Ruth Dayan şi firma Maskit

Oare se poate vorbi de o modă specific israeliană?  Se poate vorbi de costumul clasic al tânărului israelian „neaoș”, țabar: pantaloni scurți, tricou, sandale și pălăriuță de soare numită kova tembel.  Încă din anii 50 unul din marii noștri caricaturiști l-a creat pe Srulik, (diminutiv al numelui Israel), care a devenit un adevărat simbol al țării.

Şrulik

(A propos, țabar, sau sabra în idiș este fructul de cactus, țepos pe dinafară și dulce pe dinăuntru, așa cum îi place israelianului „neaoș” să se caracterizeze pe sine însuși: cam obraznic, cam necrescut, dar cu o inimă de aur.)

Dar de la kova tembel și până la haute couture e o mare diferență…  E destul de greu să ne închipuim croitoria de lux în primii ani după obținerea independenței.  Țara se afla într-o situație economică precară.  Era sărăcie mare, mâncarea se dădea pe cartelă, imigranții erau atât de numeroși încât în primii trei ani și jumătate populația evreiască a țării s-a dublat. Au venit supraviețuitorii Holocaustului din Europa, precum și nenumărați refugiați evrei din țările arabe, din Maroc până în Yemen. Lipsea infrastructura, imigranții erau cazați provizoriu în tabere de corturi sau de barăci (maabarot)…

Într-una din aceste maabarot lucra ca îndrumătoare Ruth Dayan.  (Soțul ei, Moshe Dayan, avea să devină eroul Războiului de Șase Zile.)  Ea a observat că multe femei care nu-și găsiseră un loc de muncă își petreceau zilele făcând lucru de mână.  Și atunci i-a ventit o idee: femeile ar putea să-și câștige în felul acesta existența și în același timp să păstreze și meșteșugurile tradiționale.  Ea a organizat un atelier unde le-a angajat pe cele mai talentate.  Majoritatea erau într-adevăr femei, dar erau și bărbați, de exemplu giuvaergii yemeniți, care făceau bijuterii tradiționale din aur și argint. 

Tânără yemenită îmbrăcată tradiţional

În atelier se produceau obiecte de artizanat de calitate, vândute apoi în magazinele proprii.  Așa s-a născut firma Maskit. 

De aici nu mai era decât un pas până la producerea de veșminte artizanale.  Ruth Dayan a început o colaborare de lungă durată cu cea mai cunoscută creatoare de modă din acea perioadă, legendara Finy Leitersdorf (1906-1986), iar ca urmare Maskit a devenit cea mai vestită casă de modă din primele decenii ale statului Israel. 

Finy Leitersdorf

Finy Leitersdorf (o chema de fapt Adolfina, dar e lesne de înțeles de ce prefera să fie cunoscută ca Finy) era originară din Ungaria.  S-a stabilit în Palestina încă înainte de război și și-a deschis un atelier de croitorie în centrul orașului Tel Aviv.  În afară de haine pentru clienți bine situați, ea a creat și costume pentru teatrul Cameri și pentru trupa de dans Inbal.  Se povestește că în timpul Războiului de Independență Golda Meir a fost trimisă în America să obțină donații pentru tânărul stat.  Avea nevoie de o rochie cu care putea să apară la o adunare festivă și s-a dus la Finy Leitersdorf.  Materiale nu se găseau.  Finy a creat pentru ea o rochie cusută în întregime din panglici!

Stilul lui Finy Leitersdorf poate fi considerat specific israelian.  Ea a creat o linie originală, cu iz oriental, s-a inspirat din culorile deșertului și ale mării și a folosit numai materiale naturale, țesături produse de meșteri locali, broderii, accesorii făcute special din argint, lemn sau scoici… Materialele erau atât de neobișnuite încât marile case de modă din Paris le cumpărau de la Maskit.  Veșmintele create de ea sunt largi, comode, adaptate climei calde din Israel.  De fapt nu sunt legate de niciun fel de modă, ele mai pot fi purtate și acum, după 50 de ani.

Una din creațiile ei clasice este „mantoul deșertului”, un veșmânt larg, cu glugă, ceva între un mantou și o capă, care amintește vag de costumul unei femei beduine. 

El există în mai multe variante: din bumbac, din păr de cămilă, sau din lână tivită cu piele.  Cu puțin noroc se mai poate găsi un exemplar pe e-Bay – recent s-a vândut unul, ca obiect de artă, cu $2,500!

Rochia „Ein Gedi”, un alt model clasic al lui Finy Leitersdorf, are o istorie ieșită din comun. 

