Prima femeie care a candidat la președinția Statelor Unite

Nu mă refer la extraordinarul succes al femeii care a devenit vicepreședinta Statelor Unite, cu șanse de a deveni într-o bună zi cea mai puternică femeie din lume. Kamala Harris, prima vice-președintă americană, femeie de origine afro-asiatică (măritată cu un evreu) a împlinit un vis de 150 de ani. Este adevărat, a fost deja o candidată la postul de vicepreședinte, Sarah Palin în 2008, și una la postul de președinte, Hillary Clinton în 2016, însă puțini știu că acest vis datează încă în sec. al XIX-lea.

Kamala Harris alături de Joe Biden

În a doua parte a sec. al XIX-lea și la începutul sec. XX mișcarea sufragetelor a luat amploare mai ales în Britania, SUA, Australia și Noua Zeelandă. În SUA, femeile au „îndrăznit” să ceară dreptul la vot pentru prima oară în anul 1848, la convenția de la Seneca Falls, din statul New York. Pe lângă abolirea sclaviei, femeile cereau și egalitatea cu bărbații și dreptul de vot. Abia în 1928 (!), adică cu 80 de ani mai târziu, toate femeile americane trecute de 21 de ani au primit dreptul să voteze. Alte țări au anticipat SUA cu mulți ani. Prima a fost Insula Man, care era sub steagul britanic, în 1881. Primul stat independent care a acordat femeilor dreptul de vot a fost Noua Zeelandă, în 1893. A urmat Australia de Sud. În SUA s-a acordat dreptul de vot numai femeilor albe într-o parte a statului Wyoming și în statul Utah, în 1870.

În fruntea mișcării feministe din SUA se aflau câteva femei extraordinare, printre care Elizabeth Cady Stanton și Lucretia Mott. Dar vom vorbi despre altă reprezentantă a acestei mișcări, care nu a participat la convenție, având doar 10 ani, Victoria Woodhull.

Victoria Woodhull (1838-1927) a fost o femeie neobișnuită, total nepotrivită vremii ei; chiar și în zilele noastre ar fi fost considerată excentrică și nesăbuită. Toată viața ei a fost o serie de provocări și rebeliuni față de normele acceptate în acele vremuri. Astăzi ea este adorată de milioane de feministe și este o vedetă în departamentele de studii de gen din universități.

Woodhull provenea dintr-o familie de stânga cu zece copii. Mama, analfabetă, adera la mișcarea spirituală numită mesmerism, iar tatăl, un avocat impostor, era amestecat în fraude de petrol. Din fragedă copilărie Woodhull lucra ca „tămăduitor magnetic”. Împreună cu sora ei mai mică, nu mai puțin rebelă, Tennensee Celeste Claflin (Tennie), au deschis pe Wall Street primul serviciu de brokeraj condus de femei. Afacerea a reușit peste orice așteptări și surorile s-au îmbogățit.

După acest succes unic, ele au fost primele femei care au înființat un săptămânal: Woodhull and Claflin’s Weekly, în care își expuneau ideile, de la vegetarianism și până la fuste scurte pentru femei. Ele au fost și primele care au publicat în SUA versiunea engleză a Manifestului Comunist al lui Karl Marx.

La numai 15 ani Victoria s-a căsătorit cu dr. Canning Woodhull, dar foarte curând a descoperit că soțul ei era bețiv și afemeiat. Având deja doi copii, ea l-a părăsit și a divorțat. Câțiva ani mai târziu s-a căsătorit cu colonelul James Harvey Blood, care a luptat în războiul civil în rândurile armatei unioniste din nord.

De când a descoperit că primul soț o înșela, ea a devenit o adeptă devotată a dragostei libere, free love, chiar fiind căsătorită. Free love era o mișcare socială cu origini europene, care promova libertatea de a iubi fără restricții de clasă socială, de sex, sau de orice fel. Părerile lor în probleme de avort, divorț etc. erau potrivite aspirațiilor feministe. Astăzi multe din aceste idei au devenit normale și sunt adoptate peste tot: viața personală trebuie separată de cea publică.

Victoria Woodhull a susținut drepturile femeilor, inclusiv „dreptul natural de a iubi pe cine vreau, de a iubi cât timp vreau, de a schimba această iubire chiar zilnic dacă vreau”. Bărbații aveau acest drept. De ce nu și femeile? În anii 1870 femeile divorțate erau umilite, abandonate, rar primeau ajutor să-și crească copiii. Oare de ce căsnicia este reglementată de legi? „De ce nu înțelegeți că legile nu au nimic de a face cu continuarea relațiilor bazate pe iubire?”

