Un procentaj semnificativ al populației țărilor civilizate (mă refer doar la cele în care decizia stă la îndemâna oricărui cetățean) refuză să se vaccineze împotriva virusului COVID 19. De exemplu în Statele Unite, 50% din populația adultă (cifra se referă la luna iunie a.c.) refuză vaccinarea, sau încă nu e hotărâtă.

În discuții particulare, dar și în comentarii pe care le aud la radio sau la televizor, cei care refuză vaccinarea sunt considerați incapabili să ia o hotărâre, primitivi, posesori ai unei filozofii absurde, indivizi care nu au nicio legătură cu realitatea, cu alte cuvinte persoane cu probleme de IQ.

Ei bine, nimic nu e mai puțin adevărat. Experiența mea personală m-a învățat că proștii sunt proști pentru cei din jur, dar nicidecum pentru ei înșiși. Așa-zisul prost își cunoaște interesul mai bine ca oricare altul, el știe foarte bine ce-i trebuie, și pune în funcțiune toate mecanismele posibile pentru a-și transforma planurile într-o realitate favorabilă (lui!).

Și atunci, dacă recalcitranții vaccinului nu sunt cei cu probleme de inteligență, cine sunt cei care consideră că numai ceea ce știu ei/ele e adevărat, și în felul acesta își justifică decizia? Recunosc că nu am prea multe date pentru a răspunde la întrebare.

În mod oarecum surprinzător, literatura de specialitate abundă în articole în acest subiect, nu studii științifice, ci mai curând păreri ale unor specialiști, medici, filozofi, sociologi, care au încercat să intre ”sub pielea” încăpățânatului. Din acel moment sarcina mea a devenit mult mai facilă decât mă așteptam, pentru că îmi vine foarte ușor să mă refer la opinia altora, mai ”în problemă”, iar mie mi-a rămas doar să pun laolaltă cele citite și să încerc să trag concluziile.

Deci s-o luăm de la început.

Când Napoleon a fost rugat să explice cauzele înfrângerii de la Waterloo, răspunsul lui a fost: sunt 16 cauze. Rugat să le enumere, a început: n-am avut de ajunse muniții. În acel moment genialul comandant de arme a fost întrerupt: e suficient, am înțeles!

Nu, de data aceasta nu e vorba de o singură explicație atotcuprinzătoare, deci problema trebuie abordată metodic.

Se pare că aproape peste tot în lume cei mai sceptici indivizi în legătură cu necesitatea vaccinării fac parte din pătura cea mai educată! Scepticismul lor provine din dorința de a asemăna știința cu orice ideologie sau religie. Pentru aceștia preceptele medicale sunt pur și simplu o dogmă, mai ales când ele se referă la o problemă care afectează întreaga populație. Procesul de îndoctrinare, susțin ei, e foarte asemănător cu cel utilizat de orice religie, care dorește să mărească încontinuu numărul credincioșilor, al celor înregimentați, care să-i urmeze sfaturile, recomandările (sau ordinele), fără să pună întrebări și fără să crâcnească.

Dacă m-aș opri aici, aș da dovadă de o profundă superficialitate (oare superficialitatea poate avea profunzime?!), oricât de atotcuprinzătoare ar fi explicația de mai sus, așa că voi continua să enumăr care par a fi cauzele atitudinii negative a unei serioase părți a celor care ne înconjoară.

Este o situație greu de acceptat, produsă de sumedenia de așa-ziși experți, fiecare propovăduind o altă cale de rezolvare a pandemiei. Confuzia s-a instalat peste tot și nu dă semne că ne-ar părăsi în curând. Unii specialiști vorbesc de pericolul aglomerațiilor în spații închise, alții cer folosirea măștilor și în spațiile libere. Nimeni nu poate aduce argumente irefutabile legate de curba scăderii anticorpilor în sângele celor vaccinați și încercările de a corela nivelul sanguin cu menținerea unui grad suficient de imunitate nu au prea dat rezultate. ”Lumea” e zăpăcită de datele contradictorii și mulți refuză să ia parte la jocul zilnic de a paria cine are dreptate. Întâi să se pună de acord toți deștepții, apoi să ni se propună vaccinul!

