În 15 februarie 2021, revista Baabel relata despre scoaterea la vânzare, de către casa de licitaţii Kestenbaum&Company, din Brooklyn, N.Y. a manuscrisului Pinkas Klali d’Chevra Kadisha, din Klausenburg – primul registru de înmormântare al Societăţii Sacre a Comunităţii Evreieşti Ortodoxe din Cluj/Kolozsvár/Klausenburg. (https://baabel.ro/2021/02/o-casa-de-licitatie-din-new-york-scoate-la-vanzare-un-document-din-secolul-xix-comunitatea-evreilor-cluj-contesta-licitatia/)

Comunitatea Evreilor Cluj-Napoca – în calitate de comunitate supravieţuitoare şi succesoare de drept a Comunităţii Evreieşti Ortodoxe din Clujul dinainte de Holocaust – a contestat licitaţia, invocând că este vorba de un obiect dispărut în timpul Holocasutului care a fost însuşit de persoane neidentificate până în prezent, în mod ilegal şi, în consecinţă este un bun furat, care intră sub incidenţa prevederilor Tratatului de Pace de la Paris din anul 1947, precum și ale Declaratiei de la Terezin, din anul 2009,

A urmat o adevărată campanie, desfăşurată pe parcursul a şase zile  (practic patru, dacă luăm în considerare Şabatul şi weekendul) pentru a împiedica pierderea definitivă a Pinkasului regăsit. Din fericire diligenţele comunităţii evreieşti clujene, puternic sprijinite de World Jewish Restitution Organization, s-au soldat cu retragerea Pinkasului de la vânzare . Articolul de faţă vine să clarifice cât de importantă a fost miza acestei campanii şi cât de mult ar conta pentru evreii clujeni reîntoarcerea acasă a registrului de înmormântări din perioada (1836-1899).

Istoricul Ladislau Gyémánt, reputat genealogist, a fost înştiinţat de către colegii săi din SUA, că documentul figura pe lista obiectelor licitate la New York,. Vestea reapariţiei Pinkasului, a cărui existenţă era cunoscută numai din referinţe bibliografice, a însufleţit conducerea comunităţii evreilor clujeni. Parcă soarta a vrut ca evenimentul să aibă loc chiar acum, când este în curs amenajarea viitorului muzeu al evreilor din Cluj, găzduit în galeria spaţioasă a Templului Memorial al Evreilor Deportaţi din Cluj, o frumoasă clădire în stil maur, veche de peste 130 de ani, renovată în 2020.

Ladislau Gyémánt, fondatorul Institutului de Studii Iudaice din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai şi directorul acestei instituții timp de 22 de ani, autor a numeroase cărţi şi articole în domeniul istoriei evreilor transilvăneni, consideră că Pinkas Klali d’Chevra Kadisha din Klausenburg poate constitui exponatul cel mai valoros al viitorului muzeu, în jurul căruia se poate închega întreaga poveste a istoriei evreilor clujeni.

Din interviul acordat de către domnia sa, cititorii revistei Baabel, vor afla argumentele care susţin această afirmaţie.

Andrea Ghiţă: Ce este, de fapt, Pinkas Klali d’Chevra Kadisha şi ce cuprinde el?

Ladisalu Gyémánt.: Una dintre instituțiile esențiale ale comunității evreiești tradiționale a fost Chevra Kadisha (Confreria Sacră) care avea menirea de a organiza toate activitățile legate de înmormîntarea membrilor, de a administra cimitirul și de a desfășura ajutorarea bătrînilor, bolnavilor și în general a tuturor celor ce aveau nevoie de acest lucru. Primele astfel de instituții sînt menționate în spațiul nostru mai larg din prima jumătate a secolului al XVIII-lea, la București, Iași, Oradea și Arad, iar activitatea lor este cunoscută din registrele păstrate (Pinkasuri) care includ lista membrilor, registrul înmormîntărilor și alte documente relevante în limba ebraică, idiș și ulterior maghiară, germană și română (liste ale donatorilor, activitatea de asistență socială etc).