Ideile ei nu au rămas fără consecințe. Au apărut zvonuri care o acuzau de obscenitate, de indecență și chiar de bigamie, susținând că divorțul de primul soț ar fi fost fictiv și că ea trăia cu amândoi. În plus circulau zvonuri și despre „iubire liberă”, cu alți bărbați. Iar sora ei Tennie, de care era nedespărțită, a fost acuzată de prostituție. Bărbații din anturajul celui de-al doilea soț, colonelul Blood, au răspândit zvonul că sora ei, Tennie, a fost răpită și dusă cu forța într-un bordel, rămânând acolo până când Victoria a eliberat-o. Nimic nu s-a dovedit adevărat. Victoria Woodhull s-a exprimat în public contra prostituției, văzând și în căsnicie o formă de prostituție. Cu toate acestea, în ziarul ei a sprijinit legalizarea prostituției.

Atacurile au continuat și pe plan religios. În viața ei Victoria Woodhull s-a ghidat după principii religioase și morale diferite de cele ale generației ei. În prima tinerețe a fost o adeptă a creștinismului socialist, de unde a luat radicalismul. Aproape toată viața s-a ocupat de spiritualism. După 1875 și-a schimbat atitudinile, începând să promoveze creștinismul. A început să se exprime împotriva spiritualismului, pe care îl vedea ca pe o formă de șarlatanie, precum și împotriva promiscuității, pe care o numea „un blestem al societății”. De la ideile de free love a trecut la puritate, maternitate, fidelitate și Biblie.

Se spune că în 1874, când călătorea de la New York la Washington, o femeie s-a apropiat de ea, întrebând-o:

– Doamnă Woodhull, este adevărat că sunteți o femeie desfrânată, promiscuă?

Victoria i-a răspuns:

– Nu știu la ce vă referiți când spuneți promiscuă. Dați-mi voie să vă pun o întrebare. Doamnă, îmi închipui că ați cunoscut cel puțin patru parteneri sexuali în viață?

Femeia a răspuns:

– Sigur, trăiesc acum cu al patrulea soț.

Victoria s-a îndepărtat de ea spunând:

– Atunci sunteți prea promiscuă pentru mine!

Woodhull era furioasă că o femeie cu patru soți este acceptată de societate, pe când o femeie care trăiește cu un singur bărbat este considerată imorală.

– Societatea permite unei femei să aibă o duzină de bărbați în mod legal, dar dacă o femeie trăiește cu un singur partener fără să plătească taxa de căsătorie, este considerată o prostituată. Dacă aceasta este puritate morală, eu spun: „jos cu asemenea morală!”

În toiul acestor atacuri asupra moralității celor două surori, Woodhull ia o decizie neașteptată: să-și prezinte candidatura la alegerile prezidențiale din 1872.

Victoria Woodhull – prima femeie candidată la președinția SUA

În 1871 după fenomenalul succes la Wall Street, Woodhull a început să scrie în marele cotidian New York Herald. În prima ei rubrică, ea face o declarație ambițioasă și deloc modestă: „În timp ce altele de sexul meu se dedică unei cruciade contra legilor care încătușează femeile, eu îmi proclam independența individuală … și ca atare îmi revendic dreptul de a vorbi pentru acordarea dreptului de vot femeilor și … cu această ocazie îmi anunț candidatura la președinție.” O lună mai târziu a publicat acest apel și în ziarul ei.

În tot anul următor Victoria a fost în centrul atenției publice. Un ziar din Michigan a scris: „Dintre cei trei candidați, doamna Woodhull are cele mai multe șanse”. Victoria spunea că se simte o schimbare în aer, democrații și republicanii sunt „partide ale trecutului”.

În 10 mai 1872 Partidul Drepturilor Egale și-a ținut convenția în Manhattan. Victoria s-a urcat pe scenă. S-a auzit o voce care o prezenta: „Candidatul Partidului Drepturilor Egale pentru postul de președinte al Statelor Unite, doamna Victoria C. Woodhull.” Aplauzele au durat cinci minute. După ce ea a acceptat nominalizarea, convenția l-a ales pentru postul de vice-președinte pe Frederick Douglass, un fost sclav și activist pentru abolirea sclaviei. El nu a acceptat postul.

Întâlnirea cu alegătorii

Au fost însă și alte probleme în afară de acuzațiile de comportament indecent. În primul rând, după constituție ea nu avea dreptul să candideze pentru că nu împlinise încă 35 de ani. Apoi au apărut și probleme financiare. Au fost însă şi alte probleme în afară de acuzaţiile de comportament indecent. În primul rând, după constituţie ea nu avea dreptul să candideze pentru că nu împlinise încă 35 de ani. Apoi au apărut şi probleme financiare. Cornelius Vanderbilt – conform zvonurilor iubitul surorii ei – cel care le-a ajutat să se îmbogăţească, le-a adus şi la faliment. În vara anului 1872 a fost evacuatà din locuinţă şi împreunà cu sora ei dormea la sediul ziarului lor. Între timp amândouă au fost arestate pe motiv de obscenitate. Ele îl acuzaseră pe eminentul predicator Henry Ward Beecher de adulter. Aşa se face că Victoria Woodhull şi-a petrecut ziua alegerilor după gratii! Partidul a participat la alegeri în 22 de state, însă ea a pierdut, poate şi din cauza vârstei. Câştigătorul a fost Ulysses S. Grant..

