O succintă istorie a Fâșiei Gaza în perioada modernă va da cititorului posibilitatea de a înțelege tangența mea cu această parte blestemată a lumii și cu poporul ei.
De la proclamarea independenței Israelului, în 1948, și până în 1967, Fâșia Gaza a fost administrată de Egipt sub forma unui protectorat recunoscut de Liga Arabă (All-Palestine Protectorate). În Războiul de Șase Zile, zona a fost ocupată de forțele armate israeliene. Odată cu semnarea tratatului de pace cu Egiptul, în 26 martie 1979, peninsula Sinai a fost returnată Egiptului. Același lucru ar fi trebuit să se întâmple și cu Fâșia Gaza, dar… Egiptul a refuzat! Egiptenii știau foarte bine de ce nu vor să reintre în stăpânirea zonei Gaza: era o regiune săracă, cu o populație în continuă creștere și cu un potențial mare de tulburări politice. Așa se face că Gaza a rămas sub control militar israelian, ceea ce până la urmă s-a dovedit o mare greșeală tactică.
În anii 1970, Israelul a întemeiat în partea de sud-vest a Fâșiei Gaza o serie de așezări agricole cunoscute ca Guș Katif (Blocul Katif). Arabii din Gaza au venit să lucreze acolo ca muncitori agricoli; cu timpul, fenomenul a luat proporții tot mai mari și un număr crescând de muncitori din Gaza au primit de lucru în Israel, nu numai în agricultură, dar și în construcții și în alte domenii, ajungându-se la situația în care salariile aduse de cei care munceau în Israel să reprezinte o parte însemnată a produsului național brut al Fâșiei Gaza. De fapt această situație a continuat până la izbucnirea actualului război. (Acești muncitori au fost învinuiți de spionaj, pentru că informațiile aduse de ei au ajutat la plănuirea atacului din 7 octombrie.)
Și totuși nemulțumirea era mare, ceea ce a dus la Prima Intifada (răscoală) palestiniană din 1987. În 1994, în urma Acordului de la Oslo, guvernul israelian condus de Yitzhak Rabin a acceptat ca Fâșia Gaza să treacă sub jurisdicția Autorității Palestiniene conduse de organizația Fatah, în fruntea căreia se afla pe atunci teroristul Yasser Arafat – dar așezările israeliene din Fâșia gaza au rămas pe loc. Abia după cea de-a doua Intifada, în 2005 guvernul Sharon a decis să desființeze așezările israeliene din Gaza și a ordonat retragerea forțelor armate israeliene.
Fatah a pierdut alegerile din 2006 și puterea a fost preluată de organizația extremistă fundamentalistă Hamas care a rămas la conducerea Fâșiei Gaza până în zilele noastre. Dar nu a fost nicidecum o tranziție pașnică. Cei de la Hamas nu au ezitat să ucidă sute de frați arabi din gruparea Fatah ca să-și consolideze puterea. În schimb Cisiordania a rămas sub conducerea grupării Fatah, ea este controlată de forțele militare israeliene și pe teritoriul ei există zeci de așezări israeliene. Așa se face că Autoritatea Palestiniană, care ar fi trebuit să reunească Cisiordania și Gaza, s-a scindat de facto în două entități separate.
Yishuvei Otef Aza (așezările din jurul Gazei) sunt așezări evreiești aflate de-a lungul graniței dintre Gaza și Israel. Acolo s-au petrecut oribilele crime ale teroriștilor Hamas în 7 octombrie 2023.
Tangența mea cu Gaza și cu locuitorii ei
Primul nostru contact cu Fâșia Gaza a avut loc în 1979, când eram încă noi imigranți. Voiam să vizităm rudele soției de la Ofakim, dar am greșit drumul și deodată ne-am trezit la intrarea în Gaza. Noroc că soldații de la barieră ne-au oprit și ne-au ordonat să facem cale întoarsă. Habar nu aveam atunci ce înseamnă Gaza.
Până la vârsta de 52 de ani am fost concentrat o lună pe an ca medic rezervist în armata israeliană. La începutul anilor 1990 am activat ca medic militar în Fâșia Gaza, în satul Kuba și în orașul Gaza, în cartierul Shejaiya, un adevărat cuib de șerpi veninoși, de unde au pornit criminalii în dimineața zilei de 7 octombrie. Deja în anii 1990 puteam citi pe fețele locuitorilor ura viscerală față de evrei, fie ei militari sau civili.
