Nu e vorba de o povestire comică sau de una științifico-fantastică, este o relatare tragică din Israel, din octombrie 2023.

În 7 octombrie, hoardele de teroriști Hamas au invadat vestul deșertului Negev. Masacrul locuitorilor din kibuțuri este cunoscut, el a fost comentat de media. Încă de la ora șapte, în dimineața acelei sâmbete negre, stația de salvare Magen David Adom din Kiryat Ono a început să primească apeluri de ajutor de la oameni disperați. Dispecerii stației erau uimiți de numărul mare de solicitări, majoritatea din ele venind din kibuțurile din apropierea graniței cu Fâșia Gaza. Locuitorii relatau fapte incredibile: despre teroriștii care pătrundeau în case și trăgeau în locuitorii ascunși în adăposturi, despre răniți, cereau ajutor, dar atât armata, cât și poliția întârziau. Stațiile de salvare din apropierea acestor localități au trimis numeroase ambulanțe, dar ele au fost oprite de barierele armatei, pentru că întreaga regiune fusese etichetată ca zonă de operațiuni militare.

Olga, una dintre dispecere, a primit un apel ieșit din comun.

– Mă numesc Ronen, vă rog să trimiteți o ambulanță. Repede, repede! Teroriștii au intrat în adăpostul casei și au tras în părinții mei. Mama și tata sunt răniți, în jurul lor e o baltă de sânge. Nu vreau să moară. Vă rog să mă ajutați!

– De unde vorbești? – îl întrebă Olga.

– Sunt ascuns într-un dulap, răspunse Ronen.

– Să nu ieși din dulap! Așteaptă acolo! Noi trimitem chiar acum o ambulanță.

Olga știa că va trece mult timp până când o salvare va putea ajunge în kibuțul lui Ronen.

– Mai sunt teroriști în casă? – întrebă în continuare Olga, îngrijorată.

– Nu știu, răspunse Ronen, dar teroriștii sunt încă aici. Din apropierea casei mai aud oameni care vorbesc limba arabă. Când vine ambulanța?

– Cât de repede se poate, răspunse Olga, luptând cu lacrimile.

În jurul ei se adunaseră mulți colegi dispeceri și toți se sfătuiau ce ar putea face pentru ca o ambulanță să poată ajunge la destinația respectivă. De la poliție știau că în zonă se duc lupte grele cu teroriștii și își dădeau seama de dificultatea problemei.

– Mai ești în dulap, Ronen? – îl întrebă Olga. Dar tu câți ani ai?

– Zece, răspunse Ronen, apoi convorbirea s-a întrerupt.

Părinții lui Ronen au fost uciși. El a rămas ascuns în dulap împreună cu surioara lui mai mică timp de paisprezece ore, până când au fost eliberați de trupele de comando ale armatei israeliene.

Până aici povestea lui Ronen.

În zilele noastre canalele de televiziune transmit numeroase proteste vehemente anti-israeliene din capitalele europene. Masacrul locuitorilor din vestul deșertului Negev este tratat ca un eveniment tragic, care începe deja să fie dat uitării. Media liberală (BBC, CNN, The Guardian, New York Times) nici măcar nu îi numește teroriști pe acești criminali, ci se referă la ei în termeni cât se poate de moderați: militanți sau pur și simplu luptători. Masacrul nevinovaților israelieni este tratat ca un fapt consumat și atât, iar accentul se pune, ca întotdeauna, pe suferința palestinienilor. În publicațiile amintite, israelienilor li se refuză dreptul de autoapărare. Vreau să amintesc acestor ziariști “liberali” cuvintele președintelui american Biden: SILENCE IS COMPLICITY (tăcerea este complicitate). Nu m-ar mira dacă în curând și în Europa se va auzi apelul telefonic disperat al unui copil de zece ani ascuns în dulap!!!

Articolul se bazează pe fapte reale, numele persoanelor a fost modificat.

Andrei Schwartz

23/10/23