Este aproape incredibil că în a doua parte a sec. al XIX-lea să candideze la președinția SUA o femeie de numai 34 de ani, deci sub vârsta legală și mai ales una cu idei ultra-radicale și sexiste, care era acuzată și arestată. Pentru îndrăzneala ei unică a plătit foarte scump. A fost urmărită, defăimată și umilită. La fel și sora ei. Cornelius Vanderbilt a lăsat o moștenire celor două surori. Fiul lui a acceptat să le dea partea lor, cu condiția să părăsească SUA.

În 1876 cele două surori s-au stabilit la Londra, unde au trăit până la adânci bătrâneți. La moartea Victoriei, ziarul London Times scria: „Tânăra generație nu mai cunoaște acest lider, această femeie îndrăzneață căreia îi datorează dreptul de vot”.

Victoria Woodhull a fost o personalitate excepțională, care a avansat generația ei cu mai mult de un secol. Cred că și astăzi ar fi considerată excentrică. A făcut față atacurilor personale, fiind defăimată ca prostituată și numită „Mrs. Satan”. Ea a cerut răspicat egalitate între femei și bărbați, până în cele mai mici amănunte. A fost prima femeie care a pătruns pe Wall Street, având un succes fenomenal. Chiar și astăzi se văd puține femei pe această piață. A fost prima femeie care a înființat un ziar și mai ales prima care a candidat la cel mai înalt post din SUA, președinte al statului, când femeile încă nici nu aveau dreptul de vot. A durat aproape 60 de ani până când ele au primit acest drept elementar și 150 de ani până când a doua femeie, Hillary Clinton, și-a depus candidatura. Să sperăm că nu vor mai trece încă 150 de ani până când prima femeie va fi aleasă ca cel mai puternic om de pe planetă.

Referinţe:

Victoria Woodhull, Spirit to run White House, retrived http://www.victoria-woodhull.com/index.htm

Yaeger Lynn, Move over, Hillary! Victoria Woodhull was the first woman to run for U.S. president, in Vogue, April 2015

Victoria for president in … 1872, in The Attic

Victoria Woodhull, Spirit to run White House, retrived http://www.victoria-woodhull.com/index.htm

Yaeger Lynn, Move over, Hillary! Victoria Woodhull was the first woman to run for U.S. president, in Vogue, April 2015

Victoria for president in … 1872, in The Attic

Asher Shafrir

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

6 Comments

  • Klein Ivan commented on February 11, 2021 Reply

    A.S. – Terminînd de citit articolul dvs. în care ați descris detailat cu mult talent o personalitate de excepție mi-am pus întrebarea dacă v-ați ” avînta ” să scrieți măcar cîte un paragraf despre ” calitățile ” celor celor trei femei contemporane menționate la începutul articolului . K.I.

    • Asher Shafrir commented on February 12, 2021 Reply

      Stimate IK – Îmi plac provocările, însă problema este că eu fiind istoric (după profesia de linguist) nu mă ating de evenimente care nu s-au petrecut cu cel puțin 30 de ani înainte.
      În orice caz, pot să vă spun că cel puțin la mine nu este identică părerea despre o femeie ca luptătoare feministă cu părerea despre ea ca potiticiană. Ele pot fi chiar opuse.

      • Klein Ivan commented on February 12, 2021 Reply

        Stimate AS – Am ales ” provocarea ” ca mijloc de a-mi arăta dezacordul ( UNIC ) față de menționarea la începutul articolului a trei femei de ” succes ” contemporane care după părerea mea nu au nimic comun cu personalitatea covîrșitoare descrisă în articol . Un liliputan ca mine nu va detaila subiectul – mă limitez în a-l cita pe Trump ( ” singura calitate a lui H. Clinton e că este femeie” și că “pentru cele făcute dacă eu eram președinte ea ar fi fost în închisoare” ) și de a-mi exprima speranța că istoria nu ne va surprinde aducînd în fruntea S.U.A. o femeie de “succes” . K.I.

        • Asher Shafrir commented on February 15, 2021 Reply

          În primul rând îmi pare bine că avem un dezacord. Noi evreii trăim din dezacorduri și învățăm din ele.
          Mie mi se pare că dezacordul nu este în legătură cu personalitatea acestor femei (de care nu am spus o vorbă) ci despre sensul cuvântului „succes”. Orice persoană care reușește să ajungă la așa o poziție înaltă la care eu sau dumneata putem doar visa, eu numesc un om de succes, chiar dacă nu are dea face cu personalitatea sa.
          În orice caz, vă mulțumesc și sper să mai avem ocazii să ne împărtășim idei.

  • Tiberiu ezri commented on February 11, 2021 Reply

    Un articol foarte interesant si instructiv.

  • Hava Oren commented on February 11, 2021 Reply

    Minunat articol, o plăcere de citit!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *