensionarea dialogului, vă recomand să tratați articolul meu drept literatură SF inspirată din teoriile unui savant ciudat și să il tratați (articolul) cu toleranța corespunzătoare.
      Cu deosebită stimă,
      Viorel Tiberiu

  • Mike Klein commented on January 15, 2021 Reply

    Interesant articol. Am văzut și niște filme documentare care explicau mai mult sau mai puțin științific miracolele exodului. Concluzia mea este că religia și science-fiction sunt foarte apropiate.

  • Andrea Ghiţă commented on January 14, 2021 Reply

    Velikovsky – medic, psihanalist şi autor al unor teorii îndrăzneţe, de-a dreptul şocante – este considerat de mulţi savanţi astronomi, care vin şi cu argumente de specialitate – drept un autor de pseudoştiinţă (e drept, foarte bine vândut). În acelaşi timp Velikovsky este apărat de Laird Scranton – informatician de profesie şi pasionat de…Velikovsky – care a scos o carte întitulată “Ereziile lui Velikovsky. Lumi în coliziune și catastrofele Antichității”. Subiectul articolului de mai sus este într-adevăr incitant. Problema e că cititorul care doreşte să se dumirească asupra problemei ar trebui să aibă o pregătire în domeniul fizicii, astrofizicii şi să citească volumele masive ale lui Velikovsky, iar apoi argumentele pro şi contra. E un demers care cere competenţă, timp şi dedicaţie pentru subiect. În rest minunile rămân misterioase, iar explicaţiile nu sunt chiar ştiinţifice…

  • gabriel gurm commented on January 14, 2021 Reply

    Ceea ce pare f interesant e faptul ca Vechiul Testament aminteste niste intamplari care par a fi adevarate si nu rodul unei bogate imaginatii a celor care l-au scris….
    GBM

  • Hava Oren commented on January 14, 2021 Reply

    A propune ipoteze este dreptul fiecăruia, am mai auzit și alte ipoteze pe acest subiect, dar de aici până la a le dovedi… Dacă a avut loc o catastrofă de asemenea proporții și încă atât de recent (în termeni geologici), unde sunt dovezile arheologice și geologice?
    Eu prefer să nu caut „explicații științifice”, ci să iau cele zece plăgi din Egipt ca pe un mit. Foarte multe popoare povestesc despre fenomene supranaturale petrecute în zorii istoriei. De ce am fi noi altfel?
    Sau cum spunea Lucian Blaga: „eu nu strivesc corola de minuni a lumii”…

    • Viorel Tiberiu COSTE commented on January 14, 2021 Reply

      Stimată Doamnă Oren,
      Ipotezele aduse de mine în discutie aparțin lui Immanuel Velikovsky, deci nu sunt ale mele. Eu le-am adus în paginile Revistei Baabel pentru varietate și incitare la reflecsie. Dacă simțiți nevoia de dovezi arheologice sau consemnări scrise (plecând de la Scripturile evreilor, la cele ale tuturor civilizațiilor antice din Europa, Asia, America) dar și transmise pe cale orală în cadrul colectivităților urmașe ale acelorași civilizații, vă recomand cu caldură sa parcurgeți cartea lui Velikovsky “Ciocnirea lumilor” unde, pe parcursul a peste 400 de pagini, autorul te compleșește cu argumente.
      Un om informat nu trebuie neapărat sa fie un om convins de ceea ce a citit și nici învins de către cel ce le-a scris (I. V.). Vă rog să priviți articolul meu drept o simplă poveste de S.F. inspirată de cartea menționată anterior și să îl tratați ca atare.
      Cu deosebită stimă,
      Viorel Tiberiu

  • Klein Ivan commented on January 14, 2021 Reply

    V.T.C. – Numai pentru senzațional se poate scrie că Einstein citea cartea în preziua morții . Nu e important și nici dovedit – fetele lui V. puteau să susțină asta dorind în anul 1956 ( anul apariției ediției a doua ) reînoirea interesului publicului legînd o carte apărută cu 5+ ani în urmă ( 1950 ) de numele lui Einstein , decedat în 1955 . Einstein și Velikovsky se cunoșteau, colaborau de zeci de ani. Autorul nu precizează dacă preferă teoria lui V. vs. altele, desigur trebuia să citească V.& altele . K.I.

    • Viorel Tiberiu COSTE commented on January 14, 2021 Reply

      K.I., citind mai atent articolul meu, o să remarcați că “povestioara” cu Einstein și noptiera sa este DESPRE cartea lui Velikovsky, dar nu DIN cartea scrisă de Velikovsky, așa cum ați sugerat. În goana dupa senzational, puteti găsi, pe Internet, și alte “legende” despre Einstein și Velikovsky asupra cărora să vă focalizați atenția vigilentă.
      Dacă “povestioara” cu Einstein este singurul lucru pe care l-ați retinut din articolul meu, este bine (i.e. decat nimic), desi, parcă e cam … puțin.
      Eu mă dau la o parte dintre Velikovsky și Dvs. și astept cu interes opiniile Dvs., postate în Revista Baabel, despre alte teorii revolutioare ale lui Velikovsky care merită cunoscute de către cititorii revistei.
      “Multumesc de atenția care mi s-a cuvenit” (o vorbă din Ardeal).
      VTC

      • Klein Ivan commented on January 14, 2021 Reply

        V.T.C. – Stimate Domnule – Cînd cineva scrie DESPRE CEVA atunci ” nolens , volens ” scrie și DESPRE SINE . Ați început cu senzaționalul ( nedovedit ca adevărat ) căutînd cititori , pe mine m-ați avut de trei ori pînă acum – urmăresc și comentariile . Am citit cu atenție tot articolul și m-am informat carte & autor . Mie nu mi s-a părut că V. al cărui C.V. n-are nici-o tangență cu subiectul poate scrie o carte demnă de atenție – cu atît mai puțin exemplele din articolul dvs. Mă puteți convinge că subiectul vă interesează venind cu alte articole pe tema asta .K.I.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *