De câteva zile voiam să povestesc o întâmplare despre mine și telefonul mobil. În urmă cu trei zile, istoria întâmplată mie părea o adevărată odisee și o inutilă pierdere de timp întru aflarea unui adevăr simplu, adică acela că aveam nevoie de un mobil perfect funcțional. Cred că ce voi povesti în continuare pe această temă este ceva comun multora dintre noi, pentru că vi s-a oferit măcar o cartelă în plus pentru telefonul dumneavoastră mobil, asta indiferent de furnizorul de servicii de telefonie mobilă.

În timp ce scriam despre mobil ca adevărat instrument de lucru, cel puțin pentru unii dintre noi, iată că  apar știri de interes general pe care nu le putem ignora. Curg temele din actualitatea zilei, curg și se scurg, din păcate lăsând prea puține urme în conștiința noastră colectivă. Să nu le ignorăm pentru că sunt parte a unei realități pe care vrem să o schimbăm în bine! Mă opresc la două dintre temele acestei realități crude și anume la rezultatele testului Pisa, devenite astăzi publice și la recent adoptata Rezoluție a Parlamentului European referitoare la situația de urgența în domeniul climei.

Este clar că eu nu fug din realitate, pentru că m-am oprit din ce scriam și reconsider importanța problemelor mele în raport cu cele de ordin general care ne sunt urgențe tuturor. În fond toate sunt problemele noastre. Asta face ca aici să aveți trei secvențe din cotidian, aduse împreună din dorința de a rămâne responsabili pentru ce se va întâmpla mâine și cum va arăta societatea peste 5, 10 sau mai mulți ani.

Păţaniile mele cu telefonul mobil şi operatorul… imobil

La sfârșitul săptămânii trecute am rămas brusc fără telefonul mobil. Nu mai puteam suna deloc și suna ocupat dacă cineva mă apela. Desigur că nu știam asta, dar m-au informat prietenii pe internet, pentru că altă cale de comunicare nu aveam. Cineva mi-a spus chiar că telefonul meu sună ocupat ca la gară! Altcineva dintre cei apropiați mi-a scris întrebându-mă cum poate da cu mine și dacă se poate înscrie undeva pentru o discuție cu mine. Desigur că ei glumeau, dar eu am intrat puțin în alertă, pentru că am nevoie de un mobil funcțional.

A doua zi de dimineață, am plecat la furnizorul de servicii și întâi am plătit, pentru că mi-am imaginat că mi-au oprit serviciul pentru că era ultima zi a termenului legal de plată. Se gândește omul la toate cele. De fapt era vorba și despre asta, dar cum și mobilul meu căzuse pe jos, din cauza vitezei cu care mă grăbeam să fac ceva (mă voi grăbi mai încet de acum înainte!) m-am gândit că poate se stricase. În principal era vorba despre faptul că mobilul se stricase și aveam să aflu abia ieri că se stricase și trebuia înlocuit. Subiectul nu este că se stricase, ci modul în care a decurs discuția cu tânărul angajat al acestui operator de servicii de telefonie mobilă.

Ce s-o mai lungim, nici prin gând nu mi-a trecut că mobilul meu nu mai funcționa decât din când în când pe partea de voce, pentru că cealaltă cartelă, adică cea pentru internet funcționa perfect în același telefon. În fond, nu eram expertul, ci utilizatorul, așa că mergeam pe mâna celor care știu. Tânărul angajat mai încercase să îmi vândă o cartelă nouă și de fiecare dată i-am spus că am deja suficient pentru nevoile mele. De această dată, a luat mobilul și l-a sucit-răsucit, a scos cartela a pus-o într-o altă marcă de mobil aflată pe masă spre vânzare și uite că funcționa.  Așa se face că îmi ”oferă” un mobil nou, celălalt brand, doar azi ”cu 60 lei pe lună în plus la abonament”. Cu gândul că mobilul meu nu mai funcționa, așa cum îmi tot repeta tânărul, cu toate că eu aveam îndoieli, pentru că funcționa cartela pentru internet, mă decid să iau un mobil nou. Ce, îmi zic, este doar un telefon, nu o mașină! Am să plătesc 60 lei pe lună în plus, dar parcă nu e chiar un cap de lume.