Care ar trebui să fie parametrii după care să judecăm situația pandemiei într-o anumită țară și să încercăm să înțelegem încotro o luăm? Numărul de infectați, cei cărora li s-a găsit virusul în secrețiile nazo-faringiene? Numărul de ”simptomatici”, cei care tușesc, strănută și poate au puțină febră? Sau numărul de bolnavi gravi, internați în spital și care au nevoie de supliment de oxigen? Sau numărul celor foarte gravi, critici, cei ventilați mecanic, cu sau fără conectare la aparatul ECMO? Nimeni nu-i spune cetățeanului de rând ce cifră trebuie să urmărească pentru a înțelege evoluția (sau involuția) epidemiei, iar părerile specialiștilor sunt împărțite și contradictorii.

Ni se vorbește de variante genetice ale virusului ca de ceva nou, ca și cum alte virusuri nu prezintă același fenomen (vezi virusul gripei). Nimeni nu are date precise despre diferențele privitoare la gravitatea bolii la cei (deja) vaccinați și la cei (încă) nevaccinați.

Exemplele sunt nenumărate, dar voi trece la alte aspecte, de exemplu frica de efecte secundare. Da, aceasta e părerea care domină în rândurile urmașilor lui Toma Necredinciosul: vaccinarea anti COVID se însoțește de grave urmări, cum ar fi complicații la inimă, așa că mai bine te ferești de un vaccin care în loc să prevină o maladie, ucide pe cel naiv. De parcă vaccinul ăsta e singurul medicament cu efecte secundare, ca și cum nimeni n-a auzit de complicațiile provocate de aspirină sau paracetamol, două medicamente în uz curent de zeci și zeci de ani, în ciuda efectelor negative pe care le pot avea. În Israel se moare în accidente de circulație mai mult decât în războaie și cu toate acestea numărul vehiculelor particulare crește substanțial în fiecare an.

Cum spune englezul? Do not confuse me with facts!

Frica de efecte secundare merge mână-n mână cu neîncrederea în companiile farmaceutice, care (spun mulți) s-au grăbit să pună pe piață vaccinuri incomplet verificate din punctul de vedere al eficacității și a lipsei de complicații.

Vorbind de companiile farmaceutice, aici e momentul să amintim teoria conspirației: cârdășia dintre guverne și producătorii de vaccinuri. De fapt boala nu există, sau există dar nu e mai periculoasă decât gripa, că și de gripă se moare, dar autoritățile au făcut pact cu companiile care produc vaccinuri, fiecare guvern e interesat să țină în mână populația propagând panica pandemiei. Când pericolul pandemiei e prezent peste tot, nimănui nu-i arde de revoluții și acte antiguvernamentale, conducătorii trebuie lăsați în pace ca să se poată ocupa de marea problemă a virusului și variantelor sale. Cât despre câștigul companiilor producătoare de vaccinuri, treaba e clară!

Și apoi, de ce să te vaccinezi?! Adică, ce, dacă te vaccinezi ai parte de o viață normală?! Ce, nu mai trebuie să te ferești de aglomerații, să porți mască, să te speli de 33 ori pe zi pe mâini, să păstrezi distanța de 2 metri de cel din față la supermarket, ș.a.m.d.?! Și atunci, de ce dracu’ să te expui la pericolul unui vaccin încă nedovedit complet inocent?

Și acum povestea care în toată lumea poartă numele de ”fake news”. Oare știați că vaccinul anti COVID conține ADN uman extras din fetuși morți de diferite boli foarte grave?! Dacă nu știați, acum știți! Ah, sunt și fapte mult mai grave, cum ar fi influența nefastă a vaccinului asupra fertilității, și la bărbați, dar mai ales la femei. Te-ai vaccinat? Nu mai faci copii!! (A propos, pe mine chestia asta nu mă înfricoșează deloc!).

Zvonurile circulă mult mai repede decât faptele. Cineva scria că frizerul pe mâna căruia își plasează lunar podoaba capilară i-a declarat că după ce auzise atâtea povești ale clienților, hotărârea lui era clară: pentru nimic în lume nu se va vaccina!

Până aici m-am referit la aspecte practice ale atitudinii negative față de vaccin. Am lăsat la urmă o justificare ”inteligentă”, bazată pe teoria euristicii.

Pentru cine nu știe (ce rușine! nici eu n-am prea știut…), un individ euristic e cineva care descoperă și/sau învață lucruri noi singur, folosindu-se de propria sa inteligență și experiență de viață. Întrucât omul e inundat permanent de o imensă cantitate de informații, care uneori se bat cap în cap, individul euristic va ajunge la propriile sale concluzii. Unii numesc acest tip de atitudine intelectuală educated guess.

