Toate despărțirile irevocabile sunt dureroase, atunci când pleacă de lângă tine oameni dragi, rude, prieteni, colegi și vezi că în jurul tău cei apropiați se răresc. Dar este mult mai grea despărțirea de cineva cu care ai amintiri comune, ai împărtășit idei și idealuri, i-ai admirat talentul, energia, imaginația și bunătatea.

Mă gândesc acum la omul de care ne-am despărţit ieri, miercuri, 18 mai 2022 –  Tiberiu Roth, Tibi pentru noi cei care ne-am considerat prietenii lui.

Se spune că nu există oameni de neînlocuit… Există însă oameni greu de înlocuit și aici l-aș include pe el.

În cei aproape 20 de ani de când l-am cunoscut, de fiecare dată când ne întâlneam, nu puteam să nu simt farmecul lui – cred că acest cuvânt i se potrivește cel mai bine – entuziasmul și umorul, care nu-l părăsea nici în clipele cele mai grele ale vieții și, din păcate, a avut parte de ele în ultimul timp.

Tibi era un om care permanent se dedica unei idei, unei cauze pe care le și realiza, indiferent de costul lor, de efortul consumat. Nu conta vârsta, Tibi se transforma, se reînnoia. Și această  reînnoire de succes este cel mai bine ilustrată de ultima lui transformare, dintr-un inginer (foarte bun spuneau cei cu care a lucrat), în ziarist și scriitor.

Cele două volume ale cărţii Evreul fără frontiere, în care a adunat articolele scrise în revista Baabel timp de mai mulți ani, sunt de fapt reflectarea personalității lui: un om cult, cu vederi largi, un căutător al noului și un evreu devotat. Sutele sau miile de cititori ale scrierilor sale au putut învâța ce înseamnă să fii evreu și sionist. Căci Tibi, pe lângă multele lui pasiuni, iubea Israelul din tot sufletul și se gândea în permanență la binele statului evreilor.

S-ar putea spune încă multe alte lucruri despre el, dar cred că cel mai bine putem să-l cunoaștem din ceea ce a scris. Eu doar atâta mai am de adăugat, în numele meu și al celor cu care a colaborat și de care se simțea apropiat: ne vei lipsi!

Eva Galambos