Într-o zi, când eram în sala de mese a bazei militare din Gaza, sirena a început să sune asurzitor. “Doctore, vino repede cu ambulanța! Sunt soldați răniți în apropiere!” – mi-a spus comandantul bazei militare. Am urcat în ambulanță și în câteva minute am ajuns la fața locului. Am văzut trei tineri recruți care zăceau inconștienți, abia respirau și erau în șoc hemoragic. Fiind anestezist, le-am făcut imediat tubaj traheal și am început să le dau lichide intravenoase. Între timp a venit un elicopter militar să-i transporte la un spital israelian apropiat, dar totul a fost în zadar. Niciunul nu a scăpat cu viață. Întrebând ce s-a întâmplat, mi s-a povestit că un localnic a intrat cu un camion într-un grup de militari care mergeau pe marginea drumului. Criminalul susținea că la un moment dat i s-a făcut negru în fața ochilor și a pierdut controlul asupra camionului. Bobbe mainses, cum se spune în idiș, povești ale bunicii / povești de adormit copiii. Culmea a fost că după regulamentul militar israelian, medicul (adică eu) era obligat să-l consulte pe terorist și să decidă dacă din punct de vedere al sănătății este apt de a fi întemnițat. Bineînțeles că l-am găsit apt.
Următoarea mea tangență (indirectă) cu Gaza a fost în 2005, când unul dintre fiii noștri, proaspăt recrut, a participat la relocarea locuitorilor din așezările Guș Katif, care au fost luați cu forța și obligați să-și părăsească locuințele și gospodăriile din Fâșia Gaza. Sentimentele băiatului și ale noastre erau amestecate. Pe de o parte erau scene sfâșietoare și ne părea rău pentru oamenii care pierdeau tot ce agonisiseră în zeci de ani de muncă, dar pe de altă parte speram că după ieșirea militarilor și a locuitorilor evrei, Hamas se va liniști. Din păcate nu a fost așa.
Fiul nostru a fost nevoit să participe la evacuarea forțată a locuitorilor din Guș Katif (așezările evreiești din Fâșia Gaza).
În 1996 a fost înființată organizația filantropică Save a child’s heart (Salvați inima unui copil). Ea finanțează tratamentul copiilor din lumea a treia, copii care suferă de leziuni cardiace. Investigațiile și operațiile pe cord sunt efectuate gratuit la spitalul Wolfson din Holon, unde până în octombrie 2018 am fost șeful departamentului de anestezie. Până astăzi, mii de copii palestinieni și din multe alte țări au fost salvați prin această inițiativă. Una dintre cele mai apreciate voluntare la acest proiect a fost colega noastră de la Baabel, Eva Grosz, verișoara soției mele. Am scris despre activitatea acestei organizații în două articole:
https://baabel.ro/2018/01/prsalvati-inima-unui-copil-la-spitalul-wolfson-holon-israel și
Tiberiu Ezri, Lior Sasson, Sion Houri, Yitzhak Berlovitz, Akiva Tamir. Save a Child’s Heart project în Israel. The Lancet, Vol. 384 November 1, 2014:1575-1576. (Acesta este jurnalul medical cel mai citit și mai bine cotat din lume, cu cel mai mare impact factor).
Odată, pe la începutul anilor 2010, în timp ce un copil palestinian era pe masa de operații, o rachetă trimisă de teroriștii Hamas a căzut la câțiva metri de intrarea spitalului.
Nu trebuie să ne așteptăm la recunoștință, după cum spune zicala românească: “Când faci un bine, uită imediat…”, pentru că lupul își schimbă părul, dar năravul ba.
Bibliografie:
https://en.m.wikipedia.org/wiki/Fatah%E2%80%93Hamas_conflict
Tiberiu Ezri
39 Comments
Experiente negative legate de Fasia Gaza, dar cine si-ar fi inchipuit ca ele vor prevesti – e adevarat peste decenii – grozaviile care au avut loc pe 7 octombrie?
Exact! Totul a inceput rau si a devenit fatal.
Imi anintesc de o stire la TV acum multi ani. La un post de control intre Gaza si Israel, se prezinta o femeie, pretinzınd dureri infernale in picioare. Nu poate sta la rınd, si cere sa se aseze . .
Soldatii, amabili, o invita in incapere pentru a- i face formele, oferindu- i un scaun. Urmarea; o explozie declansata de ” infirma”, postul de control sare in aer, si toți cei 5 soldati sfịrtecați.
Criminali innascuti.
1. Nu cred ca tu ca doctor iti poti inchipui ca exista criminali inascuti
2.Ce vrei sa dovedesti cu aducerea in discutie a unei teroriste sincuciigase de acum cativa ani, nu a fost singura si au existat si altii. Acesta e momentul sa dovedesti vreo teza de-a ta, ca toti palestinienii sunt potentiali sinucigasi?
Unde am scris eu asa ceva? Fiecare popor are falitii si criminalii lui.
Scuza-ma, punctul 2 era adresa comentariului Marica, postul mi-a fugit de sub mana si nu am mai putut corecta imediat
OK
Veronica , te rog sa incetezi cu insinuarile si calomniile la adresa mea. Daca povestesc despre o terorista din Gaza, nu inseamna ca- i discriminez pe arabi.
Am ajutat odata copii bolnavi din Gaza tratati la Rambam, insotiti de mamele lor sa ajunga acasa. Bineinteles, sprijinita de soldati de ai nostri.
Stii bine ca multi tineri imi datoreaza cariera lor, doar ca eu nu diferentiez intre evrei, arabi, rusi, chinezi, filipinezi, turci, etc
Cele pe care le spun se RELEVA fara nici o necesitate de insinuare, doar din ceea ce scrii tu.
Referintele tale la plural, ca si cum ai fi o persoana implicata direct in actiunile politice care se iau, sau in alte tipuri de hotarari, permanenta ta slavire pe care ai facut-o de cativa ani incoace, lui Bibi Netanyahu, de care probabil ca ai uitat, precum si felul in care prezinti situatiile descrise, cu o totala unilateralitate si lipsa de indoiala sau prezenta unor semne de intrebare, toate acestea sunt cauza celor scrise de mine.
Poate nu stii, dar atunci cand participi pe un for public, expunandu-ti parerile personale, nu poti sa pretinzi a nu fi perceputa asa cum altii te pot percepe. Iar perceptia lor nu este in mod necesar perceptia ta personala.
Veronica, eu am terminat discuția.
Tocmai au vorbit la TV 12 despre paramedicul Awad Daraushe, erou arab care a salvat evrei raniti de Hamas pana cand criminalii l-au ucis pe Awad.
Aceasta stire ca de altfel si altele, sunt aproape sigura ca Marica nu a bagat-o de seama !!!
Raman la parerea mea, chiar toti arabii ne urasc? Si daca da, de ce ne-am mira. Statele progresiste, civilizatia europeana, care a stat destul de pasiva la cele intamplate in WWII, cum permit – nu la nivel guvernamenta, desigur, acolo pare-se ca au invatat o lectie – cum permit acel protest violent si de proprotii pro-palestinian?
Si la capitolul acesta Israelului e greu sa i se ofere o nota mare !! Nu e usor 🙁
So rificat niste subiecte problematice mai ales intr-o atmosfera in care Israelul lupta pentru propria existenta.
FELICITĂRI PENTRU INTERESANTUL ARTICOL.
Multumesc!
Amintiri și învățăminte asociate cu informații importante în acest articol interesant, captivant.
Multumesc! De fapt care este pretextul aparent al Hamasului sa ne atace de cand Israelul a iesit de acolo? Ca nu le permitem sa aiba un port… Dar de ce vor ei port cand niciun turist nu i-ar vizita, iar produsele le-au primit tot timpul pe uscat, inclusiv banii din Quatar? Ati ghicit! Ca sa primeasca rachete sofisticate, de calibre mari, in special anti-aeriene, avioane, etc.
Singurul program de “de-extremizare” din lume care a reusit a fost de-nazificarea in Germania de Vest (reunirea cu Germania de Est a “temperat” oarecum succesul). Poate putem sa convingem Germania sa accepte un “mandat” al Gazei? Singurul risc este ca Hamasul sa-i reintoarca pe nemti la nazism. Imaginativa teroristii de acum o saptamana urland “Heil Hitler” in loc de “AlahuAkbar”. Glumesc, evident – dar nu mai rau decat planurile liderilor nostri alesi!
Extremismul de orice fel duce lumea la pierzanie.
Eu zic să ia nemții toată Gaza la ei acasă.
Așa tabloul emigrării va fi complect .
În ce privește asemănarea cu Hitler sunt diferențe: Hitler i-a gazat pe evrei, apoi i-a ars. Hamasul i-a ars de vii.
Buna idee!
D- na Eva, am fost de- a dreptul bolnava cınd am au auzit de micul baietel fugit de teama sa se ascunda in podul casei, gasit complet ars de viu. D- mne, prin ce chinuri fizice si şic psihic a trecut.!
Mama lui a murit tot arsa de vie, cınd Monstrii au dat foc la casa.
Atacuri gresite ale israelienilor in Liban, sau chiar si in ultimii ani bombardarile facute uneori asupra unor locuri in care nu erau destinate oamenilor, ci doar teroristilor ascunsi pentru a se salva, ti-au ridicat vreodata tensiunea?
Da, desigur li se cuvine sa moara, pentru ca lansarile se fac din locuri populate, teroristii se ascund in spitale, gradinite sau asemenea cladiri, poate e mai bine asa 😉
Si in legatura cu ceea ce s-a intamplat acum, afirmatia ta cred ca era superflua.
D- le Satran, oarecum modificata, ideea dvs s- ar putea aplica. Urmaresc si FB, si acolo, o ghida turistica dun IsraeI, d- na Alina Thomer a emis ideea ca Gaza sa fie guvernata dupa destituirea Hamasului de puteri aliate: ONU, SUA, EU, etc. Asa cum a fost si in Germania de vest pîna la formarea Republicii Federale.
Idea buna a doamnei Thomer numai ca dansa uita ca Gaza nu este Europa si ca arabii niciodata nu vor recunoaste ca au pierdut razboiul.
E bine să ne amintim nouă înșine și altora istoria teritoriului numit Gaza. Acest articol o explică în mod scurt și clar. Nici după ce și-a câștigat independența, Gaza nu a folosit ajutoarele din Katar și alte țări arabe, și mai ales din Israel, ca să-și construiască o viață civilizată. Ea s-a înarmat până în dinți, a construit tuneluri sub clădirile civile, a minat casele și în fiecare război a luat ostatici civili, pentru ca primul nevinovat care ar muri să fie arătat lumii. Guș Katif, care a trebuit să fie evuacuat, era un paradis construit de evrei israelieni. Acolo se creșteau fructe, legume, flori pentru export. Soțul meu care lucra în agricultură nu odată era trimis acolo. Inima israelienor s-a rupt la această ecvacuare. Și soldaților le-a fost greu să execute acest ordin. Și ce s-a întâmplat? Cine a venit în locul lor nu a făcut nimic, a lăsat totul în paragină.
Toți israelienii au înțeles acum că Hamasul are un singur scop: lichidarea Israelului. Noi am văzut acum ce au făcut: trupuri arse, copii aruncați și decapitați, case arse până în temelii, cu oameni cu tot. Poporul evreu e prea bun și tinde spre înțelegere, dar…… sirena… Tocmai a sunat sirena în centrul țării… Mă scuzați… Ne-am adăpostit.
Norocul este că sirenele, “Cupola de Fier – Iron Dohme” și eroismul poporului evreu ne salvează.
Doar o completare, draga Eva. Cei care au venit in locul agricultorilor evrei in Gush Katif nu au lasat terenurile, serele, loturile experimentale in paragina, ci le- au distrus intenționat, cu buna ştiință. Gazanii puteau continua cultivarea infloriroare a deşertului cu mari avantaje economice, fostii proprietari lăsîndu- le tot. Dar ei au preferat ca totdeauna , demolarea, furtul , reducerea in ruine a muncii si initiativei alrora.
Exact doamna Marica.
Ştiam foarte puţin despre Fâşia Gaza. Iată că a fost nevoie de evenimentele acestea tragice ca să aflu, să citesc, să mă documentez. E foarte trist că Gaza, care ar fi putut deveni un Hong-Kong al Orientului Mijlociu, după cum citeam de curând https://www.g4media.ro/ce-este-fasia-gaza-locul-de-unde-pleaca-rachetele-teroristilor-hamas-gandita-sa-devina-hong-kong-ul-orientului-mijlociu-astazi-este-unul-dintre-cele-mai-sarace-si-dens-populate-teritorii-din-lume.html
a ajuns un tărâm al Răului, nu numai pentru Israel, ci şi pentru proprii locuitori. Când am călătorit în Israel, am văzut indicatoarele rutiere cu Gaza, incredibil de aproape! Citind amintirile autorului încerc să-mi fac o imagine despre cum era să fii acolo… Ţin minte momentele retragerii din Gaza care s-a dorit un gest de bunăvoinţă şi s-a dovedit un eşec enorm!
Totul depinde de oameni.
http://www.youtube.com/_KtA10watch?v=CbIzJ_KtA10
dupa com vine
/watch?v=CbIzJ_KtA10
Multumesc!
Ura si primitivsmul constituie cea mai groaznică combinație! Doar asa se explică ce se intampla azi…
GbM
In plus, spalarea de creier fundamentalista din frageda copilarie.
Trista relatare a unor picaturi din experienta ta de viata, Tibi, norocul tau ca s-au suprapus multe altele pozitive si inaltatoare.
Esecul tragic de la 7 octombrie a reimprospatat amintirile pe care probabil ai fi preferat sa le pastrezi cat mai adanc in constiinta, ca pe niste schije acoperite de greutatea timpului.
Oi fi eu pacifist, dar cu astia nu va fi pace niciodata.