O asistentă medicală dintr-un spital din South Dakota povestea că a avut în îngrijire un pacient care susținea sus și tare că pandemia de COVID 19 e un fals, și asta până în momentul în care a intrat în comă și a trebuit intubat și ventilat artificial!

Sper că nu am lăsat loc la dubii. Situația e periculoasă, și nu numai pentru cei nevaccinați, ci pentru toată lumea, pentru că și vaccinații pot face boala, chiar dacă (așa se pare) în imensa majoritate a cazurilor este o formă ușoară, care de foarte puține ori cere internarea într-un spital.

Pericolul e și mai evident pentru copiii care nu au ajuns la vârsta vaccinării și care pot face boala sub o formă foarte gravă, uneori fatală.

La data la care scriu aceste rânduri, peste 203 milioane de oameni de pe această planetă s-au îmbolnăvit de viroza provocată de COVID 19 și peste 4,3 milioane au decedat din cauza bolii.

Aceste date sunt mai mult decât suficiente ca să justific întrebarea: ce e de făcut (sper că decedatul Nicolai Cernîșevski să mă scuze pentru plagiat!) pentru a reduce în mod semnificativ procentul celor care, dintr-un motiv sau altul, refuză vaccinarea.

Primul răspuns care îți vine în minte e educația, explicația, producerea de date convingătoare. Din păcate, asta s-a încercat peste tot și rezultatele se cunosc. Confuzia e cel mai eficace antidot împotriva convingerii și uneori devin confuzi chiar și cei de meserie (medici, epidemiologi etc.).

Deci cine ar trebui să ia în mână proiectul educației în acest subiect?

Se vorbește și se scrie mult despre rolul medicului de familie, cel care te îngrijește de (zeci de) ani de zile, în care ai încredere pentru că el/ea și-a dovedit competența și dedicația pentru sănătatea ta în atâtea ocazii. Dar ce te faci cu cumplita lipsă de timp a medicului tău?!

Iată o frază dintr-un articol publicat acum câteva luni într-un foarte cunoscut jurnal medical: ”pentru mulți medici, a asculta ceea ce pacientul are de transmis e un adevărat lux! Timpul său e permanent redus din cauza programului extrem de încărcat, din cauza datoriei față de calculatorul care pretinde a-i fi transferate date despre fiecare bolnav și obligației de a face enorm de multe lucruri pe unitatea de timp”.

Bine înțeles că mijloacele de comunicații, inclusiv (sau mai ales!) rețelele sociale, trebuie puse la dispoziția acelor persoane competente care pot câștiga încrederea publicului, dar tocmai aceste unelte de maximă circulație sunt foarte des impregnate cu date false și păreri negative.

Nici încercările de a oferi celor vaccinați anumite avantaje, cum ar fi permisiunea de a lua parte la diverse manifestări culturale sau sportive, nu au dat roade, pentru că într-o societate democratică nu poți interzice cuiva să ia parte la un eveniment social, mai ales dacă cel nevaccinat aduce cu el rezultatul negativ al analizei efectuate doar cu câteva zile în urmă.

Dacă așa stau lucrurile, iată propunerea mea de rezolvare a situației. E simplă (dacă n-ar fi vorba de mine aș numi-o genială!) și după părerea mea e ușor de pus în practică. Un individ nevaccinat care face boala și care necesită îngrijire medicală va trebui să acopere singur întregul cost al tratamentului! Nimic mai justificat, după părerea mea…

Nu vrei mata să te vaccinezi? În ordine, trăim într-o lume liberă, fiecare face ce crede. Dar dacă n-ai luat minimele măsuri pentru a evita boala, suportă consecința, plătește mata din buzunar costul îngrijirii.

Oare o asemenea măsură poate fi justificată din punct de vedere etic? Sper că da, întrucât nimic nu e mai logic decât să eviți cheltuieli din fondul public pentru sănătatea unuia care a refuzat să-și poarte singur de grijă. Și dacă răspunsul e pozitiv, sunt sigur că propunerea mea are șanse mari de a da rezultate.

Pe ce mă bazez? Pe vorba unui vecin de bloc, în urmă cu câteva zeci de ani: ”Nu-i vorbă de bani, dar de ce să plătesc??!!”