Parcă mi-a simțit ezitarea și mi-a spus ”ce mai sunt 60 de lei în ziua de azi”? Eu îî spun că sunt pensionară și trebuie să fiu atentă cu costurile lunare și că nu e vorba despre suma în sine, ci despre cheltuieli necesare sau nu. Mie îmi era bine cu abonamentul meu, pe care îl tot redusesem în ultimii 2-3 ani, pentru că același furnizor îmi tot băgase pe gât câte un ”telefon gratuit”.

Aici vine momentul culminant!

Zic ”bine, iau mobilul ăsta nou, că doar nu voi sta fără telefon”. Atâta mi-a trebuit și într-o secundă am avut pe masă contractul cu… o cartelă capsată pe el. Întreb ce este cu cartela, pentru că am spus că nu am nevoie de încă o cartelă. El îmi spune ”păi nu o folosiți, lăsați-o așa, capsată pe contract”. Eu spun ”de ce să o iau dacă nu am nevoie și de ce nu mi-ai spus că de fapt îmi vinzi o cartelă cu telefon și nicidecum un telefon”. El spune ”că doar nu voiați să vă dăm telefonul degeaba”. Eu spun ”păi nu era degeaba, că luați încă 60 de lei în plus lunar”.

Am pus punct acestei discuții absurde, mi-am luat mobilul meu cel vechi și am plecat. Ies din magazin, merg în mașină și sun evident că de pe mobilul meu, verificând astfel că funcționa! În schimb nu mai funcționa internetul. Mă întorc în magazin, unde toți erau pleoștiți că nu îndeplineau ținta lunară de vânzări cartele și întreb de ce nu funcționează internetul pe mobilul meu. Un alt tânăr ia mobilul și face internetul să funcționeze.

La plecare aud tânărul cu care discutasem inițial că spune ”și ce erau 60 de lei în plus pe lună”? L-am privit cu tristețe, pentru că nu va înțelege niciodată că era o chestiune de principiu, că mă mințise nespunând întreg adevărul, că asta este o cale lipsită de onestitate prin care încearcă să vândă ceva. M-am gândit că așa fac mulți pe piața noastră de orice fel de servicii, dar ce putem face. În fiecare zi suntem păcăliți, mințiți și gândindu-mă la asta m-am liniștit brusc.

            M-am gândit la marele Caragiale: ” Într-o soțietate fără moral și fără prințip… trebuie să ai și puțintică diplomație!”

Uite așa am ajuns acasă și am auzit o știre care a dus la secvența de mai jos.

 ”O semnăm, dar o dăm anonimă !”

Uite că nu se poate transfera în afară sublima vorbă a lui Caragiale!: ”O semnăm, dar o dăm anonimă”! Cei care nu au semnat Rezoluția adoptată săptămâna trecută de către Parlamentul European ar putea crede că ce fac ei în Europa, evident întru reprezentarea noastră, rămâne necunoscut în țară. Vremurile s-au schimbat și comunicarea funcționează mai repede decât gândul, precis mai repede decât gândirea înțepenită în șabloane a unora.

 Este vorba despre recenta Rezoluție europeană referitoare la situația de urgență privind clima, adoptată la sfârșitul săptămânii trecute în Parlamentul European. Este un gest simbolic, urmând ca ulterior să se facă și pașii concreți la nivel politic. Fiind o rezoluție fără vreo putere juridică, era un gest de domeniul firescului să fie semnată și de ”ai noștri” europarlamentari. Mă întreb oare de ce nu au semnat cei care nu au semnat? Să fie o lipsă de inspirație individuală sau poate asta să le fie părerea despre mediu, pentru că până la urmă despre asta vorbim. Indiferent de motive, dacă au existat vreunele, ceea ce transpare, de fapt se vede clar, este că nu le pasă de mediu.

