Așa îi spuneau prietenii de la Autobaza 2 Militari.
După ce ieșise din pușcărie pentru cei patru ani făcuți dintr-o eroare judiciară. Un fel de a spune.
Tati, tu de ce ești mereu supărat?
Făcuse un accident mortal, fără să fie și vinovat. Ce să demonstrezi, ce să argumentezi, toate probele erau împotriva lui. Ba s-a mai găsit și un martor care zicea că a văzut tot și că el era un bețiv notoriu. Un turnător nenorocit, un denunțător. Acum ăștia au căutare, deh. De unde până unde știa dobitocul ăla că bea el mult, habar n-avea, nu l-a văzut pe omul ăla niciodată în viața lui. Merita măcar un cap în gură. Dar poți să-i iei la bătaie pe toți care ar merita o mamă de bătaie fără să împiedici justiția să-și facă datoria? Te poți opune independenței justiției din România care ne tot spune că nimeni nu e mai presus de lege?
Păi nu?
Pe cine să crezi, ă?
Cine era el?
Un simplu șofer.
Tati, tu de ce fumezi atât de mult? O să-ți facă rău… Tu de ce ai voie și noi nu?
Adică el băuse un kil de vin cu prietenul lui care-l tot bătea la cap că nevastă-sa îl înșală cu un negustor nepricopsit din Dragomirești, dar el n-a greșit cu nimic. Când e să se suie în cabina mașinii, parcă e alt om. Îi place ce face. De când se știe. De copil. Nu mai e copil de multă vreme. Ar vrea el. E foarte atent la volan și are instincte foarte bune. Nu conduce doar de azi de ieri. E călare pe mașini de la 18 ani. Are carnet pentru toate categoriile, nu doar pentru A și B. Dacă ar fi să-și cumpere și el o mașină a lui cu care să facă pe nebunu în tot județul, și-ar lua un KAMAZ de 40 de tone. Alea cu roțile de doi metri. Ori faci pe nebunu cu cheile, învârtindu-le în mână prin fața ăstora tuciurii care și-au luat câte un BMW sau Mercedes la mâna doua și ți se bagă în suflet în trafic, ori ce facem aici? Să mai facă cineva pe nebunu când apare el cu KAMAZu. Ce a fost atunci? De data aceea, pur și simplu amărâtul ăla i-a sărit în fața camionului. Un ROMAN făcut la Brașov, acum nu mai e nici fabrica.
A frânat, dar tot l-a atins.
Bețivul dracului!
Tati vreau să ne jucăm de-a fața-n ascunselea…
Degeaba a frânat brusc – și mașina lui era îngrijită ca o nevastă cu multe parale – omul a murit în drum spre spital.
Tati de ce țipă mereu mama la tine?
La alcoolemie a ieșit rău, nici nu mâncase nimic, fir-ar la naibii să fie Băluță Mihai cu gelozia lui și cu muierea lui cu tot. Omul are o nevastă bună, femeie de treabă, dar e geloasă rău. Se leagă de toate căcățișurile și-i scoate ochii pentru te miri ce. Ajungi cu nervii la pământ. Cui să-i spui toate alea care le ai pe inimă?
Așa a fost.
Unui prieten.
Așa a intrat în belea.
Așa a rămas, omorâse un bătrân de 82 de ani care traversa cu totul aiurea pe șoseaua București-Giurgiu – știm bine câte curbe sunt și cum îți sar în față fel de fel de nenorociți, copii, dobitoace sau bețivi. Și plin de TIR-uri în ultimii ani. N-a reușit să convingă pe nimeni că a fost nevinovat.
Proba cu alcoolemia l-a înfundat.
Tati eu vreau să stau cu tine, nu cu mama, să nu mă părăsești…
A înjurat de nu s-a mai pomenit. A înjurat și a înjurat și degeaba. A făcut trei ani jumate în loc de șase pentru bună purtare. Nu a fost ușor. Parcă nu se mai termina. Copiii au crescut, na, ce, era să-l aștepte pe el?
Asta a fost tot.
N-a fost tot.
De fumat tot nu s-a lăsat.
Nici de băutură.
Cum, necum, l-a văzut pe Dalai Lama la televizor. Altfel de unde până unde Costel Trandafir din Urziceni să aibă legături cu Dalai Lama? Ăsta e un fel de papă, patriarh, ce-o fi pe la ăia, al budiștilor tibetani. De China mai auzise el câte ceva, că doar toate gioarsele de prin casă luate pentru copii sunt din China. Niște mizerii, dar sunt ieftine. Se strică imediat, că e vorba de o jucărie, un pantof sau un blender. Mâine, poimâine, o să aducă și femei din China, mai știi. Totul va fi mai ieftin. Dar despre Tibet nu știa nimic. Doar că așa îl porecliseră colegii și el nu putea face nimic. Din cauza ochelarilor și că purta mereu tricouri fără mânecă.
Mare lucru. Voinic a fost de când se știe. Nu-i place să se bată, dar nici să râdă lumea de el.
Nevasta vrea să divorțeze.
Și fumează și mult pe deasupra. I-a luat ăstuia mic un camion mare. Nu mai putea de bucurie. A fost dojenit.
Că aruncă banii pe toate prostiile.
Puah!
Tati, eu te iubesc foarte mult, să nu fi supărat pe mine!
Ce să spui și cui?
Dalai Lama.
Surâdea îngăduitor, apoi s-a obișnuit. Ce putea să facă decât să accepte glumele colegilor. Cică mai acum câțiva ani, Dalai Lama era să vină în România, dar nu i-au dat voie ai noștri. Să nu se supere chinezii. Cică. Parcă poți să deslușești vreodată adevărul.
Așa o fi fost, n-o fi fost, o fi fost ceva dacă tot vorbește lumea.
Ai dracu românii ăștia, na, ce poți să le faci?
Bedros Horasangian
3 Comments
STILUL e omul, spunea BUFFON. AM remarcat stilul, Intervențiile copilului, care constituie un reper al narațiunii, ca și ambiguitatea relatării, cum există ea în realitate. MULȚAM
Câteva trăsături de condei ,câteva personaje :șoferul beat și victima, copilul , o nevastă geloasă ,un” prieten “ și …Dalai Lama …cu care s-ar putea sfătui…dacă venea. Singurătatea .
Și iată tabloul în fața noastră.
Victima sau vinovat? Cat ne putem bizui pe relatarile naratorului? In orice caz, fatalist sau nu, el accepta destul de lejer loviturile soartei, drepte sau nu chiar. Ma intreb daca porecla de Dalai Lama nu i se potriveste dincolo de similaritatile de aparente si vestimentatie.