Rochia Ein Gedi

Ea a fost inspirată de un fragment de țesătură găsit de arheologul Yigael Yadin într-una din grotele de la Qumran.  Na’ora Warshawsky, țesătoarea artistică a firmei Maskit, a reușit cu mari eforturi să o imite, iar rezultatul a fost un veșmânt cu o tradiție de 2000 de ani.

Așa s-a făcut că la sfârșitul anilor 60 Maskit a devenit una din marile case de modă ale lumii, care număra printre clienții ei tot felul de celebrități, printre care chiar Audrey Hepburn.  Firma avea zece magazine în Israel, unul în New York și în plus produsele ei erau vândute de cele mai elegante magazine americane.  Iar în 1983 Muzeul de Artă din Tel Aviv a expus o retrospectivă a produselor Maskit.

Din păcate succesul nu a durat.  În 1970 Finy Leitersdorf a încetat să lucreze pentru Maskit, era și destul de înaintată în vârstă.  Încetul cu încetul firma și-a pierdut din popularitate, a devenit nerentabilă și și-a închis porțile în 1994.  Eu îmi mai amintesc unde era sucursala din Ierusalim: în clădirea numită Beit Yoel de pe strada Yafo, în centrul orașului.  Am trecut pe acolo nu de mult.  Tot ce a mai rămas este o librărie, o pizzerie și un restaurant.  Sic transit gloria mundi… 

Totuși acesta nu a fost sfârșitul – cu douăzeci de ani mai târziu firma a renăscut aidoma păsării Fenix!  Sharon Tal, o tânără creatoare de modă care și-a făcut ucenicia la marile case de modă din Paris și din Londra, s-a întors în țară, căutând să se afirme pe scena locală.  S-a întâlnit cu Ruth Dayan, care avea pe atunci nu mai puțin de 97 de ani și a rugat-o să-i vândă brandul. 

Ruth Dayan şi tânăra Sharon Tal

Nu a fost ușor să o convingă, dar a reușit, este într-adevăr o demnă urmașă a lui Finy Leitersdorf.  Veșmintele create de ea au același iz oriental și aceleași broderii tradiționale, dar nu sunt copii ale creațiilor clasice, ci reinterpretări ale „modei tipic israeliene” în secolul XXI.  Noua casă de modă Maskit și-a deschis primul magazin pe o stradă pitorească din Yafo și încă unul în centrul orașului Tel Aviv.  Firma a reușit chiar să supraviețuiască pandemiei, mutându-și afacerile în spațiul virtual.  Îi urăm mult succes și la mai mare!

Noile modele ale Casei de Modă Maskit

Contribuția lui Ruth Dayan a fost recunoscută.  În 2007 i s-a decernat premiul „Partener al păcii”, iar în 2010 a fost numită cetățean de onoare al orașului Herzlia.  A murit la vârsta de aproape 104 ani.

Hava Oren

 

 

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

3 Comments

  • Veronica Rozenberg commented on February 11, 2021 Reply

    Foarte interesant. Desi in Israel au existat si casa de moda Gideon Oberson (care a sarbatorit in 2019 70 de ani de existenta), ca sa nu mai vorbim de autoarea modelelor de costume de baie si accesorii, Lea Gottlieb, unguroaica care a dat nastere firmei Gottex., Maskit a fost si unul dintre frumoasele magazine vestimentare de la Haifa, in perioada in care brandurile cunosocute astazi de la Crazy Line, Mango, H & M, erau doar in conceptie viitoare.

  • Tiberiu ezri commented on February 11, 2021 Reply

    Articol interesant in memoria neuitatei Ruth Dayan.
    Se pare ca doua femei originare din Ungaria au avut un rol important in moda israeliana: Finy despre care scrie Hava si Lea Gottlieb care a intemeiat firma Gottex de faima mondiala prin costumele de baie fabricate acolo.

  • Andrea Ghiţă commented on February 11, 2021 Reply

    Citind despre pionieratul lui Ruth Dayan în domeniul modei israeliene, mi-am amintit de ceea ce îmi povestea, cu câteva decenii în urmă, o prietenă care a trăit toată viaţa într-un kibuţ. La bătrâneţe îi părea rău că nimeni nu le-a atras atenţia tinerelor întemeitoare, sosite ca adolescente în anii 1940-1942, să-şi îngrijească tenul, să-l protejeze faţă de soarele nemilos şi nici nu le-a sfătuit să se îmbrace mai elegant, măcar în puţinele ocazii care se iveau. Roth Dayan a oferit o şansă feminităţii într-o ţară abia născută, care lupta pe mai multe fronturi.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *