În articolul publicat în urma recentei noastre vizite în Letonia, https://baabel.ro/2022/04/frumosul-oraș-riga-solidar-cu-ucraina-dar-și-înfricoșat/ am menționat că subiectul Holocaustului evreimii letone îl voi trata într-un articol separat și iată-mă scriind despre acest trist subiect.
Populația celor trei Țări Baltice, Estonia, Lituania și Letonia, a avut o contribuție esențială în tragedia Holocaustului evreilor din acele țări.
Cu ocazia unei croaziere în Marea Baltică, am vizitat orașul Tallin, capitala Estoniei, unde am intrat și în sinagoga orașului, redeschisă în anul 2000. Estonia are mai puțin de 1,5 milioane de locuitori, iar limba vorbită de estoni aparține familiei de limbi fino-ugrice, înrudită cu finlandeza și maghiara. La ora actuală în Estonia trăiesc în jur de 3000 de evrei.
Holocaustul în Estonia
În 1939, când Estonia era încă independentă, populația evreiasca număra 4.500 de suflete, majoritatea veniți din Rusia. Ei se bucurau de libertate de cult și erau prosperi. În 1940, Estonia a fost ocupată de trupele sovietice. O parte dintre evrei au părăsit țara. În vara anului 1941, prin operația Barbarossa, Germania a invadat Uniunea Sovietică, inclusiv țările baltice, unde localnicii au avut un rol semnificativ în exterminarea evreilor. Motivul aparent pentru aceste crime a fost faptul că “evreii au ușurat ocuparea Estoniei de către forțele Sovietice”. Acest lucru a fost infirmat de istorie, fiindcă mulți evrei au părăsit Estonia odată cu ocupația Sovietică și în plus, cam 10% dintre evreii estoni au fost deportați în Gulag. Estonia a fost inclusă în Reichskommissariat Ostland, o administrație civilă germană, care în afară de țările Baltice includea și Bielorusia de vest. Evreilor li s-au confiscat proprietățile și au fost obligați să poarte steaua galbenă. În jur de 1000 de evrei estonieni au fost masacrați de naziști și colaboratorii lor estoni. Începând cu 1942, zeci de mii de evrei din alte țări au fost aduși în lagărele de muncă forțată din Estonia, în special la Vaivara. Zeci de mii de evrei străini au fost lichidați pe teritoriul Estoniei.
Mii de evrei au fost forțați la marșurile morții, de-a lungul coastei Mării Baltice. Estonia a fost declarată Judenfrei (epurată evrei) în ianuarie 1942.
Astăzi problema Holocaustului nu prea este amintită în Estonia, totul este pus pe seama naziștilor germani. Totuși în 1994 s-a ridicat un memorial al Holocaustului la Klooga, iar în 2008 la Tallin a fost înființat muzeul evreilor estonieni. Cât despre antisemitism, în Estonia actuală el nu se prea simte, fiindcă acolo trăiesc foarte puțini evrei, dar ocazional guvernul local își amintește cu mândrie de bravii soldați naziști estoni care au luptat împotriva armatei sovietice în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Holocaustul în Lituania
În Lituania nu am fost și nici nu intenționăm s-o vizităm. Nu știu dacă răutatea se poate cuantifica, dar se spune că pe scala crimelor comise împotriva evreilor în timpul Holocaustului, Lituania ocupă necuviinciosul loc doi, după Ucraina. Despre mârșăviile comise printre altele în ghetourile din Vilnius (Vilna) și Kaunas (Kovno), am auzit multe amănunte de la o fostă colegă de la spital, care s-a născut în timpurile acelea și avea mama creștină și tatăl evreu. Mama ei a fost o eroină, ea a salvat familia soțului. Mulți ani după război ea a emigrat în Israel împreună cu soțul și fiica lor (fosta mea colegă). Această doamnă a demonstrat că erau suflete nobile și în acele vremuri zbuciumate, dar în Lituania, la fel că în Ucraina și în alte țări, excepția nu a făcut decât să întărească regula – colaborarea cu naziștii germani pentru jefuirea și lichidarea a cât mai multor evrei.
În timpul scurtei ocupări a Lituaniei de către sovietici în 1940, numărul evreilor în Lituania a crescut prin influxul de evrei polonezi, ajungând la 250.000, adică 10% din populația țării. După ocupația germană, lituanienii au declanșat pogromuri violente împotriva evreilor, alături de gruparea nazistă germană Einsatzgruppen. Până în august 1941, majoritatea evreilor au fost lichidați. Cei 40.000 de supraviețuitori au fost înghesuiți în ghetourile din Vilnius, Kaunas, Siauliai și Svencionys, unde au trăit în condiții inumane. Mulți au pierit de foame, de boli, sau au fost uciși de naziști. În 1943, după distrugerea ghetoului din Vilnius, supraviețuitorii au fost deportați mai departe: 15.000 în lagăre din Letonia și Estonia, 5.000 în lagărele de exterminare din Polonia și 10.000 în lagăre din Germania. 70.000 de evrei au fost masacrați în Pădurea Ponar de lângă Vilnius. Germanii și colaboratorii lor lituanieni au exterminat 90% din evreimea lituaniană, adică în jur de 225.000 oameni, printre cele mai ridicate procente în Europa.
În 2021, Lituania a decis să onoreze memoria lui Juozas Luksa-Daumantas, cu toate că acesta a fost acuzat că a participat la un masacru din Kaunas, în care zeci de evrei au fost bătuți, torturați și uciși. Lituanieni văd în el doar un patriot care a luptat împotriva ocupației sovietice. Deci antisemitismul nu a dispărut nici din Lituania.
Holocaustul în Letonia
În timpul recentei noastre călătorii în Letonia am vizitat impresionantul muzeu al ghetoului din Riga. La fel ca celelalte două țări baltice, Letonia a fost independentă de la sfârșitul Primului Război Mondial până în 1940, când a fost ocupată de Uniunea Sovietică și apoi în 1941 de către Germania Nazistă. Până la sfârșitul anului 1941, majoritatea celor 74.000 de evrei care trăiau în Letonia au fost măcelăriți de Einsatzgruppen și de colaboratorii lor letoni. Masacre în masă au avut loc în acel an la ghetourile din Riga, Dvinsk și Liepaja, precum și în pădurea Rumbula, unde au fost uciși 25.000 de evrei. Muzeul ghetoului din Riga prezintă amănunțit și într-un mod original ororile Holocaustului evreilor din Letonia și Lituania, precum și a evreilor aduși din Germania și Austria la ghetoul din Riga. Muzeul prezintă documente importante despre cele petrecute în acele vremuri sumbre, iar în curtea muzeului este instalat unul din vagoanele care i-a dus pe evrei la moarte, la Riga.
Letonii ne-au primit peste tot cu brațele deschise. Mulți și-au exprimat admirația față de Israel, unii au și vizitat Israelul și au fost profund impresionați de ce au văzut și au auzit. Sper că aceste fapte și declarații pozitive dovedesc o schimbare radicală în atitudinea față de evrei a noii generații de letoni.
Bibliografie
https://encyclopedia.ushmm.org/content/en/article/estonia – Holocaust Encyclopedia
https://www.tandfonline.com/doi/abs/10.1080/01629770802461530?journalCode=rbal20
https://encyclopedia.ushmm.org/content/en/article/lithuania
https://encyclopedia.ushmm.org/content/en/article/latvia
https://www.yadvashem.org/holocaust/about/final-solution-beginning/baltic-states.html#narrative_info
Tiberiu Ezri
6 Comments
De necrezut, de neconceput, de neacceptat.
De acord!
Si in Cluj au fost mai multe cazuri, cand sotii au salvat
sotiile evreice. Doua cazuri concrete: Magistratul Carol Linzmayer si-a ascuns sotia Lili, iar Laszlo Bela,
(a lucrat multi ani la revista Korunk), si-a salvat nu
numai sotia Ritter Gabriela, dar si soacra. ( In timpul
prigoanei evreilor, moare in secuime mama lui Laszlo Bela, iar fara a instiinta autoritatile de deces, toate actele d-nei Laszlo au fost
aduse la Cluj si date d-nei Ritter.) (soacra)
Actrita Felszegi Maria si-a ascuns sotul actorul
renumit Fekete Mihaly in subsolul casei. Cand l- au cautat autoritatile, sotia a raspuns, ca sotul a coborat sa-si ia un ziar si de atunci nu l-a mai
vazut.
Va multumesc pentru informatiile interesante.
Ca de obicei, documentat si expus foarte interesant.
Nu pot intelege refuzul de a merge intr-o tara, caci antisemiti exista peste tot.
Oare in Germania ati fost, sau era si ea exclusa. Practic ar fi trebuit sa fie tara cea mai exclusa.
Apropos in cartea sa despre procesul Eichman, Hannah Arendt scrie ca romanii au fost mult mai criminali cu evreii decat insisi germanii.
Eu cred ca, desi in toate aceste tari de colaborare cu nazistii au existat si oameni diferiti, si unii i-au ajutat pe evrei, iar astazi, tind sa cred ca lumea, cumva e altfel. Nu poate fi pedepsita, zic eu nici o tara intreaga si nici un popor.
Iar daca urmarim la televizia israeliana pe evreii nostrii religiosi (in special pe ei, dar nu numai), atunci putem percepe o ura de adancimea unei prapastii si o credinta ca aceata tara este in exclusivitate a evreilor, dar lucrul acesta e un neadevar. Fara acceptare reciproca oameni nevinovati vor muri din nefericire intotdeauna..
Perfect de acord Veronica!