Număr vizualizări 15 ori
Absența Israelului la redactarea și semnarea Memorandumului de înțelegere americano-iranian și la negocierile de pace începute în Elveția a fost, după multe aprecieri, un moment nefiresc, ținând cont de participarea Israelului și contribuția sa la desfășurarea și rezultatele războiului. Șocantă a fost și dispariția a două din cele trei motive pentru care s-a lansat războiul cu Iranul, vitale pentru securitatea lumii și pentru supraviețuirea și securitatea Israelului: programul de rachete balistice și spronsorizarea de către Iran a organizațiilor teroriste Hezbollah, Hamas și Huthi. Mai mult, Iranul nu numai că nu renunță la finanțarea lor, dar consideră drept condiție pentru negocierile de pace retragerea armatei israeliene din sudul Libanului unde sunt concentrate forțele Hezbollah. Se pare că Washingtonul a uitat că fără participrea Israelului la război nu s-ar fi ajuns nici la semnarea Memorandumului, nici la negocierile de pace. Dimpotrivă, atât președintele Trump, cât și vicepreședintele Vance, acuză Israelul de lipsă de recunoștință și că pune piedici în calea procesului de pace.
Ce se află în spatele acestor poziții?
Un articol interesant, o abordare, să spunem, holistică, semnat de analistul Joshua Hoffman și apărut în publicația israeliană Future of Jewish redă chiar de la început esența raționamentului său: Acordul SUA-Iran dezvăluie un adevăr incomod: lumea este mult mai confortabilă cu un Israel vulnerabil, decât cu unul victorios. Ani la rând, guvernele din Orientul Mijlociu au considerat Iranul ca principala forță destabilizatoare a regiunii, astfel că de la monarhiile din Golf până în estul Mediteranei, puține guverne regretă slăbirea puterii iraniene. Dar este o diferență profundă între a dori slăbirea Iranului și a dori prăbușirea regimului iranian. Un Iran slăbit creează oportunități. Un Iran care se prăbușește creează incertitudine, în primul rând legată de direcția schimbării regimului din Iran. Ea este foarte importantă, mai ales pentru țările din Golf. De pildă, timp de decenii Arabia Saudită, cu numeroase proiecte ambițioase, a considerat Iranul drept unul dintre principalii săi rivali strategici. Pentru a-și pune în aplicare planurile de dezvoltare a țării, saudiții au nevoie de stabilitate regională. Un Iran slăbit ar putea servi intereselor saudite. Un Iran care se prăbușește nu. Această logică se aplică și la alte state din Golf. Există în regiune centre concurente care tind să se plaseze pe nivele de putere asemănătoare. De aceea, deși nu se formulează deschis, multe țări din regiune nu doresc ca Israelul să devină mai puternic decât este și să tulbure echilibrul regional.
Turcia se opune și ea schimbării actualului echilibru regional, mai ales că la un moment dat circulau informații privind intenția Israelului de a sprijini grupările kurde, în special cele din Irak, împotriva Teheranului. Kurzii fiind o populație răspândită în mai multe state din regiune, aceasta ar fi putut alimenta naționalismul kurd și i-ar fi stimulat și pe kurzii separatiști din Turcia împotriva cărora, decenii de-a rândul, președintele Erdogan a dus o campanie sângeroasă. O victorie a forțelor kurde în Iran și o victorie a Israelului în război ar fi modificar echilibrul regional. Turciei îi convine un Iran slăbit, dar nu un Israel învingător.
Rusia și China au de asemenea rețineri în fața unui Israel puternic. Rusia se teme că și-ar putea pierde rolul de arbitru în regiune, iar China, interesată în stabilitate în Orientul Mijlociu, de unde se aprovizionează cu petrol, ar prefera un echilibru regional în care toate puterile sunt egale. Un Israel care poate singur modifica ordinea regională complică această strategie. Multe țări vor un Iran slăbit, dar mai puține o transformare a regiunii și în niciun caz un Israel care, în urma conflictului cu Iranul, devine mai puternic ca până acum.
Fără doar și poate, Statele Unite sunt conștiente de aceste tensiuni, caută să le evite, au și ele interese în regiune și aceasta ar putea explica anumite poziții americane față de Israel. Cu cât Israelul devine mai puternic, subliniază autorul, cu atât întâmpină mai multă rezistență — nu doar din partea dușmanilor săi, ci și din partea aliaților, concurenților și observatorilor care se tem de ceea ce ar putea însemna un astfel de Israel pentru viitorul Orientului Mijlociu.
Acesta este paradoxul Israelului modern: timp de secole, evreii au fost persecutați pentru că erau lipsiți de putere. Astăzi, statul evreu este supus presiunilor pentru că este puternic.
Eva Galambos
N.R. Am redat doar câteva idei din text. Articolul în întregime se află aici: https://www.futureofjewish.com/p/israel-is-too-powerful-for-the-worlds