Distanța pe care unii politicieni au pus-o între ei și starea mediului a tot crescut an de an și a ajuns la ignorarea de facto a acestor probleme. Pretextul inițial a fost că mediul blochează așa-zisele investiții. Cu certitudine pot spune că nu protecția mediului le blochează pe acele ipotetice investiții, pentru că adevărații investitori încep fix cu mediul toate analizele de oportunitate.

De unde primesc europarlamentarii mandat ce să facă pe acolo, pe unde ne reprezintă? Cine le-a spus să nu semneze? Mă îndoiesc că vreo doctrină de partid ignoră mediul, ba dimpotrivă, toate au declarații care manifestă grija față de sănătatea mediului și a omului ca parte a lui.

În urmă cu vreo 20 de ani, orice parlamentar european scria în țară să se informeze la ministerul de resort despre care este poziția țării într-un domeniu sau altul. Chiar așa, cine mai stabilește poziția unei țări?

Ar trebui spus și că asemenea atitudini se decontează imediat și se reflectă în imaginea țării, care săraca este tot în scădere. Să nu ne mirăm și nici să nu ne plângem, pentru că noi i-am votat. Avem însă și dreptul să întrebăm ”de ce?”.

Aș mai spune și că asemenea gesturi umbresc munca unor profesioniști, pentru că mai sunt încă profesioniști care lucrează cu dăruire la fundamentarea și consolidarea unor poziții în interesul țării. Mediul este un pilon de bază în politica internațională, așa că ar fi de dorit ca asemenea gesturi nefundamentate să nu se întâmple, pentru că au impact în activitățile curente desfășurate în plan internațional și desigur în investițiile viitoare în țara noastră. Investitorii nu respectă lipsa procedurilor de mediu și nici nu își doresc să ”sară” peste ele.

Ultima oră!

            Subiectul aflat sub acest titlu este cel mai actual, de astăzi și nicidecum ultimul ca abordare! Este un subiect atât de serios, încât aici doar îl anunț pentru urgența nevoii de acțiune, dar voi scrie mai mult despre tema aceasta, pentru că este dureros de acută și cu urmări pe termen lung în societatea românească. Voi vorbi și în emisiunea mea de la Radio Șalom România despre programa școlară, despre curriculă, despre cum și cât de brusc se pot ele schimba, despre importanța ca școala să formeze și un mod de gândire, dar și memoria de care tinerii au nevoie în viață. În școală se formează mecanisme și instrumente pe care le folosim toată viața.

Acum și aici voi spune doar că au fost date astăzi publicității rezultatele testelor Pisa. Aceste teste se înscriu în Programul pentru Evaluarea Internațională a Studenților și elevilor și reprezintă e un studiu la nivel mondial realizat de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică din țările membre și non-membre. PISA 2018 a evaluat în premieră și competențele globale, pe lângă cele la citire, matematică și științe. Elevii din România au dat testul pe hârtie, deși din 2015 acesta se dă și pe internet.  România are cele mai slabe rezultate din ultimii 9 ani la aceste teste. Este vorba despre acea evaluare care ne arată cât de pregătiți sunt elevii de 15 ani la capitolul matematică, științe și citire. România ocupă locul 47 din 79. Gradul de analfabetism funcțional este la cote maxime, 44% dintre elevi nu înțeleg ce citesc. La citire, România a obținut un scor de 428 de puncte, în scădere cu 6 puncte față de testarea PISA 2015 și cu 10 puncte mai puțin decât în 2012, dar cu 4 puncte peste cel de la PISA 2009.

La matematică, însă, se înregistrează cea mai mare scădere, cu 14 puncte mai puțin față de PISA 2015 și 15 puncte față de PISA 2012. La științe s-a înregistrat o scădere de 9 puncte față de 2015 și 12 puncte față de 2009.

            Ce vreau să repet este să nu ne pripim cu decizii luate sub presiunea gravității unei situații, pentru că orice situație poate fi încă și mai gravă, așa că trebuie minte clară și  luciditate. Acest fel de decizii se iau pentru zeci de ani și angajează viitorul copiilor noștri, ai țării. Trebuie soluții de consens politic, pentru că educația nu este o joacă și nu este responsabilitatea unora, ci a tuturor.

Serena Adler, 04 decembrie 2019