La Cluj această instituție este menționată din 1836 și ea avea în cadrul ei ca secții de asistență Malbis Arumim, care avea grijă de săracii din comunitate, și Bikur Cholim, care se ocupa de bolnavii nevoiași. Din perioada interbelică s-a format alături de Chevra Kadisha ortodoxă tradițională și una neologă, ambele contribuind considerabil la înființarea și funcționarea Spitalului evreiesc din Cluj.

Pinkas Klali al comunității ortodoxe din Cluj este un document de mare valoare pentru cunoașterea primei jumătăți de veac din istoria instituției și a istoriei generale a evreilor din Cluj pentru care există monografii de valoare privind perioada interbelică (Attila Gidó) sau cea a Holocaustului (Daniel Lőwy), dar ale cărei începuturi dinainte de emancipare și apoi din perioada 1867-1918 își așteaptă încă prelucrarea monografică pentru care această nouă resursă documentară este de importanță esențială.

A.G.: În calitate de istoric aţi avut cunoştinţă de existenţa  Pinkas Klali d’Chevra Kadisha?

L. G.: Existența acestor Pinkas-uri era cunoscută și unele s-au păstrat fiind puse în valoare ca informație documentară în colecția Izvoare și mărturii referitoare la evreii din România (5 volume publicate în perioada 1986-1999). Din arhiva comunității din Cluj, distrusă aproape integral în perioada Holocaustului, s-a păstrat doar registrul de înmormîntări începînd cu al doilea deceniu al secolului XX. Tocmai din acest motiv este de mare însemnătate apariția la lumină a Pinkas-ului din prima jumătate de secol al existenței și funcționării Chevrei Kadisha din Cluj care umple astfel un gol documentar și va permite, prin punerea în valoare a informației pe care o conține, o reconstituire relevantă a începuturilor atît ale activității Confreriei Sacre, cît și ale prezenței evreiești în general în capitala Transilvaniei. Este de remarcat că există și un precedent în această privință. Acum cîțiva ani, la aceeași casă de licitații din New York, s-a vîndut un alt document de importanță fundamentală pentru cunoașterea aceleiași perioade din istoria evreilor din Transilvania – al doilea volum din Pinkasul comunității din Alba Iulia, în fruntea căreia au activat șef-rabinii Ezekiel Paneth și Abraham Friedmann cu rol fundamental în lupta pentru dobîndirea drepturilor cetățenești  și care au îndeplinit în epocă rolul de lideri spirituali ai evreimii ardelene.

Posibila și dorita recuperare a Pinkas-ului comunității din Cluj ar putea constitui un exemplu de urmat și pentru depistarea urmelor celui din Alba Iulia, ceea ce ar reprezenta o contribuție de mare însemnătate pentru viitoarea istorie generală a evreilor din Transilvania, pentru reconstituirea veridică a vieții evreiești în perioada luptei pentru emanciparea civilă și apoi în cea a unei afirmări puternice în toate domenii vieții societății transilvănene după dobîndirea drepturilor cetățenești depline.

A.G.: Care este importanţa sa pentru viitorul muzeu, pentru comunitate şi pentru cercetători?

L.G.: Redobîndirea acestei componente de mare valoare a arhivei comunitare este în primul rînd o îndeplinire, măcar parțială, a datoriei de a recupera urmele materiale ale unui trecut care a marcat deopotrivă viața evreiască și viața orașului în care ea s-a desfășurat cu contribuții esențiale la progresul societății clujene din toate punctele de vedere. Viitorul muzeu preconizat a reflecta acest trecut cu misiunea de a transmite o moștenire culturală evreiască locală, determinantă pentru profilul spiritual al capitalei Transilvaniei prin semnificațiile și realizările sale, ar cîștiga astfel un punct de sprijin și de atracție esențial pentru îndeplinirea misiunii sale. Cercetătorilor acestui trecut li s-ar pune la dispoziție un izvor de primă însemnătate pentru cunoașterea evoluției demografice și a componenței sociale a comunității în decurs de o jumătate de secol, pentru reconstituirea istoriei familiilor care la nivel micro au reflectat o istorie generală de realizări, vicisitudini și eforturi, pentru relevanța instituțională a unei activități de asistență socială și sanitară, de binefacere, care a marcat întreaga existență a comunității clujene. 

Vă mulţumesc.